Home

cartile de marketing vorbesc despre asta foarte mult in ultima vreme… sunt firme specializate care ofera servicii de acest gen. asa ca nu o sa ma apuc sa tin o prelegere pe o tema arhi-cunoscuta (de specialisti), ci o sa vorbesc despre pozitionarea personala… aplicabila din punctul meu de vedere in orice situatii. si nu intentionez sa vorbesc despre ideea de personal branding, pentru ca pe termen lung nu mise pare sanatoasa.

de fapt, vorbim despre o atitudine. ea ar trebui sa vina din interior. putini reusim sa ne “pozitionam” in viata. unii mai devreme. altii mai tarziu. altii deloc, cum spuneam. “de vina” poate fi mediul, educatia, hazardul… de multe ori suntem “de vina” chiar noi. orbecaim si asta pentru inclinam sa ne auto-pozitionam in tendinte. “ce e mai fancy sa fac acum?” sau “ce a facut ala/ aia?” cred ca este o eroare pe fond.

cunoasterea de sine este esential. si aici cred ca sta raspunsul. “ce am facut pana acum?” este prima intrebare pe care cred ca trebuie sa ne-o punem. pentru ca un raspuns obiectiv, onest (vorbim doar despre viata noastra! pe cine pacalim?), ne va da imaginea a ce a fost bun sau sub asteptarile noastre. si ne va putea conduce catre ce putem fi cu adevarat. revenind putin la argumentul “tendinte”, cred ca multi dintre noi suntem victimele oportunitatilor, testate sau nu de altii. in viata de zi cu zi ne inzestram cu astfel de oportunitati tocmai pentru ca ele ne dau o pozitie. suntem judecati functie de asta. nu o spun critic. eu insumi ma raportez la oportunitati… tre’ sa fii plavan sa nu o faci!

cred insa ca pozitionarea trebuie sa fie complementara cu ratiunea. asteptari mult prea inalte iti pot genera frustrari pe masura. prea joase, de asemenea (“am pierdut si trenul asta”). a fi rational e disponibilitatea de a gandi, mai in gluma mai in serios: incotro o iau in urmatorii 5-10 ani? daca stiu unde sunt fericit(a)… am ce imi trebuie ca sa ajung acolo? o parte da, o parte nu. cum facem rost de ceea ce ne mai trebuie? intrebam un prieten sau ne instruim. de ce nu? la urma urmelor nu trebuie sa ne pozitionam de unii singuri. sunt oameni dornici de tovarasie pe drum. poate ei au ce ne lipseste noua si e in exces. noi ce putem sa le dam la schimb ca sa mergem mai departe? facem scenarii… asta inseamna de fapt sa fii “in priza”, sa faci apel la intrebarea “ce-ar fi daca?”.

“uite-l si p’asta, s-a trezit sa ne spuna cum sta treaba”, o sa spuna unii… da, m-am trezit si o spun cu incantare! mi-a luat ceva, ce-i drept! am experimentat, am cunoscut, am acumulat, am schimbat. si acum pun in practica. va tin la curent daca mi-a iesit 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s