Home

Poate m-am “contaminat” de la efectele crizei, dar de cateva zile ma roade o intrebare: noi ce valori avem? Nu ma refer aici la principii culturale, nationale, etc., cu toate ca (dez)iluzia mea se invarte in jurul lor. Ma refer la oameni! Valorile noastre, oamenii nostri “ca brazii”, liderii nostri, vizionarii nostri… unde sunt? Care sunt?

Ca sa mentin discutia in registru politic… ar fi de-a dreptul neinspirat. Si probabil plictisitor. Poate chiar enervant… Dar mai avem si alte zone. Cultura, sport, business, educatie… orice alta idee poate sa capete un reper de discutie, zic eu.

M-a “inspirat” ideea Business Standard si am re-vizitat ideile legate de elita, pe care le-am dezbatut si aici si pe dob.ro. Cu cativa ani in urma, am participat la un seminar de management (v-am mai povestit de el) la St. Gallen. Acolo, studenti smart din toata lumea veneau si isi prezentau ideile inovatoare, alternative, vizionare intr-un cadru foarte mishteaux. Atunci un profesor elvetian a vorbit pentru prima oara despre echipe guvernamentale angajate, fie ca sunt expatzi sau locali, care sa se comporte ca si echipe manageriale de tara. Era 1997.

Tot atunci am avut pentru prima oara shocul excelentzei. Intorcandu-ma la ASE (no offence, that’s reality!) mi-am dat seama de valorile LOR: a dascalilor, a curiculelor, a organizarii, a studentilor… atunci am inteles sensul antreprenoriatului, voluntariatului, cauzei comune… “bullshit”-uri din astea, care, in Ro sunt inca in stadiul de embrion… si nu are cum sa nu te apuce (gata cu retorica!) dracii si sa iti spui intrebarea: WHY?

Pentru ca nu avem valori. Oameni valorosi. Nu vorbesc profesional… multi fac greseala asta, sa se raporteze la cat de bine stiu eu sa fac si cat sunt altii de limitati. Nu intru nici in polemica specializarii vs multi-disciplinaritate (la urma urmelor am facut traforaj in scoala si toate notele de 10 le-am luat pentru imi faceam lucrarile la tata la Dacia…). Intru in ideea de intelegere a doua ingrediente, care in opinia mea, te conduc spre excelenta: crearea oportunitatilor si puterea de a alege. Valorile noastre nu au creat aceste instrumente.

Simt deja ca ma lamantez si asta nu foloseste nimanui. Trebuie insa sa ma intelegeti: caut valori la care sa ma raportez si care sa imi dea increderea ca maine… sau poimaine o sa fiu mai coerent, eu insumi fata de propria mea viata, realitate si perceptie.

Eu nu stiu unde si care sunt valorile Romaniei.

Advertisements

13 thoughts on “Valorile Romaniei: un’e e?

  1. conceptul “valorile romaniei” mi-e nelar, cum nu mi-e clar nici “valorile ucrainei” sau”ale maltei”. te referi la valori specifice acestor plaiuri, care sa ne “set apart”, sau valori universale care se gasesc (si) in romania? cred ca aici esti “on your own”. adica trebuie sa-ti gasesti valorile “inauntru”, si nu “ale romaniei”, ci “ale omenirii” si “ale tale”.
    de ce sa-i cerem tarii valori cand putem sa i le dam noi?

  2. aha. ma confuzasem cu crearea oportunitatilor si puterea de a alege, am crezut ca ai virat inspre abtstrakt.

    valorile romaniei, la care sa te raportezi? ăă… hmm.
    cred că singura şansă ca generaţia noastră să găsească valori e să le… fie. :).

    câteva exemple apar deja, ici colo…

  3. Salut Ovidiu, ok, ca sa raspund la challenge despre valorile Romaniei de azi – as propune pe Cristian Mungiu. Filmul lui “4 luni…” a fost si aici si multa lume l-a vazut si apreciat. A primit si Palme D’Or. Am vorbit chiar cu un prieten american care urmareste multe filme romanesti acum. I-am spus sa urmareasca daca apare si filmul “Boogie” (pe care l-am vazut cand am fost acasa) si mi-a placut. Deci long story short, poate cineastii sa fie urmatoarele “valori”… ce zici?

  4. “Boogie”…static, trist, real si foarte fain in acelasi timp….adaug aici si Corneliu Porumboiu…”Visul lui Liviu”..:)

  5. nu pot sa contest valoarea celor doi cineasti… cum nici nu pot sa spun ca 4,3,2 este pentru mine un film de referinta (asta e alta discutie 🙂 ). faptul ca intr-o tara ca Ro in care cinematografia e la pamant (spuneti-mi voi daca e altfel) au scos capul atat de sus le confera, in mod cert, statutul de “valori”.

    ei doi pot fi un exemplu pentru oameni ca noi, care (fara pretentia de a atinge iar subiectul “elita”) suntem foarte putini. si avand preocupari in sensul asta: cultura contemporana, valori universale, oa anumita deschidere pentru alternativ, respect pentru arta, interes fata de educatie, instruire in general… suntem foarte putini!

    pentru mine, Cristi Mungiu si Corneliu sunt zona faina, soft a vietii. la creatiile lor alerg la sfarsit de saptamana sau seara, cand am nevoie de destindere. ce vrea sa spun este ca ei nu ma inspira, ei doar imi ofera un refugiu psihic, foarte valoros la urma urmelor.

    ceea ce cautam… erau niste referinte care sa acopere si sa inspire o masa mai mare de oameni. am sperat si inca mai sper ca aceasta “trupa” se formeaza acum. si ca in 2-3 ani o sa arate ce pot. am insa o temere: ma uit la multi cei din generatia noastra si ii gasesc contaminati. valorile sunt usor corupte, presiunea “bunastarii” anuland eruditia, of any kind. in zona asta sunt “biased” si nu pot vedea mai departe.

  6. Eu nu stiu sa avem nici un dalai lama depcamdata… Dar, am auzit de la altii si mi-a placut cum si-a inceput slujba Mitropolitul Moldovei la sf Paraschiva: “ne-am adunat aici cu mic…cu mare(aratand inspre oficialitati), dar nu se stie de fapt care-i mic si care e mare…” interesant…

  7. interesanta observatia cu coruperea valorilor si presiunea bunastarii. probabil ai dreptate… speranta e ca, odata “ajunsi”, oamenii astia sa-si indrepte energiile si spre alte kestii, mai “telectuale”. daca nu sa “produca” chiar ei, sa faciliteze altora productia de “valoare”. daca nu manshel, oamenii ‘de valoare’ s-au ridicat mai mereu ajutati intr-un fel sau altul de oameni instariti bine intentionati. cu bani, sau cu structuri facilitative. totul e ca acesti lupi tineri ai nostri a) sa stranga destul ca sa-si permita mecenisme sau accese eruditioniste, si b) sa nu se lase corupti de tot de presiunea materiala… caci toate astea se vor transmite si copiilor lor…

    pana una alta, io cred ca snt mai multe valori in tara decat ies la suprafata. din cauza zgomotului de fond disonant din societate (daca esti “valoare”, io asa presupun, ca nu te simti in largul tau in zgomot. exceptiile confirma, din nou, regula)

    si in afara e asta, in tara sunt (inca) multi oameni, daca nu valorosi, macar “micheteaux”. mai multi decat credeam. un exercitiu simplu, da un ochi prin bloguri :). un punct de plecare bun poate fi blogrollul lui adrian georgescu. are “ochi”.

    io tot mai sper ca oameni de genu’ asta nu vor fi “inghititi”.

  8. Corect!
    Eu nu mai am incredere in valorile promovate mai ales de media pentru ca nu avem presa de calitate decat targetat. Este o singura emisiune la care ma uit si pot spune ca descopar ca simplu telespectator valori…”Profesionistii”.. Eugenia Voda e singurul prezentator care poate determina invitatii sa vorbeasca intr-un anumit limbaj…deschis, curat si profesionist in acelasi timp, daca se poate spune asa. Devine invizibila in momentul interviului si pluseaza valoarea personalitatii invitate…se inscrie in registrul coaching.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s