Putem fi mai buni! and S.L.A.M. 6:26 pm
Francois Fourmont ne-a dat o lectie gratuita de leadership in emisiunea “Dupa 20 de ani”. Link-ul este cel de mai jos:
Avem prin urmare optiunea sa ne plangem de mila, sau sa ne uitam inainte cu mandrie si sa pretuim faptul ca suntem creativi ca natie.
Uitati-va la interviu in special de la minutul 33.
Pe mine m-a uns pe suflet!
Rspkt!
Putem fi mai buni! 11:35 am
De multa vreme ma bate gandul sa creez o sectiune pe blog careia sa ii zic ceva a la “instantanee”… adica momente simple, cotidiene pe care le vad/ traiesc si pe care sa le surprind aici, bineinteles, sub egida “Putem fi mai buni!”.
Astazi mi s-a intamplat o chestie de acest gen. E a doua oara in ultimele trei saptamani cand parchez masina pe malul Dambovitei, undeva in spatele BCR si CEC, langa benzinaria Petrom. Doamna de la parcare ma ghideaza; ma dau jos, si ii spun:
“Cred ca o sa las masina cam trei ore!”
“Stiam eu! Ca tot trei ore ati lasat-o si data trecuta” (repet, acum trei saptamani!)
Am avut un mic moment de ezitare… m-a retinut dupa masina? sau dupa masina murdara? sau dupa tinuta scrobita (palton, costum, cravata)?! Sau faptul ca i-am lasat 5 lei in loc de 4,5 lei…?!
Imi revin si o intreb:
“Sa inteleg ca m-ati tinut minte?”
“Bineinteles! Stim si noi care sunt oamenii buni!”
“Da’ de unde stiti ca sunt om bun?”
“Haaaideti domnu’, ca se vede!”.
Mi s-a facut parul maciuca. Recunosc, mi-a crapat si pipota in mine de mandrie; sau ma rog, un sentiment similar pe care nu prea stiu cum sa il definesc. De asemenea, recunosc ca mi s-au umezit oleaca ochii pe la colturi. Repet: vorbeam cu o femeie care da tichete de parcare, angajata a primariei capitalei, pe care o vedeam a doua oara in viata si cu care am stat de vorba cate 30 de secunde.
O femeie normala care mi-a ridicat moralul pentru cateva zile bune.
Si careia nici nu i-am multumit pentru gandul bun…
Ganduri and Putem fi mai buni! 9:02 pm
Probabil o sa spuneti ca e un real big American bullshit… mie pasajul asta imi ridica de fiecare data parul pe ceafa si adrenalina; aia pozitiva:
L-am mai postat; si probabil ca o sa il mai postez de fiecare data cand o sa am nevoie de (auto)motivare.
Postez si fondul sonor, ca face toti banii (ignorati partea vizuala; doar ascultati):
p.s. e si usor de invatat la chitara 
Putem fi mai buni! 8:06 am
Citeam in revista presei de azi de locul, deloc surprinzator, 48, pe care Romania il ocupa intr-un clasament global referitor la prosperitate. Este peste tot in presa relevanta de azi:
http://www.bloombiz.ro/finante/finlanda-cea-mai-prospera-tara-din-lume.-romania-pe-locul-48
La realizarea indicelui de prosperitate sunt considerati mai multi factori: fundamentele economice, antreprenoriatul, inovatia, institutiile democratice, educatia, sistemul sanatatii, siguranta, guvernanta, libertatea personala si capitalul social din fiecare tara.
De retinut mi s-au parut:
- “In acceptiunea studiului, libertatea personala se refera la capacitatea unui individ de a-si stabili cursul vietii.”
- “In privinta capitalului social, este vorba despre gradul de incredere in relatiile interumane si soliditatea comunitatilor“.
- “Primele zece state clasate sunt Finlanda, Elvetia, Suedia, Danemarca, Norvegia, Australia, Canada, Olanda, Statele Unite si Noua Zeelanda“.
Uitandu-ma la performeri, am o ipoteza: logica prosperitatii s-a consolidat in arii cu circumstante geografice fie relativ adverse (fie prea nordice), fie prea indepartate. Context care a favorizat o anumita coeziune sociala, grefata mai degraba pe valorificarea rationala a unor resurse si pe dezvoltarea de relatii care presupun cooperare.
In egala masura, fiind tratate cu relativa “indiferenta”, mult timp in istorie, au avut ragazul sa se dezvolte dupa propria lor schema (economica, sociala, religioasa, educationala); gandita, asezata si aplicata in mod constant, durabil.
Tine apa?
Putem fi mai buni! 3:56 am
Un bun amic (mie imi place sa ii zic Coach) imi spunea cu ceva vreme in urma, a propos de demersul “Putem fi mai buni!”, ca el, ca si mesaj, nu e unul inspirat. Ca pastreaza o rezerva… “poate da, poate nu”… daca ma uit retrospectiv, poate ca a avut dreptate, chiar si in ceea ce mai priveste.
Sugestia lui era: “Formuleaza-l imperativ; de genul… vom fi mai buni! In felul asta nici tu nu vei ezita sa dovedesti contrariul”.
Prin urmare, pentru a confirma faptul ca sunt deschis la schimbare , ca tot ma laud cu asta si cu faptul ca pe acest blog se vorbeste despre nevoia de schimbare si o asumare “ritmica” a leadership-ului, o sa spun de acum “Putem si vom fi mai buni!” (asta ca sa dovedesc si faptul ca raman incapatanat 
)
In acelasi registru, postez si opinia doamnei Herta Muller despre romanism si fatalitatea lui (am vazut ca multi ati fost interesati de personalitatea doamnei mentionate), atat varianta in engleza, cat si pe cea in romana. Probabil multi dintre voi ati citit deja articolele pe aceasta tema:
http://www.latimes.com/news/opinion/commentary/la-oe-rodriguez26-2009oct26,0,3933528.column
http://www.infonews.ro/stire/484653-herta-muller-inainte-si-dupa-nobel.html
O postez si pentru ca ea vine ca un corolar la debate-ul postarii anterioare pe tema fatalitatilor romanesti, bi-milenare, si posibilele scenarii – mental colectiv involuat, fond genetic involuat, mediu socio-economic involuat, toate la un loc – ale acestei amnezii care ne speteste psihic in fiecare zi.
E posibil sa fiti tentati, in prima instanta, sa reactionati tipic: “adica cine e bah ea sa ne dea lectii de morala; se da dashteapta acu’ dupa ce a castigat Nobelul”. Cautati sa treceti repede peste acest sentiment .
Sunt convins ca in final veti intelege si ce trebuie sa pricepem, fiecare dintre noi, din aceasta opinie, mai ales dupa ce veti intelege si cum simte doamna Muller:
“Am învăţat româna la 15 ani, când am ajuns în oraş, la liceu. Eram la vârsta la care citeam deja cărţi, aveam deja privirea îndreptată asupra cuvintelor. Am constatat ce minunate sunt imaginile poetice în limba română, ce imagini senzuale creează ea. Limba română atinge în mod direct chestiunile existenţiale. Aşa este şi în folcorul românesc, care este foarte autentic şi grandios. Am învăţat limba foarte repede, am şi vrut să o învăţ. La multe lucruri pe care le auzeam în română mă gândeam că se potrivesc în limba asta mai bine firii mele, mai bine decât aşa cum erau formulate în germana mea maternă, care era un dialect al germanei. După ce am învăţat româna, semnificaţiile lucrurilor au avut me reu două staţii. De exemplu, în română “trandafirul” e un domn, în germană e o damă. Aşa se nasc două perspective din acelaşi punct, iar acestea sunt împreunate în capul meu: nici nu le pot diferenţia. Pentru că aceste două perspective coexistă, bineînţeles că româna scrie mereu cu mine”
Haideti sa ne coagulam!
Putem fi mai buni! 3:49 am
Postez acest link, chiar daca el este pe fond unul negativist.
Consider ca mesajul lui are insa menirea sa ne trimita putin la introspectie.
Cat se mai poate…
Putem fi mai buni! and S.L.A.M. 3:31 pm
Nu e un articol despre fotbal. Cu toate ca, Unirea Urziceni merita felicitata pentru spiritul sportiv de care a dat dovada aseara, in meciul cu Glasgow Rangers. Si mai ales pentru victorie!
Este un articol despre leadership. Despre cat de mult conteaza “potriveala” omului si capacitatea lui de a influenta, pozitiv, o stare de spirit si stimula, in consecinta performanta. Cand vrea si iubeste ceea ce face!
Este de asemenea un articol din categoria “Putem fi mai buni!”
Atitudinea jucatorilor de la Unirea e frapanta in contrast cu lumea fotbalului romanesc, in general, dar si cu dezordinea sociala a perioadei pe care o traim, aici, in Romania. Trec repede peste atributele “daruire”, “lupta”, “mentalitate de invingatori”, “spirit de echipa”. Toate au fost aseara acolo, la Glasgow. Si pe teren, si in afara lui.
Pe teren, exact cum comenta Gabi Balint, am vazut (a propos de disciplina echipei si motivatia colectiva) cum Urziceniul se misca in grup, ca bancurile de pesti, manate de un singur gand, un singur tel. Am vazut de cateva ori 3-4 jucatori de la Unirea sarind de la un scotian la altul in preajma careului nostru de 16 m. Am vazut varfurile venind in aparare si aparatorii facand faza ofensiva (doua din goluri le apartin aparatorilor, ce-i drept, nu romani ) .
In afara terenului, i-am vazut pe toti jucatorii carora li s-au luat interviuri dupa meci, ce privire concentrata aveau dupa o victorie extrem de relevanta pentru un club, practic, fara istorie in fortbal. Cata modestie si ratiune aveau in glas.
Toate… datorita unui singur om: Dan Petrescu.
Foto: Uefa.com
In paranteza fie spus, cati “nebuni” au curajul sa faca o schimbare tactica, ofensiva, in minutul 20, cand echipa ta e condusa, pe terenul adversarului?!?
Intamplarea a facut ca azi sa citesc un articol de la McKinsey care face un profil al leadership-ului autentic. Cele 5 dimensiuni ale unui astfel de profil sunt in Dan Petrescu. O sa citez direct din articol, pentru ca nu are sens sa dau interpretari personale; e destul de neaosh:
“1. meaning, or finding your strengths and putting them to work in the service of a purpose that inspires you;
2. positive framing, or adopting a more constructive way to view your world and handle situations, even very difficult ones;
3. connecting, or building stronger support networks and increasing your sense of belonging;
4. engaging, or crossing the line to pursue opportunities you might avoid because of inherent risks or personal fears; and
5. managing energy, or practicing ways to sustain and renew your energy”.
Mckinsey Quarterly, October 2009, Centred leadership through the crisis; By Joanna Barsh & Aaron De Smet
Gasiti aici si declaratiile oamenilor cheie in victoria de aseara. De asemenea, mai gasiti si aici un articol relevant.
Ganduri and Putem fi mai buni! 4:53 am
Un astfel de subiect aflat la limita dintre potential si isterie cred ca merita tratat.
Nu stiu daca ati aflat, toti cei care tranzitati acest blog, dar exista o ipoteza, avandu-si radacinile in calendarul civilizatiei meso-americane (Maya), conform careia nu prea mai prindem Craciunul in 2012.
Mai multe detalii gasiti aici. Si mai jos (Hollywood-ul nu avea cum sa rateze momentul):
Si eu am aflat, ce-i drept, de curand despre amploarea fenomenului si despre teoriile care graviteaza in jurul lui. Cea mai interesanta si cea mai abstract-mistic-quantica (super combinatie, asa-i?) mi s-a parut cea pe care am citit-o in avion spre Zurich, intr-o revista obisnuita. Sigur, pentru scepticismul care domneste in viata de zi cu zi, mai ales in Romania, ideea poate parea chiar spooky. Insa mie mi-a placut, pentru ca se inscrie in dezideratul de a face lumea mai buna. Macar in jurul meu.
Ce spune aceasta ipoteza?
Ea porneste de la ideea ca omul trebuie sa devina constient de legatura sa cu Universul. In esenta nu e necesara o apocalipsa standard (furtuni, cutremure, razboaie, etc.) ca sa ni se sanctioneze comportamentul irational: lacomie, ignoranta fata de mediu, egoismul fata de semeni… fraudarea alegerilor . Ipoteza porneste de la fizica cuantica. Materia are o pondere redusa in orice corp, cu atomii care par “pierduti” intre spatiile goale. Daca acceptam noile descoperiri/ ipoteze in domeniu, respectiv faptul ca atomul nu e chiar ultima particula divizabila de materie, pare legitim sa dam un nou nume a tot ceea ce numim azi “materie”; anume “energie”. Ok pana aici?
Mai departe, teoria spune ca e suficienta o vibratie in frecventa acestei energii, omniprezente, care ne compune si ne inconjoara in egala masura, pentru a conduce la o schimbare a formei de alcatuire, la nivel subatomic, in toata Creatia. Inclusiv omul (impactul ar fi in esenta la nivel de material genetic).
In consecinta, sentimente elementare precum dragostea, altruismul, egocentrismul, pragmatismul, care rezulta din anumite vibratii energetice, pot face diferenta in procesul de selectie. Religios facand analogia, poate parea o “judecata de apoi” in urma careia “alegerea celor drepti” porneste de aici: de la vibratia sentimentelor individuale. Practic, prin cresterea frecventei de vibratie (inversarea polilor magnetici ai pamantului e o posibilitate geo-fizica acceptata) devine imposibila supravietuirea indivizilor calati pe obiective si obsesii ce tin exclusiv de material, respectiv supravietuirea celor orientati spre creatie.
V-am bagat in ceata… este?
Cu toate ca pare putin verosimila pentru o existenta ca a noastra dominata de mult concret (nu cititi beton! ), repet, la mine a facut click. Si asta pornind de la efectele crizei, care a facut ca mult din acest concret, material, sa dispara, sa nu il mai putem detine sau, si mai nasol, sa nu ii mai intelegem “masura”/ valoarea. Pentru ca, pe fond, nu era o creatie materiala, asa cum credeam, ci una virtuala. Un esafodaj piramidal al iluziei… O vibratie la nivelul pietei globale a facut ca unii sa supravietuiasca, iar altii sa dispara. Deci logica are pentru existenta umana.
In plus bate mult cu ideile pe care le-am regasit in cartea lui Stephen Hawking (A Briefer History of Time), a propos de “contorsionarea” timp-spatiu, de universul din interiorul unui atom. A fost o coincidenta sa le citesc pe amandoua in aceeasi saptamana. Si m-am gandit sa va povestesc si voua, avand o premisa de resurrection (renastere); nu una de tip revelation (apocaliptica).
Mai departe… e o problema de alegere!
Putem fi mai buni! and S.L.A.M. 11:38 am
E vorba despre ceea ce sugereaza teoria castigatoare a premiului Nobel pentru economie din acest an, teorie sustinuta de Elinor Ostrom.
Sursa: http://www.scottlondon.com/reviews/ostrom.html
Acordarea premiului pentru o teorie a centrarii deciziilor economice (de alocare si utilizare de resurse, generic vorbind) la nivel de individ sau asociatie poate parea utopica, mai ales intr-o perioada in care prezenta statului merge destul profund in viata cotidiana; economica si sociala indeobste.
“Doza” de scepticism poate sa vina de la cateva intrebari care m-au preocupat si pe mine cand am spus: “PUTEM FI MAI BUNI!”
De exemplu…
Poate individul sa fie mai rational fara a avea o autoritate care sa il supravegheze si sa il constranga, la o adica?
Care sunt mecanismele care l-ar putea face sa gandeasca in termeni rationalitate, pe bune, cu integritate si consecventa?
Care e parghia/ argumentul care face ca individul sa ia o decizie legata de exploatarea unei resurse intr-un mod cu adevarat sustenabil?
Care ar fi trigger-ul care ar putea anula, de facto si de jure, aparatul administrativ, qvasi-politizat?
Care e vehicolul prin care se poate face transferul de autoritate de la norma la conventie?
Si, la urma-urmelor, cum poti transforma coercitia in voluntariat, la scara mare?
Sigur, puteti spune ca intrebarile mele releva o anumita convingere: omul e prin natura lui irational. E suficient sa ma uit in jur. Daca vad gresit, va rog sa ma trageti de maneca!
Ganduri and Putem fi mai buni! 4:42 pm
I.
II.
III… acelasi lucru; spus altfel:
