Non-Discloser Agreement… e boala de care cred ca sufera lumea de afaceri cand vine vorba de parteneriate. E primul semn ca oamenii se asteapta ca cel din fatza lor sa i-o traga (scuzati aforismu’…).
Suplimentar “valentei” de virus al increderii, mi se pare evidenta lipsa lui de utilitate, pe fond, in nasterea unui business… Mai mult, aceste documente cu valoare qvasi-contractuala imi mananca timpul inutil. Pentru ca ele contin clauze (daca le pot spune asa) de bun simt: ca partile vor actiona cu buna-credinta, ca nu vor divulga informatii senzitive despre potentialul partener, etc. Adica, lucruri implicite, care ar trebui sa se regaseasca in etica. Existenta acestor documente ma conduce la concluzia ca lipsa eticii in afaceri este asumata a priori. Ceea ce, parerea mea, e nashpa!
Haideti sa va “citesc” cateva astfel de clauze:
[..."By the terms of this Agreement, the Receiving Party is compelled, along with its agents, employees, consultants, advisers, affiliates or any other person in any way related to the Receiving Party, to maintain secrecy and confidentiality regarding the Confidential Information contained in the documents or technical data belonging to Disclosing Party, whether this information is or not susceptible to legal protection, or whether it relates to the transfer of technology."...] – ce spuneam mai sus.
[..."Both parties acknowledge and agree that any breach or threatened breach of this Agreement would cause not only financial harm, but also irreparable harm to the Disclosing Party and that money damages will not provide an adequate remedy. In the event of a breach or threatened breach of this Agreement by the Receiving Party, the Disclosing Party will, in addition to any other rights and remedies it may have, be entitled to an injunction (without the necessity of posting a bond or other security) restraining the Receiving Party from disclosing or using any Confidential Information."...] – si cam cum masori gradul de degringolada pe care o poti provoca unei parti?!
[..."Prezentul Contract reprezinta o intelegere si un acord complet intre parti si inlocuieste orice alte angajamente anterioare sau prezente, scrise sau verbale, comunicari, intelegeri si acorduri incheiate intre parti in legatura cu subiectul la care se refera Contractul de fata. Acest Contract va putea fi modificat numai in scris de catre reprezentanti mandatati de ambele parti contractante."...] – cu alte cuvinte, e posibil ca pana la acel moment partile sa fi avut discutii smart, dar, dintr-un motiv care imi scapa, ele trebuie ignorate!
…”Partile sunt de acord sa depuna cele mai bune eforturi, sa foloseasca intreaga lor experienta aflata la dispozitie si sa actioneze impreuna pentru a realiza scopul prezentului Acord. Fiecare parte va suporta cheltuielile si riscurile ce ii revin in legatura cu scopul prezentului Acord. Partile consimt sa coopereze in buna credinta in vederea promovarii si implementarii…” – cum altfel decat cu buna credinta? si cum se infirma buna-cradinta?!
Nu spun ca NDA-urile nu ar fi necesare in anumite circumstante. Spun doar ca in momentul in care te apuci sa discuti serios cu cineva, definesti clar teritoriul business-ului si faci imediat business case-ul. Pentru ca in contract/ service agreement/ whateva’ poti defini obiect de disputa si conditii de neindeplinire. Pana acolo, e o frectie! Si asta pentru ca, partile se auto-caroteaza de la un punct incolo in privinta valorificarii unor oportunitati. Piata e piata! Regulile ei de baza ar trebui sa fie justificate. Dar nu prin lipsa de incredere confirmata printr-un document inutil.
Si asta pentru ca, de la un punct incolo, va fi greu sa definesti buna-credinta. Culturile companiilor sunt diferite… procedurile de autorizare a unor acorduri sunt eterogene… nu vorbim de o aliniere asociata unei fuziuni/ sinergii! Iar deschiderea catre un potential partener ar putea, in cel mai rau caz, fi incadrata la risc (reputational, de expunere, de imagine). Iar riscurile au, teoretic si practic, masuratori si solutii de escaladare. Abia atunci esti cu adevarat acoperit (ca asta e cuvantul de ordine, de fapt; si de drept 
).
Zic 
…
