Home

Aceasta nu este o fabula! Este o poveste adevarata din viata contribuabilului Takeda. Toate personajele sunt reale si lucreaza la adminstratia financiara din Pitesti, judetul Arges, Romania.

Cine isi ia masina noua, stie, deja, ca are de platit o taxa… care se aplica (zicea domnul Tariceanu) pentru mediu.  Ca pentru drumuri, sigur nu o folosesc. Pentru drumuri este rovigneta…Asta la inmatriculare… de ce? Stiu mai bine dumnealor. Eu, normal, trebuia sa o platesc.

Facuse tatal meu cercetarile de rigoare inainte, dar ca apropitar trebuia sa merg sa ma vada functionarii publici la fatza. Ora 8:45… ne indreptam spre ghiseul 14. Avem functionar public, care insa descifreaza ceva pe telefon. “Buna dimineata”, spunem noi… trec aprox 20 de secunde pana cand ridica privirea. No comment… “Aveti evaluarea?” “Care evaluare?” “Pai cum dom’le care evaluare? De unde stiti cat tre sa platiti?” “Pai am folosit site-ul ministerului de finante pentru calculul taxei”. “Nu dom’le (deja iritata, probabil nu a inteles ce am spus), tre sa completati o fisa. O gasiti la xerox…”

Cautam “xerox”-ul. Nu era nimeni… Ne invartim. Apare xerox officer-itza, sau cum s-o numi, cu fatza incruntata. Nu are mai mult de 30 de ani… dar e suparata. “Sarut mana! as dori si eu un formular de evaluare pentru taxa de poluare”. “2000”… Ii dau doi lei. Nu m-am obisnuit inca cu RON-ii. mai ales astia mici. “Nuuu” zice suparata… “20 de bani”. Iau fisha, o completez… rahaturi care sunt deja completate in alte fishe necesare acestui scop (vreo 7 la numar). Mai scriu o data cum ma cheama, CNP, chestiile obisnuite.

Unde depunem fisa? Gasim pe un soi de ghiseu o copie lipita cu scoci: “Corpul A, etajul 3, camerele 5 SAU 7” (“sau” este un cuvant important; o sa vedeti imediat de ce…).

Urcam. Mezanin 1. Mezanin 2. Etajul 1… Ma rog, ajungem la etajul 3. Gasim camera 7. Pe usa scrie ceva, dar nu iti dadeai seama cu ce se ocupa. Intram alea-alea… “La camera 5 va rog (indignata, era cu cafeaua in mana)”. Mergem la 5. Nimic pe usa. Un colt “umbros” din corpul A… intram. “Sarut mana!” Doua marmote… Una citea ziarul nestingherita… ceva cu poze multe… “taxa”… ne face semn cu capul catre cealalta marmota, care ne scaneaza la stofe… Isi da ochii peste cap. Rasufla greu. O inoportunam, e clar! “Documentele va rog”… ne-am facut tema, no mistake! Original, copie… totul pregatit. Face ea ceva pe acolo prin computer… completeaza un biletel… ceva bon de ordine. “Veniti luni!” “Cum luni, de ce asa tarziu?” “Pentru ca tre sa facem evaluarea”… ne uitam unul la altul. Tot marmota (nu avea nici ea mai mult de 30 de ani… tanara si obosita, ca si dom’shoara de la xerox…): “Va costa 3341”. “Pai deci stiti cat am de platit.” “Veniti luni va rog si totul o sa fie in regula…”. Strang din dinti si ies.

Ce putea sa faca tata lu’ Takeda?! A dat niste telefoane. Nu lungesc, in 10 minute a gasit pe cineva, care era ceva sef de arie sau cum s-o numi la ei, care a dat un telefon. Si gata! S-a rezolvat! Practic mai era vorba de o semnatura… care se lua de la… ati ghicit! Camera 7. Adica trei (3) metri de mers leganat de marmota! Tot ea: “trebuia sa va duceti peste tot sa vorbiti cu aia de sus… v-o facusem eu deja”. “Pai si eu de unde sa stiu ca o facusesi tu deja?”.

Nu mai facem nici un comentariu in plus, fara saru’ mana, fara la revedere, iesim din birou, coboram la ghiseu. Ghiseul 14… gol! Ne adresam politicos la ghiseul 15… “pentru taxa”? “Mergeti la 12″… ne asezam la 12… mica coada, acceptabila. De la 13, o doamna ceva mai draguta: “Puteti merge la 14, s-a intors colega” (probabil ne auzisem ca spucheam si spuneam ca ii dau la ziar). La 14… “aveti evaluare deja?” “da, sunteti surprinsa?”… tacere… face ceva acolo, sub tejghea… scot banii. 3314 dragii mei, aprox 1000 de euro, domnule Tariceanu/ Vosganian/ David… si care mai sunteti in charge cu aceasta gluma proasta! “Nu la mine, la 15”. Ii da chitanta celei de la 15, care imi incaseaza banii. “Nu se poate, chiar ii dau la ziar”. Marmota de la 15… citea ziarul. Cand ma aude, lasa presa, si devine brusc atenta! “Va rog” alea-alea… platesc imi da chitanta. “Va recomand sa faceti o copie, o sa va ceara de la politie. O zi buna” Asta la 5 minute dupa ce ne expediase cu scarba la ghiseul 12. V-ati pierdut, nu?

Mergem la politie… intai trecem pe la ceva dactilografa, privata… tzaka-tzaka, dibace doamna, ne da consultanta de rigoare… dupa care, ne da marea veste: “Da’ tre sa mai veniti odata luni!” Ma apuca un ras isteric… “Politia nu lucreaza azi, ca isi schimba sistemul informatic”. Decidem: ii dau imputernicire tatalui meu, mergem la notar, punct.

Morala: o stiti. Ne resemnam? Ne invartosham? Rezolvam ceva daca “ii dam la ziar”? Sigur nu… Marmotele vor ramane marmote. Initial m-am gandit cu compasiune la ele, avand in vedere cenusiul conditiilor de munca si salariile pe care le iau. Dupa care mi-am amintit brusc ca de 10 ani, ori de cate ori am avut o treaba cu functionarul public, de la orice ghiseu, am fost tratat cu dispret si totala lipsa de consideratie. Prin urmare… imi exprim din nou greata!

Advertisements

8 thoughts on “Functionarul public

  1. sa vezi cum e sa construiesti o casa, legal…in oras. Intri intr-o alta lume a tuturor posibilitatilor ciudate si a haosului, in acelasi timp. Ca sa-mi pot mentine integritatea mintala, adica jumatatea aia pe care o mai am:), am inceput sa privesc cu umor situatiile prin care am trecut si sa le povestesc la fel mai departe. Daca te enervezi nu te mai asculta nimeni, pentru ca toti s-au enervat macar o data pentru o situatie asemanatoare. Si marmota invelea ciocolata in staniol…pana a aparut noua forma de ambalare. La noi cand apare? Ca pe functionari nu-i privatizeaza nimeni ca apoi sa le schimbe comportamentul in relationarea cu CLIENTUL-contribuabil.

  2. io zic sa-i dai la ziar. pe bune, trimite articolul asta, asa cum e (doar pune “facuseşi in loc de “facusei” 😉 ) la dilema, evz, libertatea (ca sa-l citeasca si ele), probabil ca-l va publica doar dilema, apoi pentru sigurata da 5000 de lei (50 de bani) unui copil sa le duca ziarul (sa nu stie ca tu ai fost ala, sa se razbune) atat lor, cat si sefului lor (ala de arie).

    i am not f*****g kidding.

  3. pai nu-i tot aia? 😀

    dilema pentru ca vad sanse mai mari sa ti-l publice.

    libertatea pentru ca vad sanse mai mari sa-l citeasca “impricinatii” ;).

    de ce e complicata problematica? trimite-l bey la dilema! doar n-o sa ti-l citeasca la radio… aha, acu vad despre ce-i vorba. pune-l si acolo.

  4. sal, takeda
    da’ pe site-ul lor nu poti sa-l pui, în paralel cu celelalte optiuni?
    sau… un mail sefilor lor?
    Desi, cred ca durerea mare e, de fapt, si taxa în sine 😉 mentalitatea functionarului public nu se va schimba în veci daca sefii lor nu stiu sa-i struneasca. Nu stiu, dar nici nu vor s-o faca!
    Bleah!

  5. Va vine sa credeti ca in aceeasi tara (Romania) am stat de vorba cu o functionara simpatica si zambitoare (si nici macar nu era un zambet fals, desi uneori ne-am multumi si cu asa ceva) vreo 10 minute la ghiseu. Mi-a explicat in amanunt ce gresisem, ce am crezut ca e bine si nu era, mi-a scos la imprimanta situatia, mi-a marcat cu galben unde sa ma uit cu atentie si mi-a defalcat platile pe luni si mi-a scos extra o pagina cu datele cand urma sa platesc contributia pentru urmatoarele 6 luni? Si mai surprinzator e ca in acest timp asteptau foarte cuminti si civilizat vorbind soptit in spatele meu vreo 6 persoane? …
    Daca e prea mult deja va sfatuiesc sa nu cititi in continuare..pentru ca tocmai m-au invitat la Finante sa imi dea o suma considerabila inapoi…pe impozite…:).Si oamenii aia imi zambesc de fiecare data cand ma duc la ei. (nu stiu daca ii drogheaza cineva dimineata la opt sau am eu fata asa de inofensiva incat they cannot help it.) Cu alte cuvinte, cu un pic de bunavointa se poate si la noi.

  6. sunt convins ca exista si oameni de calitate in sistem. insa eu nu i-am gasit. indiferent ca a fost administratia financiara, oficiul starii civile, tribunalul x, primarie, evidenta populatiei, accidente minore, taxe si impozite…

    cred in puterea gandului bun, buna-vointa si bunt simt… ma duc cu toata inima deschisa, convins fiind ca de data asta va fi altfel… aiurea! aceeasi aroma, in alta prezentare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s