Putem fi mai buni! and S.L.A.M. 6:26 pm
Francois Fourmont ne-a dat o lectie gratuita de leadership in emisiunea “Dupa 20 de ani”. Link-ul este cel de mai jos:
Avem prin urmare optiunea sa ne plangem de mila, sau sa ne uitam inainte cu mandrie si sa pretuim faptul ca suntem creativi ca natie.
Uitati-va la interviu in special de la minutul 33.
Pe mine m-a uns pe suflet!
Rspkt!
S.L.A.M. 4:42 am
In fiecare an, la inceputul lui noiembrie are loc la Cannes un “festin” de knowledge si strategie in domeniul IT&C. Este vorba despre simpozionul organizat de compania de research Gartner. Site-ul simpozionului il gasiti aici: http://www.gartner.com/technology/symposium/2009/esc21/home.jsp.
Anul asta am avut si eu sansa sa particip. Pot fi spuse multe despre acest simpozion. Am retinut insa cateva idei mari.
In primul rand, Gartner confirma intr-o masura destul de ridcata si intr-o maniera destul de credibila (rationala) faptul ca 2010 este anul intoarcerii catre vremuri mai bune, insa accentueaza faptul ca a ne formula asteptari de revenire la nivelul din 2007-2008 ar fi o judecata hazardata si periculos de optimista. Oricum, au scos in evidenta faptul ca e timpul sa ne pregatim pentru “return to growth“.
Am mai retinut faptul ca e un moment oportun pentru refacerea din temelii, acolo unde este posibil, a fundamentelor unui business prin prisma modului in care este “arhitecturata” informatia. In egala masura, punerea accentului pe oameni in tot acest demers este cruciala. E relativ paradoxal ca orientarea spre om si talentul lui sa vina dispre comunitatea tehnologica, pornind de la inclinatia ei catre automatisme si virtual. Insa, pe fond, nu e un paradox: se face o segregare mai clara intre valoarea informatiei si valoarea tehnologiei.
Ceea ce mi-a atras foarte mult interesul este noua lor paradigma, denumita Pattern-Based Strategy. E o paradigma care seamana mult cu teoria fractalelor (http://en.wikipedia.org/wiki/Fractal). Premisele acestei paradigme pornesc de la necesitatea aplicarii perpetue a unui ciclu de identificare, modelare si adaptare la tipare, pattern-uri, pe care piata le confirma sau prolifereaza la un moment dat.
Cerintele pentru o organizatie constau in a avea o cultura orientata spre performanta, un tempo operativ adecvat si omogen, un mecanism structurat de cautare, identificare si valorificare a tendintelor/ tiparelor (a propos de valoarea omului in context de valorificare a informatiei) si un mediu transparent in care toate aceste ingrediente sa se manifeste.
Putem fi mai buni! and S.L.A.M. 3:31 pm
Nu e un articol despre fotbal. Cu toate ca, Unirea Urziceni merita felicitata pentru spiritul sportiv de care a dat dovada aseara, in meciul cu Glasgow Rangers. Si mai ales pentru victorie!
Este un articol despre leadership. Despre cat de mult conteaza “potriveala” omului si capacitatea lui de a influenta, pozitiv, o stare de spirit si stimula, in consecinta performanta. Cand vrea si iubeste ceea ce face!
Este de asemenea un articol din categoria “Putem fi mai buni!”
Atitudinea jucatorilor de la Unirea e frapanta in contrast cu lumea fotbalului romanesc, in general, dar si cu dezordinea sociala a perioadei pe care o traim, aici, in Romania. Trec repede peste atributele “daruire”, “lupta”, “mentalitate de invingatori”, “spirit de echipa”. Toate au fost aseara acolo, la Glasgow. Si pe teren, si in afara lui.
Pe teren, exact cum comenta Gabi Balint, am vazut (a propos de disciplina echipei si motivatia colectiva) cum Urziceniul se misca in grup, ca bancurile de pesti, manate de un singur gand, un singur tel. Am vazut de cateva ori 3-4 jucatori de la Unirea sarind de la un scotian la altul in preajma careului nostru de 16 m. Am vazut varfurile venind in aparare si aparatorii facand faza ofensiva (doua din goluri le apartin aparatorilor, ce-i drept, nu romani 
) .
In afara terenului, i-am vazut pe toti jucatorii carora li s-au luat interviuri dupa meci, ce privire concentrata aveau dupa o victorie extrem de relevanta pentru un club, practic, fara istorie in fortbal. Cata modestie si ratiune aveau in glas.
Toate… datorita unui singur om: Dan Petrescu.
Foto: Uefa.com
In paranteza fie spus, cati “nebuni” au curajul sa faca o schimbare tactica, ofensiva, in minutul 20, cand echipa ta e condusa, pe terenul adversarului?!?
Intamplarea a facut ca azi sa citesc un articol de la McKinsey care face un profil al leadership-ului autentic. Cele 5 dimensiuni ale unui astfel de profil sunt in Dan Petrescu. O sa citez direct din articol, pentru ca nu are sens sa dau interpretari personale; e destul de neaosh:
“1. meaning, or finding your strengths and putting them to work in the service of a purpose that inspires you;
2. positive framing, or adopting a more constructive way to view your world and handle situations, even very difficult ones;
3. connecting, or building stronger support networks and increasing your sense of belonging;
4. engaging, or crossing the line to pursue opportunities you might avoid because of inherent risks or personal fears; and
5. managing energy, or practicing ways to sustain and renew your energy”.
Mckinsey Quarterly, October 2009, Centred leadership through the crisis; By Joanna Barsh & Aaron De Smet
Gasiti aici si declaratiile oamenilor cheie in victoria de aseara. De asemenea, mai gasiti si aici un articol relevant.
Putem fi mai buni! and S.L.A.M. 11:38 am
E vorba despre ceea ce sugereaza teoria castigatoare a premiului Nobel pentru economie din acest an, teorie sustinuta de Elinor Ostrom.
Sursa: http://www.scottlondon.com/reviews/ostrom.html
Acordarea premiului pentru o teorie a centrarii deciziilor economice (de alocare si utilizare de resurse, generic vorbind) la nivel de individ sau asociatie poate parea utopica, mai ales intr-o perioada in care prezenta statului merge destul profund in viata cotidiana; economica si sociala indeobste.
“Doza” de scepticism poate sa vina de la cateva intrebari care m-au preocupat si pe mine cand am spus: “PUTEM FI MAI BUNI!”
De exemplu…
Poate individul sa fie mai rational fara a avea o autoritate care sa il supravegheze si sa il constranga, la o adica?
Care sunt mecanismele care l-ar putea face sa gandeasca in termeni rationalitate, pe bune, cu integritate si consecventa?
Care e parghia/ argumentul care face ca individul sa ia o decizie legata de exploatarea unei resurse intr-un mod cu adevarat sustenabil?
Care ar fi trigger-ul care ar putea anula, de facto si de jure, aparatul administrativ, qvasi-politizat?
Care e vehicolul prin care se poate face transferul de autoritate de la norma la conventie?
Si, la urma-urmelor, cum poti transforma coercitia in voluntariat, la scara mare?
Sigur, puteti spune ca intrebarile mele releva o anumita convingere: omul e prin natura lui irational. E suficient sa ma uit in jur. Daca vad gresit, va rog sa ma trageti de maneca!
S.L.A.M. 3:12 am
…sau…
“Sunt mandru ca mi-am prevazut si construit sansa!“ ”Cum ati facut asta?“ ”Sunt arhitect!“
…sau…
“Ministerul de Finante e sarac, pentru ca e prost!“
… sunt cateva dintre ideile din acest interviu. Cand aveti vreme! 
Un lucru m-a bagat in ceata: legat de usurinta de a inregistra o afacere in Romania, dl. Patriciu ne spune ca intr-un clasament international suntem pe locul 55. Dl. Chirovici ne spune ca suntem pe locul 22…
Eu pe cine sa cred?!
S.L.A.M. 6:10 pm
…”Succesul depinde de capacitatea de a selecţiona, gestiona şi transmite informaţia. O corporaţie modernă înseamnă, în primul rând, această capacitate, apoi alegerea resurselor umane şi de-abia la sfârşit folosirea resurselor financiare şi materiale.“
Sursa: Masuri Anti-Criza
Dom’le, l-am criticat, l-am laudat… azi ma inspira din nou. E vorba de Dinu Patriciu.
Inger si demon…
S.L.A.M. 8:25 am
In 2001 am avut privilegiul (inca ma consider privilegiat) de a trece prin ograda firmei de consultanta Arthur Andersen. La momentul respectiv, cand incepusem sa destelenesc zona de consultanta de business, a venit celebrul “soc” Enron care a readus, pentru scurt timp, lumea afacerilor cu picioarele pe pamant (daca ma intrebati, era mai potrivit sa se declanseze criza atunci; poate ca atunci era momentul sa se puna mai pregnant discutiile/ dezbaterile despre primordialitatea fundamentalelor in evaluare afacerilor, fie ca sunt listate, fie ca sunt venture).
Arthur Andersen a disparut. Cat e de “corect” din punct de vedere business?!… Probabil au fost scrise cateva zeci (poate sute) de studii de caz pe aceasta tema. Cert este ca atunci cand credibilitatea si reputatia sunt puse la indoiala, mai ales pentru o firma care emite recomandari si solutii (deci opinii pana la urma), sansa ca ea sa se intoarca in business este improbabila.
Mi-am amintit de episod citind cateva articole in care se vorbeste despre suspiciunile cu privire la opiniile marilor trend setter-i Moody’s si S&P. Articolele cu pricina le gasiti aici:
http://www.romanialibera.ro/a164038/moody-8242-s-s-p-si-morgan-stanley-acuzate-de-frauda.html
La cat de “adversar” sunt cu privire la orice inginerie financiara cu scop preponderent speculativ, sunt inclinat sa dau castig de cauza suspiciunii.
In egala masura, daca citesc aceste opinii ale Moody’s, inclin sa fiu de acord cu ele:
http://www.zf.ro/eveniment/moody-s-economia-va-incepe-sa-creasca-in-semestrul-ii-din-2010-4802001/
http://www.zf.ro/zf-24/moody-s-romania-va-ajunge-in-40-de-ani-la-nivelul-mediu-din-ue-4838623/
Probabil, o “cadere” a credibilitatii acestor evaluatori globali, care au ghidat multe decizii macro si de investitii in ultimele decenii, ar lasa un gol enorm in procesul de evaluarea a valorii. Am mai dezbatut subiectele “criza de incredere” si “cum stabilim valoarea lucrurilor” in perioada asta. Simt doar ca un precedent cu o astfel de miza la adresa credibilitatii celor doi giganti o sa cam creeze degringolada in lumea analistilor.
Poate ca de aici trebuie sa inceapa reconstructia noului nou.
Comments welcome.
Putem fi mai buni! and S.L.A.M. 6:29 pm
Cu ceva vreme in urma facusem un pariu cu lumea virtuala prin intermediul acestui blog. La momentul respectiv faceam o afirmatie-indemn catre… habar n-am cine, oricine in principiu… s’ar fi simtit onorat/ vizat de propunere: PUTEM FI MAI BUNI!
Citind interviul dat de domnul Plesu (merci Dana pentru pont!), dupa ce am tot citit “anamnezele” sociale efectuate cu precizie de samurai de domnul E.O. Chirovici (dansul e deja in link-urile mele permanente , “De referinta“), ma simt naucit. E ca si cum cineva m-a legat de maini si imi cara pumni in plex.
Problema mea este ca cel putin cei doi domni imi confirma observatiile si imi valideaza neputinta. Simt ca pe fond, sunt pe cale sa pierd acest pariu (http://takeda.wordpress.com/2008/10/24/putem-fi-mai-buni-o-ipoteza/). Domnul Plesu imi confirma: “Suntem neaşezaţi. Şi am pierdut câteva virtuţi importante: respectul pentru celălalt, admiraţia genuină, autentică pentru calitatea şi reuşita umană, bunăcuviinţa, politeţea, bunătatea. Mi mi se pare că în România lipseşte tot mai acut bunătatea inimii.”
However… Ca sa ii dovedesc domnului Plesu ca nu toti romanii sunt fatalisti, re-innod prinsoarea si spun din dou: PUTEM FI MAI BUNI!
Premizele raman ca acum un 10 luni. Haideti sa vedem…
S.L.A.M. 12:49 pm
… scris de Catalin Tolontan.
Finalul confirma perceptia alegatorului Takeda. In egala masura valideaza toate premizele cursului de strategie pe care l-am urmat cu ceva vreme in urma: cuvintele ne tradeaza si vorbesc despre alegerile noastre.
“Mărturia involuntară a discursurilor
Aşa cum singur a spus, Traian Băsescu se gîndeşte dacă să candideze. Plecînd de la prezumţia de bună credinţă, ceea ce el nu face aproape niciodată în dezbaterea publică, să acceptăm că reflecţia e autentică şi nu un banal joc electoral.
Atunci, după cum analiza celor 27.353 de vorbe ale lui o mărturiseşte involuntar, preşedintele are o problemă. Prea mulţi duşmani şi prea puţini compatrioţi în care crede. E imposibil de trăit şi de lucrat atunci cînd te pretinzi împresurat de o mulţime de adversari cu feţe concrete, în timp ce oamenii pe care-i reprezinţi sînt indistincţi.
Rătăcit între un diagnostic corect pus României şi un sistem pe care n-a fost în stare să-l creeze pentru a înainta eficient, el nu e un general părăsit de soldaţi, ci unul care n-a înţeles că nu-ti poţi ţine oamenii în stare de drepţi pentru că, de regulă, cînd auzi cum bat călcîiele cuiva, nu neapărat în armată, auzi cum se închide şi creierul. A spus-o un mare strateg, dar am uitat cine.”
P.S. ACESTA ESTE UN ARTICOL CARE NU ARE DE-A FACE CU POLITICA.
POLITICA NU MA (MAI) INTERESEAZA!!!
ARTICOLUL ARE DE-A FACE CU DOMENIILE MELE DE INTERES: STRATEGIE, LEADERSHIP SI INTELIGENTA EMOTIONALA!
 | ioana ninja on Am parut mai bun… |
 | takeda on Gartner: “Time for Retur… |
 | explorish on Gartner: “Time for Retur… |
| explorish on Edinburgh |
| explorish on Rosslyn, Stirling & St.… |
 | raluca on Prosperitatea; tinta pentru a … |
| raluca on Prosperitatea; tinta pentru a … |
| ioana ninja on Prosperitatea; tinta pentru a … |
| takeda on Prosperitatea; tinta pentru a … |
 | ioana ninja on Prosperitatea; tinta pentru a … |
