Sokka. Clermont. “Patria” cartofului.

Sokka a facut cea mai lunga excursie in saptamana care se incheie; lunga atat ca durata (5 zile), cat si ca departare de casa, adica la Covasna. Ne-am plimbat mult, si pe teren accidentat (faceam mit stock de faptul ca avem carut 3×3), si pe ploaie; Sokkai a parut sa nu ii pese (ce-i drept am si acoperit carutul cu un poncho de plastic primit cand am fost la Gartner… . Saptamana asta am fost mai atent la noile ei “acumulari”. Vazul i se dezvolta pe zi ce trece. Isi tine mult mai bine capul. E vesela si prezenta. Ne bucura lucrurile astea. Inca ne punem, retoric ce-i drept, intrebarea: cu cine seamana? Nu ne dam seama… Oricum, in desele noastre dialoguri – destul de onomatopeice (gen aa’go) – am avut de cateva ori senzatia ca ma aflu in preajma unei persoane evoluate, a unui spirit superior. O fi ceva in capul meu si atat. Dar, in afara de afectiune, am nutrit un sentiment de respect profund. O fi ea mai aproape de Higher Power…

Auzisem de hotelul Clermont (http://www.clermonthotel.ro/) de la fostii mei colegi. Are tot ce ii trebuie. Ce-i drept, e si nou (2 ani), dar e facut cu mult cap. Fiind zona de tratament si izvoare, au dezvoltat serviciile tip Spa. Am “executat” zilnic piscina (cam 1,5 km pe zi), jacuzzi si sauna. Un pic de rasfatz… Pooja a bifat toate masajele posibile. Am facut si eu unul, din ala cu pietre vulcanice – fac o paranteza; m-a(m) transpus destul de bine, in sensul ca in timpul masajului am “vizualizat” o gramada de imagini abstract-mistice (pshihedelice pe alocuri): spirale, luminitze, aurore, dar si peisaje marete cu munti, rauri, cascade si paduri chinezesti -. Revin… Avantajele zonei sunt aerul si linistea. Daca vreti sa faceti altceva decat relaxare si miscare… luati-va gandul! Dar, dupa cum va spuneam, nu te plictisesti. Au si ATV-uri, si bicilete. Poti juca un tenis. Sau pur si simplu, poti sa arzi gazul pe o banca sau pe o pajiste din apropiere. ”Ai imbatranit Takeda!” Asa… si?

Covasna (orasul, daca pot sa ii zic asa) ne-a intors in timp. Cu exceptia “petelor de culoare” oferite de sediile locate ale agentiilor bancilor prezente, am avut sentimentul ca suntem in 1990, la inceput. Cofetariile de alta-data… magazinele tip “1oo1 articole”… magazinele cu de toate, de la obiecte electrocasnice, haine, incaltaminte, pana la mancare. Am cumparat de aici doua vase de facut gulas.By the way, am gasit tigari Carpati! Cu si fara filtru…

Bineinteles ca am cumparat cate un pachet. Am gasit si Snagov. Nu pot sa spun ca mi-a displacut imaginea. Cu atat mai mult cu cat oamenii din zona par sa traiasca intr-un ritm linistit. Dar, pe fond… nu s-a schimbat nimic. E ca si cum aici timpul a ramas pe loc. Si nu doar aici. Acelasi sentiment l-am avut si in alte zone ale tarii: s-a stagnat. Dezamagirea a venit din faptul ca nu am gasit in zona (nici la Covasna, nici la Tg. Secuiesc) magazine de produse alimentare traditionale. Ar fi fost o sansa sa mergem la piata volanta care se organizeaza sambata pe strada, dar ne-am luat cu vorba cu un prieten care s-a stramutat in zona asta (va povestesc imediat despre el) si am ratat intalnirea cu bunatatile din partea locului. Insa, repet, m-as fi asteptat sa gasim mici magazine specializate.

In egala masura, recunosc ca m-as fi asteptat sa gasesc in zona – vorbesc de secuime – mai mult simt gospodaresc. Nntz! Nici infrastructura nu e cum trebuie, nici casele si gradinile nu sunt mai ingrijite. Si repet, ar trebui sa fie mai multa bunastare “la vedere”. Doar e zona de padure (da, se taie la greu!), rauri, izvoare, piatra. Se poate face agricultura… Dar zona, pe medie, e in linie cu ceea ce vezi si in sud si in Moldova, in lumea rurala.

Spuneam ca ne-am intalnit cu un prieten, care acum doi ani a hotarat sa ia drumul antreprenoriatului si si-a facut, cu fonduri europene, o fabrica de cartofi congelati, prima de acest gen din Romania: http://bucataria-domneasca.ro/ro/. Zona e propice culturilor de cartofi, dar samanta vine toata din import. Afacerea a demarat greu. Din mai multe motive: finantare, relatia cu producatorii locali (nu orice cartof se preteaza la a fi congelat, asa ca a fost nevoit sa importe…). Dar, usor-usor a convins si acum pune la cale extinderea afacerii. Ne-a povestit ca viata in secuime nu e chiar atat de searbada pe cat pare; ba, dimpotriva, ne-a povestit de faptul ca multe dintre localitatile din zona serbeaza zile aniversare sau organizeaza festivitati tematice mai tot timpul anului. Ne-a reconfirmat faptul ca neintelegerile dintre romani si unguri in zona reprezinta un mit. El ca roman a reusit sa se adapteze intr-o societate in care 90% din oameni sunt vorbitori de maghiara.

I-am urat mult noroc si ne-am luat talptasita spre metropola. In drum am facut un popas la Santionlunca si am cumparat doua paini de cartof de 2 kile bucata si vreo 4 bucati de kurtoskalac (pe unul l-am ras pe drum, ca era aburind si dulce). Am ajuns in capitala unde ne-au intampinat “misterele” urbane ale unei societati declarate “civilizate”: tinerii de la blocul de langa au incins un gratar in asa-numita “curte” din imediata vecinatate a ghenei de gunoi, sub batatorul de covoare. Nu pareau mai mari de 18 ani si nici nu pareau sa fie fani Vali Vijelie. Fete si baieti. Posteau si o bere. Am vrut sa le fac o poza. Strada mirosea cumplit a arsura de gratar. Fumul intrase deja pe fereastra intredeschisa.

O sa ma intrebati: “de ce te plangi?” Pentru ca mitetelu’ de ghena nu are granite culturale.

Le-am pus cap la cap – intoarcerea in timp, gratarul de la ghena, cativa saci de gunoi proptiti de un pom… si m-am intrebat: cine si de ce ne-a bagat/ primit in UE?