Home

Am fost mai tacut in ultimele cateva zile… motive sunt multe, insa in principal pot sa “dau vina” pe introspectie. Am stat mai mult sa gandesc decat sa dau pe goarna primul gand sau primul set de idei. 

Saptamana trecuta a fost marcata de conferinta sustinuta de John Kotter (cu aceasta ocazie am vazut si eu cum arata casa poporului pe dinauntru). Auzisem de Matsushita, stiam ca a fost un personaj relevant pentru leadership-ul mondial din secolul trecut, dar nu am asimilat “nebunia” viziunii lui. Ascultandu-l pe Kotter (foarte tare orator!) povestind viata lui Matsushita, mi-am consolidat si mai mult imaginea a doua alte personaje de forta, ce-i drept aflate la distanta de milenii, dar care pe mine m-au inspirat si ma tin “treaz”: Alexandru (cel mare, bineinteles) si John Nash.

In ceea ce il priveste pe Alexandru, lucrurile par clare: nu s-a nascut inca un lider cu o viziune mai generoasa si progresista (in special prin prisma epocii in care a trecut). Alexandru este promotorul globalizarii, sigur, aplicata de el prin spada si falanga, dar urmata de un transfer cultural de mare amploare si intr-un maniera de tip sistem deschis – resursele si cultura mea sunt disponibile si pentru cei pe care i-am cucerit. 

John Nash a formalizat intr-un model matematic ideea de win-win. Insa ideea lui am regasit-o si in filozofia lui Matsushita, care, in perioada marii crize din anii ’30, s-a gandit ca prin adresarea unor nevoi de baza ale unei lumi marcate de saracie poate sa iasa nu doar compania lui din criza ci si concurenta. A realizat ce important este ca mai multi jucatori sa duca un stindard, pornind de la exemplul personal, astfel incat toti sa iasa din belele. Numai asa succesul lui era sustenabil.

Din introspectia asta, in jurul ideilor de mai sus, am reusit sa imi clarific mai bine notiunea de leadership, idee pe care o tratasem cu ceva zile in urma. Concluzia ar fi ca, dincolo de viziune, leadership-ul ar fi un mix intre:

  • caracterul deschis al instrumentelor celor care doresc sa isi transmita viziunea;
  • disponibilitatea ridicata si integra pentru reciprocitate (win-win);
  • preocuparea pentru ideea de transfer o ideilor, intr-o maniera educationala, culturala;
  • caracterul idealist, aproape utopic al ideii propovaduite;
  • multa incapatanare!

p.s. nu inseamna ca trebuie sa uitam de Jack Welch 🙂

Advertisements

2 thoughts on “Alexandru, Nash & Matsushita

  1. la astia mai inculti tre sa ne zici si despre jack welch :). habar n-am care-i filosofia lui, tot ce stiu e ca a fost mare guru la GE, iar acum scrie carti pe care le citesc oameni in juru meu.

    eu nu-s convins nici de alex the great ca-l plac prea mult. am o oarecare reticenta instinctiva fata de cuceritori si megalomani. ma gandesc ca nu poate fi ceva in esenta BUN la baza acestui drive al lor. pe de alta parte, am citit FOARTE PUTIN despre ei, asa ca opinia-mi fie luata ca atare, complet dinafara fenomenului.

    despre nash stiu doar din filmu’ cu pricina. how pathetic. ia sa-i dau o wikipedie, cand oi avea timp. daca ai un link mai “digerabil” despre el, multzam.

    altfel, de acord cu bulletpointsurile.

  2. nici eu nu am citit suficient despre Alexandru. o biografie, un film artistic, 3 documentare pe canale tv credibile (discovery, history, etc.) si discutii cu oameni care au citit cu adevarat despre el… da, a fost megaloman. da, a fost tiran. da, a fost controversat.

    in ceea ce il priveste pe Nash… el nu e referinta pentru leadership tipic, insa a fost un vizionar in sine. eu am citit lucrarea lui de dizertatie ref non-cooperative game theory (am gasit-o pe site-ul princeton cu ceva vreme in urma), cea in care descrie de ce e importnat sa controlezi dinamica interactiunilor dintre entitati aparent antagonice, control insemnand evitarea monopolurilor. asta din perspectiva corporate. teoria lui, centrata clar pe ideea de win-win, a fost preluata si in micro-biologie a propos de necesitatea subzistentei unor celule bolnave in organism, care sa genereze permanenta stare de alerta a organismului. foarte tare viziunea!

    ref Jack… well, l-am adus in discutie pentru ca el se poate fi mulat foarte bine pe bullet-point-uri. in esenta, el este cel care a formalizat la nivel de companie ideea de transfer de knowledge de la o generatie la alta prin scoli de management interne. dupa aia, el este cel care a promovat in domenii tip service ideea de 6 sigma, preluata din aria de manufacturing. este un lider mai mult decat un guru. e o referinta. afland despre Matsushita ca a facut practic acelasi lucru, dar la nivel national, m-a lovit inspiratia 🙂 in sensul ca, mai mult decat orice (recognition, megalomanie) leadership’ul are de-a face cu open systems & sharing…. my new paradigm 🙂

    culmea e ca pot sa o leg de KROS…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s