Home

Un raspuns simplu ar fi: pentru ca asta sunt! Ar trebui sa fie suficient… dar nu este. Moartea unei italience a schimbat perspectiva. A mea. A italianului de dreapta. A multor altora. Constat ca toti incearca sa fie responsabili in jurul acestei idei. Mai mult, e un motiv suplimentar pentru introspectie si consolidare de capital… politic.  intrebarea este: de ce trebuia sa ne punem cenusa in cap? 

Lasand la o parte faptul ca speta poate schimba jurisprudenta comunitara,  evenimentul este regretabil. Realizam neputinciosi cum toata simtirea europeana se uita cu circumspectie: “cum i-am lasat p’astia sa intre in comunitate?” si apoi isi amintesc… ca exporta si iarba de pe marginea drumului in aceasta piata. ca aceasta piata le-a dat forta de munca sa isi faca infrastructura si sa duca povara slujbelor “sensibile”. ca e un buffer bun la granita cu o Rusie din ce in ce mai competitiva…

hai ca m-am lasat purtat de “hot news”… sunt mandru pentru ca sunt roman! dezbateam pe explorish pe tema genei care ne face sa fim limitati in relatie cu altii. ca avem o inclinatie mare spre i-moral; furt in speta. putem schimba ceva in sensul asta? pai hai sa vedem… ce facem fiecare dintre noi pentru asta?

eu ascult guerilla. varful de lance al SOV pe calea undelor. si au promovat acesti oameni motivul Mioritei, dar prin negare. ideea principala: de ce sa ne lasam omorati de baciul ungurean si de cel vrancean? de ce sa acceptam sa apelam la alegorii? cu alte cuvinte, cine sunt italienii astia? ce conduita moral-etica au ei ca sa ne judece? de ce ne lamentam ca ne judeca trei partide extremiste si primarul Romei? de ce tre sa ne punem cenusa in cap? repet intrebarea…

eu, takeda, sunt creativ. sunt pasionat. sunt aratos. sunt dedicat. sunt credincios. sunt fidel. sunt harnic. stiu engleza. stiu italiana. sunt sanatos mintal. sunt echilibrat. sunt dornic de cunoastere. sunt roman. sunt mandru ca sunt roman. iar cui nu’i place, va fa’n culo e arrivederci!

and by the way, imi place Roma la nebunie! si o sa merg si la carnavalul de la venetia, in nord, acolo, unde sunteti voi jmecheri… ca sa va oftic!

iar pe romanii mei, bravii mei romani, ii rog sa se mai uite o data la acest mesaj:

FITI UNITI!

Advertisements

10 thoughts on “De ce ar trebui sa fiu mandru ca sunt roman?

  1. vorbeam o data cu nick (unde esti tatiku, vin’aici ca e de lucru 🙂 despre “bucuria de a fi roman”. ziceam amundoi in acord, tocma, ca nu-s mandru, ci “doar” bucuros. “doar” in ghilimele, pentru ca nu consider bucuros “mai putin decat” mandru, dar oarecum diferit.

    poti fi mandru ca esti creativ, pasionat, aratos (desi aici nu-i meritu tau in totalitate ;P), dedicat, credincios, fidel, harnic (la restul e meritul tau :). toate astea n-au absolut, da’ absolut nimic de-a face cu faptul ca esti roman. poti fi mandru cu ceea ce esti, ca persoana, si poti, intr-adevar, la modul cum functioneaza perceptiile, sa transferi in ochii oamenilor care te cunosc ceva din aceste calitati asupra natiei tale. dar n-au nimic de a face cu natia. nu esti toate astea pentru ca esti roman. nu exista relatie de cauzalitate. ai fi fost la fel de meserias daca erai francez (da, chiar si francez :P), ugandez, malgash sau din insula pukapuka. there is no correlation. consider ca nu exista temei logic pentru “mandria de a apartine unei natii”, oricare ar fi ea. poti fi mandru de o realizare. daca e realizarea ta, nu e a natiei decat in foarte mica masura, “ca ti-a dat infrastructura si conjunctura”. pe care poate le aveai si de la alte natii. daca e realizarea natiei, ceva anterior existentei tale, clar nu e meritul tau si n-ai temei sa ti-l asumi. daca e in timpul vietii tale, n-ai dreptul sa ti-l asumi decat in foarte mica masura. sau in circumstante extrem de speciale si rare, foarte rare. de obicei, cataclisme, gen razboaie, cutremure, cand “o natie se mobilizeaza”. da, atunci.
    intamplarea face sa fi trecut prin asa ceva – cred ca revolutia romana e singurul lucru pe care l-am trait care poate da dreptul sa zici “mandru ca sunt roman”, cu conditia sa fi participat in vreun fel. eu am iesit la coltul strazii, am facut cale intoarsa si m-am ascuns in casa. asa ca nici acest drept nu-l am. altii il au. but anyway. chiar si atunci, cred ca corect e sa spui “sunt mandru ca am participat la revolutie”, nu “snt mandru ca snt roman”. cred ca ‘mandria de a apartine unei natii’ e o capcana ideologica. e o generalizare, si generalizarile e periculoase.

    in plus, cand esti mandru, automat ridici capul si te uiti in jur. de obicei, te uiti in JOS in jur. cand si generalizezi, e si mai periculos. mandria, lucru pozitiv in aparenta, poate degenera foarte usor in altceva. mai ales “mandria activa”, care in contact cu alta mandrie activa de sens contrar, aluneca usor in agresiva. de genul “cine sunt italienii astia si ce drept au sa “ne” judece” :). mandrie activa pasionala :), care degenereaza in “ochi pentru ochi”. ratoindu-te la “italieni”, faci aceeasi generalizare de care ii acuzi. italienii n-au nici un drept sa ne judece. dar nu pentru ca “nu sunt nici ei mai breji”, ci pentru ca nimeni, da’ nimeni n-are dreptul sa judece o “natie” in ansamblu. generalizarea, stereotipizarea sunt inamicii feroci ai bunei intelegeri. din pacate insa, e o chestie adanc ancorata in natura umana (N.S.G. mi-a deschis ochii la faza asta). fara generalizari si stereotipizari de fiecare zi, fiecare minut, creierul nostru ar exploda. trebuie sa “categorizam” in “cutiute”, sa grupam toate informatiile cumva, ca altfel n-avem cum le procesa. de asemenea, stereotipurile odata formate sunt de multe ori “verificate”, si involuntar asta cautam, sa le verificam, si se “ranforseaza” de fiecare data. asa functioneaza greierul uman. si foarte rar stim unde sa ne oprim cu generalizarile. pentru ca e iecstrem de greu de gasit “thin red line” care desparte generalizarea “utila” de cea “gherila”.

    propun alternativa “bucuriei de a fi roman”. bucurie fara zvc. fara vaffanculo. pur si simplu nu implica nici o contradictie, nici o revolta. daca ii deranjeaza pe unii bucuria mea, ma bucur si mai tare :P.
    bucurie nu neaparat, ci intr-un fel “traita”. sau, ma rog, exprimata daca castigam la fotbal ;). din nou, bucurie, nu mandrie. nu m-am calificat EU, dar ma bucur ca fac parte din acest grup care “tine cu ei”. ma bucur ca port aceasta discutie. ma bucur ca am o limba materna complicata si grea, care m-a ajutat sa bunghesc o suma de alte. ma bucur ca am crescut in comunism, si ma bucur enorm ca am scapat de el la timp. ma bucur ca am snge latin, si o milionime din fenta lui Dobrin (always cu D mare). ma bucur cand castiga stiti-voi-cine stiti-voi-in-ce-groapa, ma bucur ca nu-mi trebuie pasaport pentru locuri ca delta dunarii, manastirile din bucovina, cetatea poenari. ma bucur ca pot citi si intelege versuri de eminescu cum nici un nevorbitor nativ de romana nu va putea aprecia vreodata in intreaga grozavie. dar nu sunt mandru. nu mi se pare ca am dreptul sa ridic cheptul, doar pentru ca sunt roman. dar nu dau nici altora dreptul sa ridice cheptul la mine, doar pentru ca sunt nemti, elvetieni, italieni, francezi, sudanezi, neozeelandezi sau bashtinoshi din bora-bora. si n-am a da socoteala pentru faptele altcuiva, cum nici eu nu le cer lor socoteala pentru faptele altcuiva din neamul lor.

    bucuria asta nu e o stare de extaz permanent, a nu se crede ca o duc intr-o hlizeala. sunt rusinat de renumele de “hotz”. rusinat de privirile circumspecte. rusinat de ororile facute de “ai mei”. rusinat pana si de faptul ca nu mi-e rusine cu cozile pe care le-am sarit la uffizi acu 10 ani. si asa mai departe. sunt lucruri punctuale, cum punctuale sunt motivele de bucurie. overall, se pare ca sunt mai multe motive de bucurie, deocamdata. dare-ar Domnu sa ramana asa…

    cat despre miorita, am citit un comentariu extrem de nostim, care zicea ca de fapt interpretarea mioritei e o mistificare grosolana, si povestea cum era de fapt faza cu cei 3 ciobani. bai am cautat o ora articolul, nu exagerez, si nu-l gasesc. nu mai stiu unde l-am vazut… daca dau de el, revin. oricum se pare ca miorita, la modu serios, a fost “grav” alterata de vasile alecsandri care a prelucrat-o inainte s-o scoata “ca populara”, din motive politice. cica in original nici vorba de ungurean, vrancean si moldovean, ci de 3 veri primari (!). anyway, antimiorita mi se pare la fel de neconcludenta ca si interpretarile si rasinterpretarile cu care am fost (si, se pare, mai suntem) indoctrinati in scoala. nefast mod de a preda. in loc sa ne lase sa citim si apoi sa ne intrebe pur si simplu ce credem… la pariu ca ar fi iesit o discutie interesanta. asa, au iesit afirmatii de genu: “Poema “Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada “Miorita” este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul “Mioritei” a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.”

    in loc de noapte buna, o versiune moderna a mesterului manole (ii zice miorita, a se vedea ce cult e autorul, da’ ma rog :P): http://just-for-big-fun.weblog.ro/2007-07-27/173141/Miorita-USA.html

  2. H.! ti-a spalat m. creeru’? ma bagi in nuanta NLP/NSG de genul “mandrie vs bucurie”? e acelasi lucru. fii obiectiv, for God sake!

    mesajul meu este: hai sa nu ne mai punem cenusa in cap, pentru ca nu suntem noi cei mai decazuti!

    hai sa nu ne mai lamentam ca ne judeca altii; asta sunt si daca iti place cum sunt so be it, if not talk to the hand.

    hai sa ne curatam in interior de vicii si sa iesim in fata tuturor cu fruntea sus.

    hai sa ne prezentam noi intr-o lumina buna chit ca suntem sau nu responsabili pentru inzestrarile de la natura!

    hai sa bem ceaiul ala o data si sa fim uniti on a permanent basis!!!

    in ceea ce priveste legatura dintre origine si mandria, da-mi voie sa ma disociez total de punctul tau de vedere. eu m-am nascut aici. asta a fost voia Lui. testez permanent toleranta constructiva si puterea exemplului personal… in trafic, la birou, in familie… romanul daca este tratat onest si cu palmele deschise, ti se face presh la picioare! e nobil, daca stii sa il iei.

    deci, sa iti fie clar: sunt mandru! 🙂

  3. mama, cat am scris! ceva e in neregula. da’ ma rog, asta e alta discutie.

    deci: nsg este colegul meu de camera din hamerica, bey. dupa cum ai vazut nu dau nume niciodata (in afara de cei care le dau singuri pi sait). consider ca e mai bine.. can tell you in private why.

    revenind, sa fie clar: nu e acelasi lucru :). mi-e foarte clar ca esti mandru :P, si mie mi-e foarte clar ca nu sunt. unele efecte sunt similare (sa nu ne lamentam ca ne judeca altii), altele nu (talk to the hand, “sa fim uniti”, etc.). bucuria e mai pasiva, recunosc. de aici mai putin conflictuala. diferentele se vad la reactii de gen ‘da’ cine mai snt si astia’, ‘talk to the hand’, care vin din mandrie, si care snt semnificativ diminuate in cazul celalalt.

    we agree to disagree :): parerea mea e ca ORICE om “normal” tratat onest si cu palmele deschise ti se face presh la picioare. orice om e nobil, daca stii sa il iei. nu numai “romanul”. there’s no reason (there) to be proud, my friend, hihi. voi contrazice generalizari de tip “papuashii sunt nobili” sau “romanii sunt hoti” for that matter, pana in panzele albe. dar daca n-ar fi contradictii, n-ar fi discutii, si ar fi pacat :).

    sigur, o alta tema e chiar asta, cu stereotipiile. “cum snt romanii”, “cum snt bulgarii”, “nemtii” etc. desigur ca se pot face generalizari, unde tre’ sa ne oprim?

    intre timp, am gasit comentariul ala cu miorita! ce-nseamna mintea fresh si gandirea afara din cutie dimineata. aseara am dat cred ca 30 de searchuri diferite si nimic, iar azi la primul… iata-l:

    http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=184&cmd=articol&id=6365

    si-acu gata, ma duc la servici. auguri!

  4. sub dush vin metaforiile :): bucuria nu te duce, ea singura, niciodata la razboi. pe cand mandria…

    that being said, nu sunt nici eu “bucuros perfect”, cum nu esti nici tu “mandru perfect” (n-ai fi asa tolerant :). probabil m-as urni mult mai greu la razbel.

    dar aici snt deja nuantze, si ne pierdem. si nu vrem sa intarziem! larevedere.

  5. Monser, ma provoci… si imi strici si tu ziua… acum am descoperit blogul asta al tau, de fapt mi-a fost descoperit de catre Bogdan, un prieten de-al meu, nu-l stii tu… Frumos, oricum, foarte frumos… (blogul, adica…)

    As avea totusi doua chestii de spus in legatura cu excesul de mandrie si Miorita.
    Se poate? Mersi.

    Mandria de a apartine unui grup este/poate fi justificata prin o anumita performanta pe care grupul respectiv a realizat-o si care starneste admiratia si respectul celorlalti oameni, grupuri, etc. Deci, sunt mandru ca lucrez la compania cutare.SA pentru ca este in nu-stiu-ce-top al celor mai bune companii…(vorba vine, sper ca intelegi, nu?); sunt mandru ca sunt roman pentru ca si Brancusi a fost la fel (“French sculptor, born in Romania”, by the way…); nu stiu daca sa fiu mandru ca sunt contemporan cu Becali, nu stiu daca sunt foate mandru de modul in care Mihai Viteazu a rezolvat problema datoriilor la inceputul domniei lui (turcii precis ar avea ceva de comentat la chestia asta, mai ales cei care au ars cu ocazia respectivei stingeri de creante…) desi sunt oameni care ar putea fi mandri de asta considerand ca turcii chiar meritau tratamentul respectiv… si oricum asta a fost demult, nu? Nu stiu daca sa fiu mandru ca stramosii mei dadeau foc culturilor retragandu-se din cale turcilor in munti si paduri… dar atatia ani mi s-a spus ca era un lucru bun ca nu stiu de ce nu se practica in continuare… Am fost mandru ca toti romanii, cu ocazia marilor reusite sportive, sunt mandru de Henry Coanda (nu aeroportul ci inventatorul) si altii ca el (pe bune, cati iti aduci aminte intr-un minut?). Nu am fost mandru de Ceausescu desi multi sunt in continuare si il regreta…
    Vreau sa spun ca nu poti fi mandru ca apartii unui grup in mod continuu si fara rezerve, mai ales atunci cand grupul (echipa, compania, tara, in curand continentul?) din care faci parte a stalcit-o in mod exemplar ca sa zic asa… In cazul asta, cand tu si ai tai au facut-o lata in ochii intregii lumi nu cred esti un om normal daca mai iesi pe strada si strigi: uitati-va la mine, si eu sun romaaaaaan! Si nu ma refer la accidentul italian neaparat. Chiar si americanii in aeroport in ultimii ani au lasat-o mai moale cu mandria, cel putin la aeroport in Europa nu mai se mai etaleaza cu pasaportul emis in tara lor. Se pare ca au prestat o contraperformanta (diferita de cea economica) care nu ii mai indeamna la asa mandrie…
    Oricum, ma bucur ca ti-ai terminat autoevaluarea si ca ai descoperit ca esti bine. Eu am multe indoieli in ce ma priveste si de asta te chiar invidiez. Oricum, ca indivizi, trebuie sa admit ca stam destul de bine cu autoevaluarea: fiecare dintre noi spune : « eu, romanul, sunt destept, bun si drept si asa mai departe; noi romanii ca natie avem o problema…»

    In privinta Mioritei, as propune sa o lasam acolo unde ii e locul, in gena poporului, ar putea fi pusa si pe steagul national, ma mir ca nu avem si imn tot Miorita. Asta nu o s-o schimbe nimeni. Nici Al Pacino daca ar veni sa faca Team Building la scara nationala in zi de referndum. Dupa o luna de stat aici ar incepe sa fie mai interesat de cat ar costa sa castige o licitatie pentru cine stie ce autostrada sau care e pretul terenului decat sa inspire si sa unifice… Si daca vrei – si inteleg ca e inevitabil- o sa-ti prezint dar nu aici- unele mostre de fatalism generate de breasla din care faci parte, din cate am inteles; pe scurt, ce daca or sa vina altii din afara si or sa ne ia businessul? Noi nu avem de gand sa facem nimic …Asta e…
    Cu toate astea sunt si eu roman (nu asa perfect ca tine, trebuie sa recunosc) si sunt impacat cu idea. Ma simt chiar bine..
    Uneori ies pe strazi, alteori intru in pamant… Nu pot sa fiu mandru permanent…Depinde de performanta…
    Pe bune…

  6. bag sama ca jean valjean isi aduce din nou prinosul de intelepciune! bine ai venit in primul rand in zona mea virtuala!

    am retinut! si ai dreptate… moderation, zici matale! cum are dreptate in felul lui si coach explorish… un prieten de-al meu :). vorba rabinului: “si tu ai dreptate”.

    sunt preocupat de faptul ca nu percuteaza multi la un sentiment de indrazneala si dorinta, pasiune, ambitie, pentru ca miorita e prea genetica… explorish, baga la cap :). by the way, explorish, nlp e programare neuro-lingvistica. adica perceptie si adaptare. amandoua fac apel la obisnuinte, deprinderi, instincte. si trebuie respectate, pentru ca in ele ne sta vulnerabilitatea.

    intr-un fel, astfel de manifestari (blog-urile) sunt nesuferite, pentru ca dematerialiaza mesajul… ne citim “vorbele”. si chiar daca ne cunoastem reciproc convingerile si stim ca putem bea bere/ vin ore in sir MANDRII de discutia pe care o avem, vremurile ne obliga sa tastam “trairile”. nasol! dar e o solutie.

    o sa incerc sa evit orice iz metaforic, pentru ca bag sama ca sunt luat in serios :). ce fac eu ca sa imi imbunatatesc mood-ul, zilnic? pai de exemplu, ii las pe toti sa imi taie calea in trafic. de ce? pentru ca 5 minute mai devreme nu imi aduc decat nervi. in plus preintampin sa fiu lovit, ca sa nu stau 8-10 ore la politie pentru constatare si trei saptamani in service. e un exemplu. ascult mai mult ce se spune in jurul meu. evit sa fiu radical, pentru ca stiu ca fiecare om are propriul sistem de valori pe care trebuie sa il respect. am renuntat la a mai aplica pattern-uri pentru situatii tensionate, critice, pentru ca stiu ca pot aduce si mai multa suferinta sau consum. sunt mutle nuante de gri. e doar o problema de disponibilitate in a vedea cam la ce capat al banzii de la alb la negru se situeaza interlocutorul. si credeti-ma pe cuvant ca zilele mele sunt mult mai bune… si ma tin onest cat pot io.

    sirul de “sunt tare, mare, frumos, destept” a fost o metafora. by the way, insirandu-le mi-am dat seama cat de gri sunt in fiecare dintre atribute. dar continui sa dedic timp in a intelege si griul celui din fata mea. a striga in gura mare: sunt roman si sunt voinic este de asemenea, o metafora! o ambitie! o dorinta! sunt ceea ce sunt si nu vreau sa simt ca trebuie sa intru in pamant. nu am de ce sa intru in pamant.

    si ca sa ii raspund pe bune, onest, si lui explorish: sa iti fie clar 🙂 sentimentul pe care il traiesc este de mandrie, indiferent ce scrie in dex despre asta. am pus egal intre perceptia mea fata de romani si perceptia ta fata de romani. nu intre “mandru” si “bucuros”.

  7. explorish, a propos de nevoia de a lua atitudine: CFR Cluj aranjase sa joace un meci amical cu Juventus Torino. ei bine, au votat in vestiar cei de la Juventus si a rezultat ca nu vor mai veni la Cluj, pe motiv ca romania nu este o tara sigura. cat de fair ti se pare?

  8. in ordine oarecum cronologica:

    @jean (o placere la citit!): cu principiul sunt de acord, la exemple diferim. poti fi mandru de un grup cata vreme acel grup a obtinut o performanta. amendamentul meu e ca ar trebui sa fi participat si tu la acea performanta, altfel n-ai nici un motiv sa fii MANDRU. poti fi bucuros ca esti roman ca brancusi, da’ mandru? n-ai contribuit cu nimic la opera lui.
    bine, aici e si oarece overlap – diferenta e sesizabila de fapt doar in exemple cu potential agresiv. mandria sau bucuria de brancusi nu difera prea tare, dar intre a fi mandru de o echipa de fotbal si a te contra, balacari, bate cu fanii altora, si a fi bucuros ca echipa ta a castigat, si atat, e o diferenta.

    @ take:

    aha.

    da, electronica dematerializeaza mesaju, dar are si parti bune. pai, gandeste-te, am fi avut noi vreodata timp, in viata “reala”, sa schimbam atatea idei ca in ultimele zile? ne intalnim o ora-doua, mai depanam una-alta, serviciu, life, the universe, and everything, dar abia reusim sa sgariem suprafatza.. daca avem noroc de un meci ceva in creerii noptii, ne mai intindem la o vorba.. da’ atat de rar.. si asta e asa chiar cand locuim in acelasi oras… de aia mie din anumite puncte de vedere imi place relatia asta ‘la distanta’ mijlocita de blog, asa apucam sa schimbam o vorba, mai o pauza la servici, mai inca o juma’ de ora la scris inainte de culcare… pentru mine e o chestie salutara! atat timp cat se mai intersecteaza si cu sus-numitele activitati “in real life” din cand in cand, plus un baschet, ceva, cat ne-o mai tine bojocii.. asa ca, inca o data – multumesc! 🙂

    ashia.. deci cum am si zis, e extrem de clar ca esti mandru :P. dar acu ai lamurit problema mea lingvistica. perceptiile despre romani sunt intr-adevar similare, doar sentimentul rezultant e diferit. interesant, nu? de discutat oare de ce – dar asta la un pahar cu bere adevarata, nu virtuala, sau vin (fiert), ca ne priveste doar pe noi introspectiv, nu e treaba blogului ;).

    despre juve – extrem de trist, si bineinteles ca unfair. io asta tot combat, generalizarea, pe care au facut-o si ei. si instinctul e, bineinteles, sa-i fac “fotbalisti, la ce sa te astepti?”. dar n-o s-o fac. o sa zic doar ca acel grup de oameni dovedeste o gndire limitata, precum multi de la noi, precum multi de peste tot. si e ciudat, doar’ au fost in romania cand era mult mai nasol. ma rog… efectele ignorantei si a perceptiei de care vorbeam mai zilele trecute. ma simt umilit si chiar revoltat, dar n-o sa ma ratzoiesc la primul italian intalnit pe strada, pentru ca NU E VINA LUI. asta incerc sa evit, generalizarea “grupului juventus” la “italieni”. a lui “mailat” la “romani”. sau “tigani”. o sa iau fiecare caz in parte, in masura in care ma afecteaza, si o sa ma leg de PERSOANA RESPECTIVA. e un efort mai mare decat un ‘vaffanculo’ general, dar eu il pretind de la altii, asa ca is dispus sa il fac la randul meu. nu zic ca e usor, sau ca imi iese intotdeauna (but today i’m in that mood :). de aia ii si inteleg oarecum pe cei care nu se obosesc sa il faca. a intelege nu inseamna a fi de acord.

    @amundoi: mioritzah, tot respectu, poezia e cool, ma enerveaza doar cat caz se face, mai frate, pe marginea acestei sarmane poezii. cat se rastalmaceste si oboseste bietele versuri. o natie sta intr-o poezie. hai, doua, cu Mesterul M. arata cat de saraca e, de fapt, cultura noastra. ma intristez de fiecare data cand mai aud din greseala cate-un comentariu sforaitor la cele 2-3 opere scoase in fatza la infinit.

    culmea e ca eu nu snt de loc la curent cu fazele cu italia, tot aud de conflicte si tulburari, da’ habar n-am, n-am vazut / citit nici o stire. din ce aud de ici de colo, nu-mi vine sa cred. shocant si trist. adica dintre toati popoarili, tocmai de care ne simtim cei mai apropiati sa ne haraim? cearta intre fratzi, cu spalat rufe in public, cu isterii in masa… umilitor. si mai nasol e ca cu toata escaladarea asta riscam sa pierdem invataturile care se intrevedeau din poveste. rusinea care poate ar fi schimbat ceva. dar overpedeapsa naste rezistenta, umilinta se transforma in reactiune… sper ca n-am ajuns fatza cu reactiunea. ia sa dau un ochi pe gugl.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s