Piata romaneasca fie este un paradox; fie sta sub semnul unei caderi “cu zgomot” cu efecte in special in zona ofertei. E putin nefiresc ca piata noastra sa “ofere” produse la preturi care provoaca cu tupeu nivelul mediu al salariului pe economie. 

Sunt convins ca multi ati constientizat ca la un restaurant mediu din Bucuresti se mananca la preturi comparabile cu cele din Piata Navona, din Roma (ca tot e un oras “la moda”). Sau ca o camasa cumparata de la magazinele din mall-uri bucurestene costa cat una de pe vestita artera comerciala, vieneza de data asta, Maria Hilferstrasse. Nu trebuie sa mai spun ca la oricare supermarket cu “preturi care sfideaza concurenta” puiul, zaharul sau uleiul le gasesti la preturi care sfideaza preturile dintr-un magazin similar din… Munchen, sa zicem, asa la intamplare… Sa vorbim si despre litrul de benzina? Bine, daca vreti, va spun ca la Budapesta e mai ieftin cu pana la 20 de eurocenti litru’. La fel si in zonele limitrofe din zona Piemont (Milano, astia…). Si acum atentie: in toate cazurile cozile de la magazinele/ punctele de vanzare indicate din Romania e omor! Da, se consuma! Da, se cumpara! Da, cererea e mare! Ghiciti ce pateste pretul in astfel de cazuri… Pentru mine periculoasa nu este inclinatia spre consum, ci tentatia profana spre credite pentru astfel de obiceiuri.  

Ceea ce ma intriga cel mai mult este zona imobiliara… este foarte adevarat ca vorbim tot de mecanismul “mainii invizibile” cand constati ca un metru patrat de constructie in zonele “bune” (Otopeni, Pipera, prelungirea Ghencea, Bucurestii Noi, Straulesti, Mogosoaia) ajunge si la 2000 de euro. Cu alte cuvinte, un middle manager din sistemul bancar “baga” o luna de munca pentru un metru patrat. Sa calculam impreuna (asumptia este ca respectivul middle manager nu mananca, nu bea, nu se imbraca, nu merge la cinema, se deplaseaza pe jos, nu iese in oras): pentru un apartament modest (60 metri patrati) an ajuns rapid pana la 120,000 de euro. Pentru asta tre’ sa munceasca 60 de luni (5 ani pamanteni). Repet, ne situam, generic, in zona prelungirea Ghencea… si asociate, nu pe Champs-Élysées… 

Pe scurt, vorbim de randamente minim 100% pentru o constructie civila tip apartament. Luati calculatorul, daca nu ma credeti, luati drumul magazinelor de profil (unde oricum produsele de la vopsea la caramida si gips-carton sunt deja scumpe) si veti vedea ca o valoare fair, in regie proprie, pentru orice zid este undeva sub 50% din pretul actual. Bine, daca gasesti forta de munca disponibila, capabila si serioasa. Adam Smith o sa imi inchida din nou gura… Dar oare numai Smith? O gramada de bresle castiga: producatorii de materiale de constructii, bancile, agentii imobiliari, investitorii… deci nu ma apuc sa lupt impotriva tuturor. Doar ca… Nu toti romanii sunt middle manageri, ba din contra! Nu doar apartamentele sunt scumpe, ci toate bunurile de consum! Multe din credite nu se fac doar pentru consum indelungat, ci si pentru excursii la Nisipurile de Aur. Economiserea este la pamant, iar sistemul de asigurari sociale in vecinatate.  

Nu mi-am propus sa intru in analize profunde pe inflatie sau situatia contului curent… Am mers pe o analiza “senzoriala”, de bun simt… si mi s-a facut parul maciuca. Poate gresesc… poate intuitia mea da cu virgula. Cert este insa ca nu mai tarziu de sfarsitul lui 2008 va veni o corectie. Zic eu…

Vai de mama celor la putere la inceputul lui 2009!