Home

De ceva vreme, masina mea a devenit a doua casa. Ca a multor alti locuitori ai Bucurestiului. Am acolo un pachet de tigari… just in case. Am doua carti, cateva articole, un carnetel in care imi mai notez idei. Mai ramane sa imi iau o sticla de… ceva, un televizor mic, si eventual un aparat de ras, unghiera si de ce nu, o perna din aia de pus in jurul gatului (utila mai mult in avion). Fac haz de necaz… dar nu despre asta vroiam sa vorbesc.

In trafic ai timp sa te gandesti la o gramada de chestii. Ma uit la oameni, la fetele lor, la grimasele lor. E o babel intreg de sentimente… pe multi ii citesti din prima.

Oameni de vanzari tipici, vorbind la telefoane, agitandu-se de pe o coloana pe alta, pufaind de zor la tigari, in asteptarea culoarului fericit catre client. Care probabil a renuntat sa ii mai astepte. Sau sunt si ei undeva, in coloana.

Altii sunt in drum spre gradinite sau scoli. Copiii topaie pe bancheta din spate, tatal la volan isi sprijina capul in mana stanga, proptita in usa, mama incercand sa calmeze rabdarea pierduta sau energia in exces a “micului monstru”.

Cupluri de tineri, care fie se giugiulesc kilometri intregi in oglinda mea retrovizoare sau care, din contra, gasesc timp sa isi scoata ochii. Poate pentru ca iar nu au petrecut weekend-ul asa cum a vrut ea, sau poate pentru ca el iar a stat mult la gargara cu colegii si prietenii la o bere. Sau nu le ajung banii?!

Vastnici care par sa nu inteleaga ce se intampla. Sunt stresati de masinila care vin din fata, din spate, din stanga, din dreapta. Insitnctele i-au lasat, vederea de asemenea. Si poate ca au o intalnire cu medicul la ora x si e deja x si un sfert.

Cateodata dau geamul jos. Zgomotele sunt evidente: un amalgam de claxoane, muzici, utilaje, macarale, infundaturi de roti in gropile din carosabil, motoare “suparate” de motociclete sau “galgaite” de scutere… totul e acolo.

Taximetristi injurand non-stop si care taie fata tuturor… tramvaie pline pana la refuz de oameni zdrobiti de aglomeratie… coloane intregi de autobuze la fel de incarcate.

Eu azi am citit tot drumul… Aisbergul nostru se dezgheata, John Kotter. Probabil, cineva m-a privit si analizat asa cum fac eu cu altii. Ce as spune oare despre mine? “Uite un om relaxat”… sau “Uite-te si la nesimtitu’ asta, ii arde de citit in traficul asta nebun”… who knows? In fiecare dintre noi sta un “erou” sau un “tiran”.

Sunt vremuri aglomerate. Nu rele, nu bune… doar aglomerate. Aglomerate de ganduri, acasa si la birou. Aglomerate de stiri… radio, tv, internet. Aglomerate de sentimente… de bine, de anxietate, de frustrare. 

M-am simtit azi exact ca in videoclip-ul R.E.M., Everybody hurts 🙂

Ce ar trebui sa alegem? Asta e intrebarea mea.

Advertisements

12 thoughts on “Vremuri…

  1. de la aceste vremuri aglomerate… cu ce ar trebui sa ramanem in minte? care ne-ar mai fi reperele/ cauzele/ valorile/ convingerile…

  2. In acest moment foarte amuzant pt mine pt ca ti-am citit articolul acu 2min si sunt in trafic, blocata intr-o masina, sunt exact pe unda mesajului tau. Si daca te-as vedea in trafic citind as fi suparata ca n-am si eu o carte in poseta mea mica plina. Si daca te-ai zgaia la mine sa vezi cu ce imi petrec timul mort cred ca as da in jos geamul zgomotos si te-as intreba de ceva… Orice…si acum… Traiasca iphone si internetul asta mobil!!!!

  3. nu stiu in ce masura reperele/cauzele/valorile/convingerile ar trebui sa se schimbe in aglomeratie.
    simt ca e o intrebare micheteau dar nu reusesc (inca) sa-i prind lungimea de unda 🙂

  4. aha! Cred ca imi schimb putin pct de vedere…chiar dc s-ar putea sa fie doar pt seara asta datorita cresterii in grad:) sau departarii de casa. Pana la urma chestia asta cu statul in trafic incepe sa fie un lucru bun… adicalea iti lasa un timp de respiro pt tine. Poti sa te gandesti cu mult narcisism la tine, sa-ti dai feedback, sa vezi daca te-ai schimbat pe parcursul zilei si sa faci o reclaribrare pana ajungi acasa…daca esti singur.. Daca esti cu pretenul, sotul, sotia n-ar strica sa mai discutati despre voi, sa exersati sarutul in public si noi variatiuni pe aceeasi tema…sau, sa rezolvati conflicte stagnate din cauza lipsei timpului….iacata timpul absent, acum e din belsug….:))))) ei?

  5. sa va raspund amandurora, ex & silver:
    – e just sa citesc in trafic? este o alegere buna pentru viata mea? e just ca accept un loc de munca aflat la o ora jumate de mers? pot sa schimb ceva in sesnul asta? pot sa lucrez de acasa?! am pus problema asta celor pentru care lucrez? nu! si atunci de ce nu pun aceasta problema? dar chiar vreau sa stau acasa? sau vreau sa stau in mijlocul oamenilor ca sa induc schimbarea potrivita?
    – da, e o oportunitate, obiectiva, nu patetica, de a avea timpul tau pentru ganduri si self-assesment. culmea, azi am nu am evitat rutele mai aglometare (de parca mai exista si altele mai libere…) ca sa pot sa termin cartea 🙂 isn’t it insane? 🙂 din nou, e o problema de alegere. daca te recalibrezi in sensul linistii interne, in trafic, citind si vazand cum a decurs ziua, pur si simplu lasi “relele” sa treaca peste/ pe langa tine. azi nu m-a deranjat nimic: nici zgomotul, nici incalceala din intersectii, nici faptul ca o gramada mi-au taiat calea… AVEAM ALTA TREABA! 🙂

  6. cu alte cuvinte, revin la vocatie: “the more you know who you are and what do you want, the less you let things to annoy you”… isn’t it obvious? EVRIKAAAA! 🙂

  7. deci, stiu: reperele/cauzele/valorile/convingerile NU ar trebui sa se schimbe in aglomeratie. ce se poate schimba e doar exprimarea lor sau modul de a le trai. ca de exemplu, cititul in masina, pentru care te felicit. grija numai, ca e marginal mai periculos decat cel in metrou, cum mi-aduc aminte ca am devorat harry potter 2 aproape integral, da’ orisicat. presupunand ca e “sanatos” pentru spirit sa citesti, iar acasa e sanatos sa petreci timp cu pooja, “in trafic” e un compromis foarte bun, cat timp ai grija totusi la volan :).

    stand acasa n-ai cum sa schimbi lumea. o solutie ar fi sa te muti cu casa mai aproape de servici (care va aduce cu sine tentatia de a ramane acolo mai mult… careia poti insa sa-i rezisti)

    un baiat pe care-l stim amandoi, cunoscut sub initiala T., zis si B.-M., si care sta nu departe de tine, i-a spus angajatorului ca el isi ajusteaza orele de munca dupa trafic. angajatorul a fost de acord, astfel incat daca-mi aduc bine aminte ajunge la servici pe la 10, fara trafic, si pleaca pe la 8-9, dupa ora de varf. tu, dat fiind ca te trezesti cu noaptea in cap, ai putea face schema 6am-4pm…

    solutia trebuie sa o cauti in… vocatie 🙂

  8. lucratul de acasa nu cred ca e o solutie… Iti dai seama ca cele 2-4h petrecute in masina observand participantii la trafic le-ai putea petrece uitandu-te pe geam la vecini? Pai noi astia care intram pe blog ce mai citim…cine a trantit usa la scara mai tare? Plus ca statul acasa iti mai ia si din timpul care il petreci citind.. Pisica iti va deveni partenerul real de discutie pe intreaga zi, si, la naiba…daca ii spui ceva de mama n-are decat o sg reactie….miau. // iti propun in felul urmator: fa-ti pe bancheta din spate o biblioteca, i-ati un aparat de fotografiat sa pozezi starile din trafic si scrie… Esti oricum cam greu de stapanit si analizezi tot ce misca, dar cred ca ce iti lipseste acum este un program mai flexibil…cum bine zice prietenul tau explorish!

  9. bine silver, ma duc la servici! 🙂

    explorish, o sa negociez asta, dar in sens invers: plec mai tarziu, si ma intorc mai tarziu. ma trezesc de dimineata, scriu pe blog si beau cafeaua cu Pooja 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s