E o observatie empirica, deci criticabila… despre efectele pozitive ale crizei.
Am observat in ultima vreme la foarte multi colegi, prieteni, cunostinte faptul ca au revelatii despre cei din jurul lor. Re-descopera niste esente umane valoroase – prietenia, placerea unei discutii fara scop, interesul pentru preocuparile minore ale celor din jur, iesirea la gratar… Unii isi descopera chiar familia.
Lucruri care pana mai ieri erau umbrite de pragmatism si preocupari de baza din sfera “statului bunastarii” capata azi mai mult sens, pentru ca, practic, oamenii par sa aiba mai mult timp sa se uite in jur si sa constatate ca viata nu-i ca’n filme.
Este ca si cum oamenii au stat pana acum in Matrix. E ca si cum vremurile i-au “eliberat” de la un soi de conexiune cu viteza, concretul, pragmaticul. Si perdeaua de fum cade dezvaluind o lume poate mai putin predictibila, dar cu siguranta mai reala.
Indraznesc sa spun, deci, ca aceasta criza are si efecte pozitive. Ne aseaza pe fiecare la locul nostru si ne ajuta sa ne respectam mai mult intre noi.
Fateta asta simt sa o vad eu azi.
August 4, 2009 at 9:55 am
cred că e un efect în conjuncţie al crizei cu… vârsta oamenilor despre care vorbeşti. aşa-i că e vorba de generaţia 30+?
August 4, 2009 at 10:02 am
posibil.
oarecum… cu preponderenta, da.
August 4, 2009 at 10:16 am
gandul din spate era ca generatia 30+ a “ars” puternic in ultimii 10 ani, iar acum criza ii scutura un pic, scot capul din tunel. sper sa-i tina, si sa nu degenereze, cum era alta discutie.
August 5, 2009 at 8:01 am
sunt de acord cu explorish si as adauga ca este vorba si de generatia 40 fara plus. vad asta la toti cei intre 30-40 si un pic.
important este sa-i tina dar mult mai important este sa reuseasca sa transmita acest sentiment si catre generatia 20+…sau catre proprii copii…adica de ex. sa nu fie important la ce scoala privata ii dau..ci ce fel de oameni devin ion scolile publice in care sunt..si cum se relationeaza fata de realitatea in care vor trai..
August 6, 2009 at 3:36 am
pot fi de acord cu voi…
doar ca prea s-a intamplat la comanda.
August 6, 2009 at 10:41 am
Dincolo de chestii transcedentale sau temporale, eu cred ca “iesirea din Matrix” are niste fundamente foarte pragmatice: se datoreaza surprizei neplacute pe care cei din generatia de sacrificiu – 30 – 40 au avut-o cand au realizat ca “banul/ cariera se face greu, cu sacrificii, si se poate pierde usor, odata cu criza”.
Tinerii promitatori / pe cale de consacrare au muncit orbeste, consumandu-se sau depreciindu-se (vezi Resursa vs. Capital) in scopul cresterii bunastarii proprii, bunastare care a devenit/ devine cam incerta in zilele noastre.
Cred ca acesta criza a dus la un repricing al costurilor interne “de productie” ale individului (in special costul marginal al timpului) , cat si al “ratei interne de rentabilitate” (http://en.wikipedia.org/wiki/Cost_of_equity) aplicata – cu un mic efort intelectual – vietii individului. Adica pe tremuri tanarul Bentley era dispus sa creasca numarul real de ore-munca pe saptamana de la legalul 48 la 100 ca primea de trei ori mai multi $, acum tanarul care si-a schimbat intre timp numele in VW realizeaza ca de 2 ori mai multa munca duce la doar 30% crestere in $ dar la o scadere de 90% a calitatii vietii (family, hobby, friends, me-time), deci nu se mai renteaza. Evident, schimbarea numelui de famile in VW a fost generata si de o recalculare a necesarului unei vieti decente…
For the record, nu sunt neaparat de acord cu aplicarea acestei metodologii de calcul, pentru ca (a) unii nu sunt ei sanatosi daca nu muncesc zi-lumina, (b) nu mentionam nimic de intensitatea muncii si in plus, (c) criza a adus si o incertitudine/ volatilitate sporita a realizarii veniturilor viitoare. Daca inainte de criza la 48 de ora tanarul castiga x $, acum poate castiga doar 80% x, sau deloc … si atunci e neaparata nevoie sa creasca nr. de ore muncite/ cantitatea de efort depusa doar pentru a-si asigura o constanta in venituri. Crisis sucks!
August 6, 2009 at 10:59 am
Dintr-o matrice intr-alta.
Nu cred ca e atat de surprinzator faptul ca in vremurile mai vitrege lumea redescopera valori precum familia, prietenii, oamenii dragi, timpul petrecut cu ei. Stim ca siguranta e una din nevoile aflate la baza piramidei lui Maslow si de aici totul e mai mult sau mai putin mate. Cand siguranta e data de aspecte financiare, cariera etc. oamenii tind sa investeasca mai mult timp si energie in asta pentru ca se simt siguri pe foretele proprii. In situatiile in care cele mentionate devin f. fragile se cauta plasa de siguranta oferita de prieteni si familie.
August 8, 2009 at 5:40 am
@HSP… tu intri rar pe aici, dar cand intri faci ravagii
personal am criticat cu vehementa stilul de viata de dinainte de criza. asa mi s-a parut mie.
in intelegerea mea, e o problema de alegere. alegerea consta (daca tot ai varat argumente din zona finance) in dinamica si ritmul volumului de coco care se aduna in jurul tau. am optat pentru o panta lina si continua.
este adevarat ca la scara nu am bentley. dar pentru asta am optat and I am fucking happy cu un lexus.
e vorba de… pe unde stabilesti break-even-u’ si pe unde trasezi perioada de recuperare. atunci si IRR-ul, dar mai ales NPV-ul vor avea sens.
zic