Am ezitat initial sa postez acest articol. O sa intelegeti si de ce…

Ne intorceam de la St. Andrews spre Edinburgh. Trenul venea de la Aberdeen si nu avea decat 4-5 vagoane. Ne-am urcat in ultimul. Fiind oarecum aglomerat, nu am gasit doua locuri alaturate. Asa ca eu si Pooja ne-am asezat la interval de doua randuri. Dupa vreo 15 minute de drum, ii spun Poojei ceva; in romana, bineinteles :)  

Calatorul de langa mine tresare. Dupa vreo alte 5 minute ma intreaba: “Esti roman?” “Da!” ii raspund.

Am intrat in vorba, cum se zice. Era destul de mica probabilitatea de a gasi un roman in tren spre Edinburgh, in Scotia pe dreapta… Asa ca nu am ezitat.

Era in insula din 1993. “Am avut probleme cu actele initial, ca nu am plecat legal. Acum locuiesc langa Londra”. Conversatia a inceput echilibrat. Foarte linistit, foarte calm. Ajungem la viata de zi cu zi. Ii e greu sa lucreze departe de familie (sotia si fetita), iar proiectele astea la distanta nu ii convin. “Dar nu e bine sa refuzi munca”.

Ajungem la subiectul Romania. Nu s-ar mai intoarce… “Ce sa fac eu in Romania? Acolor oamenii nu sunt politicosi si sunt prea obsedati de bani!” Usor calmul initial dispare; vocea incepe sa ii tremure; jugularele i se umfla. Rememoreaza doua episoade legate de relatia cu serviciile publice din Romania, respectiv consulatul Romaniei la Londra. Brusc devine agresiv. Uita de echilibru, uita de politete. Revine la gesturi si vorbe incisive, ostentative. Amintirile despre tara lui ii trezesc sentimente brute; brutale. 

Repeta insa la fiecare 5 minute aceeasi propozitie, ca un laitmotiv: “Ce sa fac eu in Romania?”. Undeva, in interiorul lui, probabil mocneste ideea de a se intoarce. Gaseste insa argumente ca sa ii dovedeasca ca nu are de ce sa revina in Romania.

Copilul lui nu prea vorbeste romaneste. Il preocupa oarecum lucrul asta… Dar nu vede un impediment. Nu are prieteni locali. “Mai beau o bere cu baietii; suntem mai multi romani pe’acolo”.

A ales insa sa se adapteze. Nu supravietuieste; traieste. E el insusi, romanul care trage cabluri in Aberdeen pentru o companie din Londra. E justificarea lui suficienta pentru a ramane departe de Romania.

Nici nu am apucat sa aflu cum il cheama. Am retinut doar ca era de undeva din Severin.

Spre Londra vrea sa prinda ultimul tren, pentru a ajunge la nevasta internata si copil.  “Sanatate sa fie! Sarut mana doamna!”

Iese pe peronul garii din Edinburgh. Alearga intr’un suflet catre linia 11. Acolo il astepta trenul catre Londra. Trenul catre casa.