E o continuare a experientei noastre in Barcelona. E un post despre oameni si dorinta lor de a fi prezenti in viata comunitatii in care s-au nascut.
Este povestea Castellers de Barcelona; altfel spus, a piramidelor de oameni, care la prima vedere pare o manifestare de strada menita sa bine-dispuna trecatorii, turistii. Dar este cu mult mai mult. Sau, cel putin, asta cred eu. Vazandu-i mi s-au ingramadit in minte si in suflet o gramada de emotii; si lacrimi in coltul ochilor.
Primul lucru pe care l-am inteles este cel al apartenentei clare la comunitate si a sentimentului de siguranta, prin prisma faptului ca esti membru al acelei comunitati. Este mai mult decat un sentiment de mandrie; e vorba de curaj, indrazneala; e vorba despre mentalitatea de luptatori si invingatori. E o incercare a emotiilor, a muschilor, a nervilor si a spiritului uman.
Participa toata lumea din comunitatea catalana: femei, barbati; tineri, batrani, copii; caucazieni, negri, asiatici; intelectuali sau nu. Toti cei care s-au nascut in aceasta cultura, pot participa.
Tehnic, la baza piramidei se pozitioneaza in centrul castelului trei barbati puternici, spate in spate. Alti barbati, la fel de vanjosi, sprijina acel pivot cu trupurile si bratele lor. Alte brate de barbati vin si se sprijina reciproc pe 5-6 cercuri concentrice. Si astfel, obtin o baza.
Pe pivot, se urca alti barbati, mai scunzi si mai usori, dar tot suficient de puternici incat sa duca pe umeri (la propriu) nivelele urmatoare (pana la 9!): tineri de 18-20 de ani, peste care vin fete tinere, si mai tinere, copii de 10-12 ani pe straturile finale, iar varful, copii de 6-7 ani. Fete sau baieti. Se striga, se incurajeaza, se sprijina. Apar mereu brate si trupuri la baza daca se simte vreo vulnerabilitate. De pe margine, bunicii si parintii, experimentati urmaresc constructia si dau sfaturi unui coordonator care se misca in jurul castelului asigurandu-se ca rezista.
Ce am inteles din asta?
Cei mici sunt invatati sa aspire cat mai sus, destul de devreme. E de fapt, o incercare prin care ei trec ca sa afle, si ei si comunitatea, ca prezinta incredere pentru viitor. Ca au suficienta indrazneala si ca inteleg de mici ce inseamna responsabilitatea. Responsabilitatea de a fi in varf, lider, dar si responsabilitatea de a fi de nadejde, de sprijin. Uneori aluneca si cad. Cad insa pe oamenii de la baza. Plang, insa e mereu cineva jos, la baza, care ii incurajeaza.
Gasesti in castelul de oameni tot ce inseamna valoare sociala: familie, incredere, traditie, credinta, unitate, persistenta, respect.
PREGATIREA
ADUNAREA
ASEZAREA
INALTAREA
VARFUL
