Eu sunt Takeda. De fapt, sunt Ovidiu. O parte dintre prieteni imi spun Takeda (de la interesul meu pentru samurai si Japonia) si, pentru ca imi place, ma “afisez” cu el.
De ce blog? Pentru ca uneori ma apuca nevoia de exprimare. Caut sa ma vad cat mai des cu prieteni si cunostinte, tocmai din dorinta de a scapa de complexul anti-social. Uneori insa internetul, blog-ul in particular, imi dau sansa sa tzip in http despre ce ma doare sau despre ce imi place, fara sa am sentimentul penibilului.
M-am nascut in 1976. Pot prin urmare sa ma uit in urma, dar si inainte; in egala masura. Nu am raspunsuri la toate intrebarile, cum probabil ca nici nu le voi obtine intr-o viata de om. Ma consider destul de matur, in sensul ca da, sunt capabil sa imi inteleg greselile, chiar si cele subtile sau involuntare. Si totusi imi dau seama ca lipsesc multe pentru a ma simti “desavarsit”. Cred ca in sensul asta viata e destul de generoasa, prin faptul ca e destul de dura. Fara sa sune a lamantare.
Gasesc timp pentru teatru si lectura, chiar daca mai mult documentaristica. Gasesc, din nefericire, timp din ce in ce mai putin pentru sport.
Dupa cum vedeti, nu incerc sa ascund frustrari. Nici nu as avea de ce. Am sa le exprim si aici, cum am sa imi exprim idealurile, convingerile, nemultumirea si lucrurile care ma bucura. Nu spun ca nu vor aparea si contradictii. Dar asa e si viata, asa ca nu o sa imi bat prea mult capul cu asta.
Convingerea mea: PUTEM FI MAI BUNI!
Asadar, eu sunt Takeda si ma bucur sa iti povestesc cum vad eu lumea!
September 27, 2008 at 7:37 am
Ovidiu,
am o problema: oare, de ce, am întâlnit multi, foarte multi tineri din generatia ta care se «izoleaza» (poate ca e cam mult spus asa…) în lumea virtuala a internetului?
September 27, 2008 at 10:43 am
am avut aceeasi discutie cu explorish… care intr-adevar mi se pare ca exagereaza cu blog-ul. nu consider ca ma izolez. e doar o preocupare pentru diminetile in care ma trezesc la 6 sau in zilele in care am timpi morti la birou. ma consider un om cu viata sociala foarte activa. doar ca prefer ca jurnalul de altadata sa il tin aici…
September 27, 2008 at 6:48 pm
ok… nu mi-ai dat un raspuns la care ma asteptam… dar, e optiunea ta
«have a nice we»
September 28, 2008 at 4:11 am
nici nu puteam sa iti dau raspunsul pe care probabil il asteptai. pentru ca nu stiu ce rapuns astepti…
cred ca in asta sta frumusetea blog-ului: ai sansa sa nu fii ipocrit(a)! poate daca te-as fi cunoscut si ti-as fi inteles reperele ti-as fi dat un raspuns pe “placul” tau. asa… ti-am spus exact ceea ce reprezinta blogul pentru mine: jurnalul de altadata!
September 28, 2008 at 8:39 am
Buna dimineata, O.
nu-mi plac raspunsurile «pe placul» meu
Astept, nu neaparat de la tine, un raspuns la problema mea – care e problema VOASTRA (a generatiei voastre, nu a ta în special) ca ajungeti sa preferati viata asta virtuala în detrimentul celei reale? Ma rog, se poate reformula – unii (ca tine, dupa cum te descrii) ajung la dependenta majora (ca mine, dar eu stiu de ce, în ce ma priveste!)
Eu mi-am facut o parere si astept sa vad daca mai gândesc si altii ca mine…
September 28, 2008 at 8:41 am
oooof…. am pierdut un cuvânt pe drum:
unii (NU ca tine, dupa cum te descrii)
poti sa faci modificarea si sa arunci errata asta
September 29, 2008 at 9:03 am
dat fiind ca am fost mentionat, ma folosesc de ocazie si ma bag si eu in vorba, precum musca.
cred ca se izoleaza din diverse motive, mai diverse decat pare la prima vedere. daca e sa cauti o trasatura comuna cred ca e faptul ca nevoia de comunicare si interactiune la un anumit nivel “spirituos” nu e satisfacuta integral de lumea / societatea din imediata lor apropiere. dar asta nu e ceva nou – de aia au scris oamenii jurnale, inca din cele mai vechi timpuri. acum s-a mutat online, si are avantajul ca faciliteaza comunicarea facila cu oameni pe care altfel nu i-ai fi intalnit niciodata – lucru cu o doza de fascinatie, care poate “prinde” si de care poti deveni oarecum dependent. la unii aceasta nevoie e mai mare ca la altii – depinde de ce viata sociala ai si cata energie. as zice if you have a life, you don’t have a blog, dar nu e intotdeauna corect. unii mai deosebiti au energie si pentru viata si pentru blog – de exemplu takeda
.
dar motive mai sunt si altele, diverse in functie de om. unii vad blogul o forma comoda si eficienta de autopromovare. personala, sau profesionala (AG, Tolo, Exarhu etc.).
pentru altii mai timizi e intr-adevar singurul loc unde au curaj sa se exprime, sau singurul loc unde cineva ii asculta – poate pentru ca nu-i cunoaste
.
la mine de exemplu a pornit de la nevoia de a comunica cu parintii si prietenii cand am plecat de langa ei. in timp am descoperit ca nu prea merge comunicarea orala – una ca nu am chef de povestit cand vin acasa obosit – vin sa ma incarc cu energie, nu s-o cheltui, si chiar daca am chef, nu-mi amintesc multe lucruri. lucru intristator pentru parinti – cand veneam acasa voiam doar sa dorm, iar ei voiau sa stie tot. asa a aparut blogul – una, ca participa la viata mea in timp real, a doua, nu mai e nevoie sa povestesc cand ajung acasa
. in plus, pe langa faptul ca imi vine mai usor sa scriu decat sa vorbesc (cum se vede si aici), e un barometru interesant (chiar daca nu pe deplin edificator) de vazut cine citeste ;p.
intre timp a evoluat spre o platforma de comunicare, si a capatat o identitate aproape proprie, e ca un “brand” cu care ma joc. poate, vorba lui take, ma joc un pic cam mult – dar mi-a satisfacut niste nevoi in perioada asta. e mare lucru sa descarci din ganduri, nu mai stai stresat “of, sa nu uit asta”. se face liber la neuroni, care se simt amanadoi mult mai lejer si au timp sa se ocupe de alte probleme. asta atat timp cat internetul nu devine o preocupare in sine, cand intr-adevar poate se cuvine un semnal de alarma. pe care il trag, si ca sa walk the talk, plec
.
September 29, 2008 at 7:07 pm
Multumesc, explorish… detaliat, explicit…
Felicitări. Eu n-am fost capabilă nciiodată să tin un jurnal, nicimăcar de cheltuieli
April 19, 2009 at 1:49 pm
Hristos a înviat, Ovidiu
Sarbatori fericite! – urare valabila si catre obisnuitii tai conlocutori
April 20, 2009 at 7:03 pm
Asemenea! Numai bine
October 20, 2009 at 7:36 am
Ai un premiu , cu tot cu leapsa, de ridicat de la mine din blog; regula spune ca trebuie sa te anunt! Cred ca am nimerit bine aici:)