Home

De multe ori am avut revelatia ca Romania si viata de aici pot fi descrise cu oarecare acuratete prin simpla observare a fotbalului. Mai exact, fenomenul fotbal din Romania defineste cu mare acuratete starea de fapt a intregii natii.

“Catalizatorul” acestei postari este demisia lui Marius Lacatus. El este pattern-ul tipic pentru lipsa de continuitate, pe care o regasim in viata de zi cu zi. “Motivul” Lacatus este unul generic pentru Romania: un antrenor care promite, fosta mare glorie, preia o echipa cu mare incarcatura emotionala si pastorita discretionar de un om cu ambitii mari si ego urias. Acelasi tipar il regasim si in cazul altor antrenori si nu numai de la Steaua. “Speranta” de viata a unui antrenor in Romania este de maxim un an, pe medie. Iar la echipele mari… de la 3 la 9 luni. Pentru ca, dincolo de iarba de pe gazon, scaunele din tribuna si instalatia de nocturna, care sunt banii patronilor/ actionarilor majoritari/ finantatorilor principali se afla imposibila ancorare in: ACUM!

Toata lumea vrea acum. Toata lumea vrea repede. Toata lumea vrea rezultate pozitive ACUM! Chit ca nu a investit cine stie ce; daca au nume de brazilieni si argentinieni, inseamna ca tre sa joace si bine, nu? Si daca aia sunt niste baieti care nu si-au gasit locul la ei in ograda, cu siguranta pot fi o solutie in tara lui “se poate si asa”. 

Din pacate, lipsa de orientare (ar fi mult prea pretentios sa vorbesc de strategie si gandire strategica atunci cand fac referire la fotbalul romanesc…) o gasim in orice domeniu. Din pacate, accentuez! Din nefericire si omul obisnuit prefera lucrurile “acum”. Multa vreme am fost siderat, si am si scris despre asta, de cozile interminabile la broker-ii de credite de pe langa marii retailer-i de electronice si electrocasnice. Se vedea pe fata lor ca nu au bani sa isi peteceasca pantalonii in cur, dar ei isi luau plasma!!! Si daca ii intrebai: “pai ce, si-au luat toti taranii, io nu merit?!”

Same story in politica… Sa reiteram toate schimbarile de titutalari de posturi la diverse ministere? Sa reiteram traseismul intre partide si doctrine? Sa vorbim de jolly joker-ismul unor oameni politici de “front side” ale partidelor de referinta (asta a propos de “priceperea” conducatorilor de fotbal la toate, probabil si la masaj si recuperare fizica). Cand vorbesc de jolly joker-ism, nu ma refer la doamne politiciene care face si sarmale, dau si cu matura, frecventeaza si comunitatea blogger-ilor si mai fac SI politica de calitate… ma refer la numirea unor domni si doamne pe posturi care nu au nici cea mai mica legatura cu domeniul. Si care, fireste, nu au cum sa asigure continuitate. Nu insist pe asta, ca deja stiti…

Dar! “Drama” lui Lacatus este una a romanului obisnuit si bun. L-am iubit pe Lacatus ca fotbalist, pentru daruirea, ambitia, pasiunea si spiritul de lupta pe care l-a avut ca jucator. Lucruri pe care romanul obisnuit nu le are! L-am vazut invins de lipsa de profesionalism al propriilor jucatori (aspect care in parte in poate fi reprosat; dar pentru ca nu sunt specialist, nu imi permit sa evaluez prestatia lui ca antrenor). L-am vazut anihilat de inconjurarea absurda in care el, antrenorul profesionist, a trebuit sa isi faca treaba. Ca si Hagi…

Si, pentru ca adesea m-am identificat cu spiritul lui, stau si ma gandesc, nicidecum retoric: asta este “sansa” tuturor profesionistilor din Romania? In astfel de hotare adverse si lipsite de judecata si perspectiva trebuie cu totii sa operam, sperand ca la un moment dat vom face si treaba?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s