Citeam in revista presei de azi de locul, deloc surprinzator, 48, pe care Romania il ocupa intr-un clasament global referitor la prosperitate. Este peste tot in presa relevanta de azi:
http://www.bloombiz.ro/finante/finlanda-cea-mai-prospera-tara-din-lume.-romania-pe-locul-48
La realizarea indicelui de prosperitate sunt considerati mai multi factori: fundamentele economice, antreprenoriatul, inovatia, institutiile democratice, educatia, sistemul sanatatii, siguranta, guvernanta, libertatea personala si capitalul social din fiecare tara.
De retinut mi s-au parut:
- “In acceptiunea studiului, libertatea personala se refera la capacitatea unui individ de a-si stabili cursul vietii.”
- “In privinta capitalului social, este vorba despre gradul de incredere in relatiile interumane si soliditatea comunitatilor“.
- “Primele zece state clasate sunt Finlanda, Elvetia, Suedia, Danemarca, Norvegia, Australia, Canada, Olanda, Statele Unite si Noua Zeelanda“.
Uitandu-ma la performeri, am o ipoteza: logica prosperitatii s-a consolidat in arii cu circumstante geografice fie relativ adverse (fie prea nordice), fie prea indepartate. Context care a favorizat o anumita coeziune sociala, grefata mai degraba pe valorificarea rationala a unor resurse si pe dezvoltarea de relatii care presupun cooperare.
In egala masura, fiind tratate cu relativa “indiferenta”, mult timp in istorie, au avut ragazul sa se dezvolte dupa propria lor schema (economica, sociala, religioasa, educationala); gandita, asezata si aplicata in mod constant, durabil.
Tine apa?
October 27, 2009 at 8:33 am
Elvetia, Danemarca si Olanda nu au nici circumstante geografice adverse si nici indepartate nu sunt. as remarca altceva in schimb: nu e nici o tara cu populatie latina prin top 10. Franta e pe 17 si Spania pe 19.
Poate ca nu au nici expresii de genul “sa moara si capra vecinului”.
October 27, 2009 at 8:48 am
De acord cu Elvetia. Pentru mine Elvetia e un paradox. Frumos ce-i drept
Danemarca… nu stiu 100% cum sta treaba. Dar inclin sa merg pe argumentul “nordic”.
Insa Olanda… a avut de tras multa vreme, geografic vorbind. Ei si-au castigat teritoriile; si cu tunu’, ce-i drept, pe mari; dar si cu digurile.
October 27, 2009 at 9:38 am
faptul ca sunt toti protestanti, o minoritate religioasa persecutata de majoritatea catolica, nu vi se pare un factor valabil de coeziune sociala care duce la dezvoltarea unei traditii de cooperare?
October 27, 2009 at 10:10 am
La fel ca teked sunt de parare ca Olanda a avut circustante terbil de adverse…fiecare bucata de pamant este castigata cu sacrificii imense incluzand vietile oamenilor…si astfel inainte sa traga o constructie o gandesc de 100 de ori pt ca apreciaza ca ochii din cap resursa cea mai amenintata..
..ca multi altii si eu am ajuns la concluzia ca greutatile ii unesc pe oameni si nu momentele de prosperitate…si astfel pot fi de acord cu ipoteza comunitatilor unite in fata conditiilor naturale adverse…
…pt raluca…nu cred ca tarile enumerate in postare au per total o majoritate protestanta…insa sunt de acord ca o credinta religioasa puternica creeaza comunitati la fel de puternice (vezi comunitatile musulmane)..
October 27, 2009 at 10:11 am
..si ma iertati pt greselile gramaticale dar sunt acasa si ma relaxez:)))
October 27, 2009 at 11:07 am
@ioana ninja: nu cred ca credinta joaca vreun rol in povestea asta. protestantismul este o reactie politica fata de dominatia catolica, o minoritate a gasit ca e inaceptabil ca resursele sa fie in mina sefului multinationalei catolice cu sediul la roma si au decis sa fie independenti si sa pastreze resursele pentru ei. normal.
cu cit factorul catolic devine mai important in societatile enumerate in post, coeziunea sociala slabeste. pentru ca catolicismul, ca si ortodoxismul de altfel, sustine ca nu e nevoie sa cauti bunastarea pe lumea asta, ca oricum o vei avea pe lumea cealalta. iar daca pe lumea asta, unii au mai mult si altii mai putin, e vointa lui Al Batrin si nu trebuie contestata, caci el atotstiutor si asa vrea muschii lui.
October 27, 2009 at 8:09 pm
..eu de la amicii reformati si din citiri am cu totul alta parere despre protestanti/lutherani/reformati/calvinisti sau cum se mai numesc…miscarea s-a “urnit” ca reactie la coruptia din biserica catolica si ca dorinta de a raspandi scrierile crestine catre toata “plebea” nu numai catre clasa cititoare de latina…si deasemenea de la amicii musulmani stiu ca in mod cert aceasta credinta creaza comunitati extrem de unite…
..in concluzie cred ca factorul geografic este detrminat…iar ca in unele cazuri credinta poate fi cireasa de pe tort…
October 27, 2009 at 8:22 pm
sa nu uitam fondul genetic
October 28, 2009 at 10:36 am
..de acord…si raman la expresia mea initiala…colcaiala genetica…ca in supa primordiala..
October 28, 2009 at 1:33 pm
de acord ca punctul de pornire a fost coruptia, mai exact comertul cu indulgente, in conditiile in care raiul era un “bun comun” iar biserica il vindea pe bucati:-) dar indignarea fata de o astfel de atitudine nu explica de ce s-a ajuns la razboaiele religioase extrem de singeroase care au urmat. Roma percepea taxe si impozite, iar neplata lor mi se pare un motiv serios de zizanie.
traducerea bibliei de catre luther a avut un dublu impact: a facut-o accesibila tuturor celor care stiau sa citeasca (biblia a devenit si ea un “bun comun”) + a incurajat lectura personala.
Luther era un umanist in traditia renasterii si atitudinea asta de incredere in ratiunea omului de rind confruntat cu the holy book a deschis calea unui spirit critic, independent si informat. El a inlocuit obscurantistul “crede si nu cerceta” cu “citeste si fa-ti o parere”+ “parerea ta conteaza”. Ceea ce a condus, in opinia mea, la aparitia unui individ capabil sa gindeasca cu propria capatina, care isi sustine si isi argumenteaza ideile, devenind in felul asta un actor pertinent si valoros atit la nivelul destinului personal cit si la nivelul comunitatii din care face parte.
Asta plus elementele de analiza avansate de takeda, adica “valorificarea rationala a unor resurse si pe dezvoltarea de relatii care presupun cooperare” a asigurat societatilor protestante un avantaj competitiv important si a adus la gasirea unui echilibru intre actiune sociala si initiativa individuala.
October 29, 2009 at 9:50 am
o observatie legata de “dezvoltarea de relatii care presupun cooperare” si atingerea unei mase critice.
Inca din sec XII, biserica in occident oferea servicii sociale: administra spitale, orfelinate, azile de batrini. Societatea a evoluat, serviciile sociale propuse s-au diversificat : organizatii sportive (scout-ii exista in varianta catolica si protestanta), cluburi de bridge pentru pensionari, camine pentru single mothers, cinematografe etc. In sec XX au aparut asociatii laice, fara nicio legatura cu biserica : asociatii de protectie a consumatorilor, de protectie a drepturilor omului, asociatii profesionale, asociatii in favoarea unor cauze sociale sau ecologice. E cit se poate de logic ca occidentalii sa fie extrem de activi in domeniul benevolatului, sa fie implicati activ in viata asociativa. Au traditie in domeniul relatiilor de cooperare.
Ce traditie are ortodoxia in domeniul serviciilor sociale ? Nici una ! Ce traditie au romanii pe plan laic in domeniul asociativ ? Comunismul ! cu organizatiile de pionieri, UTC etc. Romanii sunt penalizati deci de doua ori : o data cu absenta acestei traditii in domeniul religios, a doua oara prin monstruozitatea experientei comuniste care ne otraveste inca viata publica si sociala.
Citi dintre bucuresteni se implica in prezent in mod activ in viata asociativa ? Eu ii estimez la vreo 2000. raportat la populatia bucurestiului, asta inseamna 0.1% ! Chiar daca ar fi de zece ori mai multi, tot nu ar reprezenta decit 1% din populatie. Masa critica va fi atinsa de romani ad calendas graecas. Am zis.