Ganduri and Putem fi mai buni! 9:02 pm
Probabil o sa spuneti ca e un real big American bullshit… mie pasajul asta imi ridica de fiecare data parul pe ceafa si adrenalina; aia pozitiva:
L-am mai postat; si probabil ca o sa il mai postez de fiecare data cand o sa am nevoie de (auto)motivare.
Postez si fondul sonor, ca face toti banii (ignorati partea vizuala; doar ascultati):
p.s. e si usor de invatat la chitara 
Ganduri and Putem fi mai buni! 4:53 am
Un astfel de subiect aflat la limita dintre potential si isterie cred ca merita tratat.
Nu stiu daca ati aflat, toti cei care tranzitati acest blog, dar exista o ipoteza, avandu-si radacinile in calendarul civilizatiei meso-americane (Maya), conform careia nu prea mai prindem Craciunul in 2012.
Mai multe detalii gasiti aici. Si mai jos (Hollywood-ul nu avea cum sa rateze momentul):
Si eu am aflat, ce-i drept, de curand despre amploarea fenomenului si despre teoriile care graviteaza in jurul lui. Cea mai interesanta si cea mai abstract-mistic-quantica (super combinatie, asa-i?) mi s-a parut cea pe care am citit-o in avion spre Zurich, intr-o revista obisnuita. Sigur, pentru scepticismul care domneste in viata de zi cu zi, mai ales in Romania, ideea poate parea chiar spooky. Insa mie mi-a placut, pentru ca se inscrie in dezideratul de a face lumea mai buna. Macar in jurul meu.
Ce spune aceasta ipoteza?
Ea porneste de la ideea ca omul trebuie sa devina constient de legatura sa cu Universul. In esenta nu e necesara o apocalipsa standard (furtuni, cutremure, razboaie, etc.) ca sa ni se sanctioneze comportamentul irational: lacomie, ignoranta fata de mediu, egoismul fata de semeni… fraudarea alegerilor 
. Ipoteza porneste de la fizica cuantica. Materia are o pondere redusa in orice corp, cu atomii care par “pierduti” intre spatiile goale. Daca acceptam noile descoperiri/ ipoteze in domeniu, respectiv faptul ca atomul nu e chiar ultima particula divizabila de materie, pare legitim sa dam un nou nume a tot ceea ce numim azi “materie”; anume “energie”. Ok pana aici?
Mai departe, teoria spune ca e suficienta o vibratie in frecventa acestei energii, omniprezente, care ne compune si ne inconjoara in egala masura, pentru a conduce la o schimbare a formei de alcatuire, la nivel subatomic, in toata Creatia. Inclusiv omul (impactul ar fi in esenta la nivel de material genetic).
In consecinta, sentimente elementare precum dragostea, altruismul, egocentrismul, pragmatismul, care rezulta din anumite vibratii energetice, pot face diferenta in procesul de selectie. Religios facand analogia, poate parea o “judecata de apoi” in urma careia “alegerea celor drepti” porneste de aici: de la vibratia sentimentelor individuale. Practic, prin cresterea frecventei de vibratie (inversarea polilor magnetici ai pamantului e o posibilitate geo-fizica acceptata) devine imposibila supravietuirea indivizilor calati pe obiective si obsesii ce tin exclusiv de material, respectiv supravietuirea celor orientati spre creatie.
V-am bagat in ceata… este?
Cu toate ca pare putin verosimila pentru o existenta ca a noastra dominata de mult concret (nu cititi beton! ), repet, la mine a facut click. Si asta pornind de la efectele crizei, care a facut ca mult din acest concret, material, sa dispara, sa nu il mai putem detine sau, si mai nasol, sa nu ii mai intelegem “masura”/ valoarea. Pentru ca, pe fond, nu era o creatie materiala, asa cum credeam, ci una virtuala. Un esafodaj piramidal al iluziei… O vibratie la nivelul pietei globale a facut ca unii sa supravietuiasca, iar altii sa dispara. Deci logica are pentru existenta umana.
In plus bate mult cu ideile pe care le-am regasit in cartea lui Stephen Hawking (A Briefer History of Time), a propos de “contorsionarea” timp-spatiu, de universul din interiorul unui atom. A fost o coincidenta sa le citesc pe amandoua in aceeasi saptamana. Si m-am gandit sa va povestesc si voua, avand o premisa de resurrection (renastere); nu una de tip revelation (apocaliptica).
Mai departe… e o problema de alegere!
Ganduri and Putem fi mai buni! 4:42 pm
I.
II.
III… acelasi lucru; spus altfel:
Ganduri 8:00 am
Sunt in concediu. Asa ca folosesc timpul sa mai citesc una-alta intre destinatii. Si, ca sa ies din “concretul” vietii de zi cu zi, la recomandarea lui bro’ Parsh m-am apucat de “A Briefer History of Time” (Stephen Hawkins & Leonard Mlodinow). In paranteza, e o carte care curge bine, avand in vedere temele tratate.
Ideea care mi-a atras atentia (si sincer m-a cam varat in introspectie) apartine filozofului George Berkeley. Pe scurt, Berkeley sustine ca obiectele materiale, timpul si spatiul sunt iluzii.
La prima vedere, el sustine o teza care te baga mult de abstract, mistic. In egala masura, daca tinem cont de dictatul lui de capatai, ”esse est percipi” (a fi inseamna a fi perceput), putem sa judecam ca “filozofia” pozitionarii lui Jack Trout isi poate avea radacina in aceasta logica.
Sau faptul ca ideea fratilor Wachowschi pentru scenariul The Matrix nu e neaparat noua…
Asa, o idee de vacanta
Uncategorized 12:39 pm
Haideti sa va dau un exemplu de tratament din partea unei organizatii private fata de un client retail. Speta e atat de mizera, incat o pun la capitolul “Uncategorized“. Si cu ocazia asta testez si eu puterea lu’ web 2.0. si a blogosferei si a retelelor de internet.
Intriga: taierea accesului la telefon, pe motiv de neplata la timp. Nimic de comentat, este si culpa clientului. Cu toate astea…
Filmul: telefonul este platit joi, 24 septembrie, si restanta si garantia. Vineri, 25 septembrie, pe inserat, primul telefon de confirmare la *222: “Da, plata apare confirmata in sistem, dar dureaza doua zile lucratoare, conform procedurii” (prima intrebare: de ce asa mult?). Asta ar insemna, luni, 28, pe seara, sa se activeze. De ce nu se putea activa atunci avand in vedere ca bifa de plata era facuta…”Pentru ca nu e simpla bifa; trebuie sa ajunga chitanta la contabilitate/ plati“. Reactia ascultatorului siderat (si avizat!): in epoca in care vorbim de e-whatever, la o firma cu blazon de promotor al tehnologie, si care se lauda ca emite facturi electronice (by the way, procedura respectiva nu e legala, ordinul pe care il invocati a fost abrogat), hartiutza de chitanta e trigger-ul pentru activarea telefonului mobil! Sa nu mori de ras?
Luni, 28 septembrie, *222: “Plata nu apare ca fiind confirmata!” WHAT?! …”Dar nu va faceti probleme; daca spuneti ca s-a trimis conconfirmarea de plata, cel mai tarziu maine dimineata se activeaza!”
Marti, 29 septembrie. NU S-A CONECTAT! “Pai, stiti, dureaza 2 zile lucratoare conform procedurii, dar daca sunt multe solicitari… Dar la ce adresa de e-mail s-a trimis confirmarea de plata?” (zice tot dra’ de la Vodafone). Are you f$%^&ing kidding me? De unde sa stie clientu’ care e fluxul tau procedural intern? Si de ce l-ar durea pe el la bashca de treaba asta? “Mai bine mergeti cu chitantele la magazin si…” “Sunteti neinstruti; e a treia varianta de raspuns“.
Operatorul Vodafone inchide telefonul si lasa clientul cu ochii in soare!!!
{In acolada fie spus. De fiecare data i se cere clientului aceleasi detalii: cine e, cand s-a platit, are sau nu chitante, cand s-a deconectat, unde s-a platit, care e suma restanta, s-a platit sau nu garantia, lala-lala-lala… Robotul zice ca dureaza 10 secunde si preia consultantul, ma intelegeti, nu customer care assistant; consultantul! Convorbirile cu robotul se inchid, de fiecare data… tre’ sa suni de 5-6 ori. Inchid acolada}
Miercuri, 30 septembrie. 12:30. Clientul incearca din nou. E rezilient Apar intrebari noi…
“Ati specificat pe ce fel de abonament doriti sa se faca reconectarea? (WHAT?!) Nici o problema, facem acum. Totul este in regula! Sunati la *202 si cereti reconectarea (asta nu era faza cu ghiseul unic de la administratia financiara? nu e nici o diferenta?!). Se da furnizorului un numar de telefon suplimentar, in caz ca vor sa ia legatura cu clientul titular de cont. La *202, nu raspunde nimeni… pare sa nu fie valid!
*222 din nou: clientul raspunde DIN NOU la toate intrebarile din acolada! Clientul este asigurat ca cererea de conectare a fost inregistrata si pana la finele zilei se reactiveaza.
Ora 17:oo. Clientul este informat ca nu s-a specificat tipul de abonament pe care se doreste reconectarea. Clientul este siderat! Stupefiat! Incordat! Repet, vorbeste cu Vodafone, nu cu administratia publica ! Cu VODAFONE!!!
Ora 17 si ceva… un consultant bine-voitor, dar clar proaspat angajat! Ce i’aud urechile clientului:
“Tipul de abonament solicitat nu apare in sistem!!!” HE-HE-HE. Sa razi, sa plangi, sau sa le dai foc la sistem? “Uita-te mai bine!” “A, da, apare informatia, dar era in josul pagini. Insa trebuie sa faceti o cerere de reconectare si dureaza 5 zile.”
POFTIM?
“UITA-TE MAI BINE“
“A, da, dureaza doar 2 zile…” (nu e sigura)… A, si mai apare o cerere de reconectare cu data de azi (n.a. 30 septembrie), dar din pacate nu putem urgenta. Stiti, procedura noastra de prioritate…” Intre timp plata restantei a fost inregistrata in sistem.
“Plata e facuta de aproape o saptamana!” “Da, tot ce pot face este sa insist pentru reconectare urgenta; dar va rog lasati un numar de telefon la care sa va contactam.” “Am lasat deja un numar de telefon!” “Decat sa pierdem vremea, mai bine mi-l mai spuneti o data” “Deci numarul nu a fost pastrat?” Consultantul rade ghidus…
Azi, 01.10. Au trecut inca 12 ore. Clientul suna iar. Sumele platite sunt in continuare neinregistrate. Garantiile… nu e clar daca sunt sau nu inregistrate. Vestea buna: “Avem log-urile convorbirilor (ma lashi?) si numarul alternativ la care sa va sunam”.
Clientul declara, stors de energie ca se muta la alt operator. “Nu va primeste nimeni daca aveti restante“.
Cat tupeu sa ai sa faci o astfel de afirmatie?!
Acesta este o dovada a faptului ca uneori suntem prea duri fata de serviciile publice. Am scris despre ele in trecut. Vedeti vreo diferenta? Eu nu!
http://takeda.wordpress.com/2008/11/06/functionarul-public/
http://takeda.wordpress.com/2007/11/23/pai-sa-fie-sa-imi-exprim-greatza/
Recomandari pentru Vodafone:
1. Angajati repede un consultant de lean six sigma sa va optimizeze procesele de customer care; va ajut io si clientul pagubit. Negociem tariful per minut! Nu garantam nimic pentru rezultatul efortului nostru bine platit. Suna bine nu? Ca termenii vostri de afaceri…
2. Faceti repede un audit de sistem si vedeti daca raspunde cerintelor scrise in propriile proceduri;
3. Imbunatatiti rapid procesul de instruire al “consultantilor”.
4. Daca nu aveti bani pentru cele de mai sus, reduceti bugetul de marketing (publicitate) ca ne-ati intoxicat cu atatea vedete locale!
5. Revizuiti repede procesul de asa-numita “facturare electronica” de pe site. Nu este legal!
6. Imaginati-va ca unii clienti sunt oameni de decizie in organizatii mari care pot decide schimbarea de operator pornind de la astfel de magarii.
7. Nu ignorati puterea consumatorului pe timp de criza; el devine extrem de selectiv si receptiv la mizerii! Si nu asumati ca toti stiu ce e ala direct debit ca sa scape de comportamentele voastre de acest tip.
8. Unii clienti au joburi inrudite cu ale voastre, deci inteleg cand e o problema de eficienta, respectiv prostie! Deci nu le dati “prosteala”, ca va faceti de KKO.
9. Nu mai faceti cross-selling cu un client nervos!
10. Uitati-va in alte industrii care au facut de sus in capul clientilor (retail, mall-uri, etc.). Si-o fura! O sa vina si timpul voastru.
As da si numele asistentilor/ consultantilor. Dar stim (si eu si clientul) ca vina este a celor care mentin bugetele jos cand vine vorba de imbunatatiri de sisteme, pe motiv ca un client e o picatura intr-un ocean si nu merita bataia de cap. Cu sau fara el in portofoliu… “rigoarea” business-urilor de masa (a se citi retail). Pacat!
Succes!
Ganduri 8:47 am
Voi ce parere aveti? Dezbaterea incepe de aici…
Ganduri 2:09 pm
… este, per total, o piesa buna. Detalii gasiti aici. Dar mai bine mergeti si vedeti piesa!
E din categoria “rasu’/ plansu’” pentru ca este o comedie cu un final negru. Derularea firului “liric” sintetizeaza cu o acuratete teribila o parte a societatii romanesti de astazi. Asta ca sa nu mai spunem ca doar Caragiale a zugravit tipologii… .
Aflam din piesa asta, istoriceste vorbind, cam cum se nasc revolutiile rosii: din coruptia unui sistem aparent democratic.
Va suna cunoscut?
Am ezitat initial sa postez acest articol. O sa intelegeti si de ce…
Ne intorceam de la St. Andrews spre Edinburgh. Trenul venea de la Aberdeen si nu avea decat 4-5 vagoane. Ne-am urcat in ultimul. Fiind oarecum aglomerat, nu am gasit doua locuri alaturate. Asa ca eu si Pooja ne-am asezat la interval de doua randuri. Dupa vreo 15 minute de drum, ii spun Poojei ceva; in romana, bineinteles
Calatorul de langa mine tresare. Dupa vreo alte 5 minute ma intreaba: “Esti roman?” “Da!” ii raspund.
Am intrat in vorba, cum se zice. Era destul de mica probabilitatea de a gasi un roman in tren spre Edinburgh, in Scotia pe dreapta… Asa ca nu am ezitat.
Era in insula din 1993. “Am avut probleme cu actele initial, ca nu am plecat legal. Acum locuiesc langa Londra”. Conversatia a inceput echilibrat. Foarte linistit, foarte calm. Ajungem la viata de zi cu zi. Ii e greu sa lucreze departe de familie (sotia si fetita), iar proiectele astea la distanta nu ii convin. “Dar nu e bine sa refuzi munca”.
Ajungem la subiectul Romania. Nu s-ar mai intoarce… “Ce sa fac eu in Romania? Acolor oamenii nu sunt politicosi si sunt prea obsedati de bani!” Usor calmul initial dispare; vocea incepe sa ii tremure; jugularele i se umfla. Rememoreaza doua episoade legate de relatia cu serviciile publice din Romania, respectiv consulatul Romaniei la Londra. Brusc devine agresiv. Uita de echilibru, uita de politete. Revine la gesturi si vorbe incisive, ostentative. Amintirile despre tara lui ii trezesc sentimente brute; brutale.
Repeta insa la fiecare 5 minute aceeasi propozitie, ca un laitmotiv: “Ce sa fac eu in Romania?”. Undeva, in interiorul lui, probabil mocneste ideea de a se intoarce. Gaseste insa argumente ca sa ii dovedeasca ca nu are de ce sa revina in Romania.
Copilul lui nu prea vorbeste romaneste. Il preocupa oarecum lucrul asta… Dar nu vede un impediment. Nu are prieteni locali. “Mai beau o bere cu baietii; suntem mai multi romani pe’acolo”.
A ales insa sa se adapteze. Nu supravietuieste; traieste. E el insusi, romanul care trage cabluri in Aberdeen pentru o companie din Londra. E justificarea lui suficienta pentru a ramane departe de Romania.
Nici nu am apucat sa aflu cum il cheama. Am retinut doar ca era de undeva din Severin.
Spre Londra vrea sa prinda ultimul tren, pentru a ajunge la nevasta internata si copil. “Sanatate sa fie! Sarut mana doamna!”
Iese pe peronul garii din Edinburgh. Alearga intr’un suflet catre linia 11. Acolo il astepta trenul catre Londra. Trenul catre casa.
Ganduri 7:09 am
Intrerup “transmisia” despre Scotia cu un mic anunt (ar putea fi o premiera pentru acest blog…)
Cu ceva vreme in urma va povesteam de o afacere mica, dar de succes.
In acest weekend are loc campionatul european de slam dunk, organizat de cei de la Sport Arena.
Mai multe detalii gasiti aici: http://www.3la3.ro/
 | ioana ninja on Am parut mai bun… |
 | takeda on Gartner: “Time for Retur… |
 | explorish on Gartner: “Time for Retur… |
| explorish on Edinburgh |
| explorish on Rosslyn, Stirling & St.… |
 | raluca on Prosperitatea; tinta pentru a … |
| raluca on Prosperitatea; tinta pentru a … |
| ioana ninja on Prosperitatea; tinta pentru a … |
| takeda on Prosperitatea; tinta pentru a … |
 | ioana ninja on Prosperitatea; tinta pentru a … |
