Home

Citeam zilele trecute un capitol din cartea “Closing the Innnovation Gap”  despre importanta rabdarii in procesul de inovatie. Sigur, cartea in sine si ideile propuse sunt mai degraba rodul unui domeniu profesional. Chiar si asa, ideea in sine mi-a atras atentie si asta pentru ca o parte din ceea ce ni se intampla azi e rezultatul unei presiuni permanente pe timp.

Ideea este desteapta tocmai pentru ca aduce in discutie nevoia de persistenta. Cultura noastra actuala , nu neaparat nationala, ci universala, este aceea a oportunitatii. Iar asta, cand vine vorba de business, se traduce in termene: cand? cat de repede? Toate activitatile, profesionale sau nu, care au caracter de creatie, raspund la alte stimulente: la ce e bun? cat de mult ma ajuta? Sigur ca vreau ca acel ceva sa ma ajute astazi; dar daca am avea rabdare si ne-am gandi ca il obtinem maine si ne va fi util, folositor si poimaine , atunci, probabil, am renunta sa il acceptam azi stiind ca maine oricum va trebui sa cerem ceva nou, actual. Mie personal mi s-a intamplat adesea sa spun: “oricum, in 2-3 ani va fi uzat moral”.

Cred ca in ultimii ani (indraznesc sa spun in ultimul deceniu) am schimbat mai degraba carcase ale obiectelor care, pe fond, ne-au servit la aceleasi nevoi obisnuite. Indiferent ca a fost o masina, un telefon mobil, un televizor. E valabil si in servicii. E valabil si pentru viata de zi cu zi cand nimic nu ne multumeste mai mult de 1 an… slujba de exemplu!

Cred ca pe fond omenirea a pierdut relevanta persistentei. Sau pretios spus, a “sustenabilitatii”. La un moment dat am zobit piramida lui Maslow, ingramadind toate nevoile fiziologice si de siguranta undeva in zona de ego si recunoastere sociala, am miscorat zona emotionala de afectiv si de apartenenta; iar varful… auto-actualizarea… pur si simplu nu mai exista in ecuatie.

Advertisements

6 thoughts on “Cuvinte magice. Azi: Rabdare

  1. n-am inteles exact unde zici ca ar trebui mai multa rabdare, si cum anume. un exemplu poate ar fi lamuritor.

    mie-mi place ritmul rapid al inovatiilor. daca n-am cere/cumpara “obiectul” ala azi, n-ar fi bani de investit in cercetarea care sa-l faca mai bun maine – care-l face pe cel de azi “obsolete”, da’ altfel am fi ramas cu al’ de azi si n-am fi progresat.

    cred ca pentru inovatii “step-change” se gaseste in continuare rabdare (biotech are in continuare o medie de lansare de produs de 7 ani, parca) sau – cat s-a câcâit apple pana sa lanseze iphone… chiar si asa, prima generatie a devenit rapid obsolete :).

    p.s. chiar daca tema precedenta imi placea prin minimalismu designului, la asta imi place mai mult cum e organizata informatia, si mai ales ca se vad comentariile recente.

  2. probabil ca tu esti exemplul tipic de “sclav” al tehnologiei. ca sa nu te fac tech freak 🙂 .

    cred ca ceea ce tu cumperi nu e nici ceea ce ceri, nici inovatie… este doar varful tehnologic al unei inovatii initiale rostogolite la nesfarsit astfel incat sa il cumperi si anul asta, si la anul. for a commercial reason, daca intelegi ce vreau sa zic. ceea ce te bucura pe tine atat de mult, tehnologic vorbind, a fost inventat in anii ’60-’70: internet, telecom. nu e nimic nou… are doar o carcasa mai jmechera. atat!

    tu esti exponentul perfect al acestei culturi. nu spun ca e rea (poate doar putin paguboasa 🙂 ). la urma-urmelor se spune ca a adus progres. este insa cultura in baza careia lumea asista neputincioasa la caderea acestui model. a esuat, bro’! e nevoie de altceva… e aceesi cultura care spune: “nu mi se va intampla chiar mie!” sau “unde poate sa se duca aceasta criza? tre sa se opreasca…”

    nu sugerez ca tre sa stam ca bou’ pe coada si sa asteptam. asteptarea trebuie sa fie activa si sa raspunda unor altfel de cerinte, mult mai profunde.

    un exemplu… hai sa luam Romania: lipsa rabdarii (poti sa ii spui si lacomie) ne pretutindeni. lipsa rabdarii ne-a indemnat ca in loc de agricultura si turism sustenabil sa valorificam puterea comertului si a imobiliarelor. avem vile de 4-5 camere, de lux, iar in jur sunt drumuri pline de noroi, haznale in loc de canalizare, etc. noi nu am mai produs nimic… nu am mai investit un leu in cercetare… am vrut sa tinem pasul cu europenii. “Ieri” am avut tot ce avea un european. “Azi” am pierdut un sfert. Maine… am pus-o! despre asta vorbesc.

    e din ciclul “putem fi mai buni”!

  3. oo, ma’ te contrazic! 🙂

    da, imi place tehnologia. si inovatia. in principal din comoditate (poti sa-i zici lene) si din placerea de a ma juca si a descoperi chestii noi.

    da, ma tenteaza gadgeturile noi, DAR: poate surprinzator fata de impresia pe care inteleg ca o las :), sunt un late adopter in majoritatea cazurilor. cateodata iau tseapa (cd-playerul portabil l-am luat atat de tarziu incat cred ca l-am folosit de maxim 10 ori), dar – cateva exemple:

    – nu mi-am luat ipod, desi imi place mult ca tehnologie si design – m-am multumit cu un mp3player care a costat de 10 ori mai putin, stiind ca oricum nu-l voi folosi prea mult. nu l-am folosit prea mult. iar acum am muzica pe telefon.
    – nu mi-am luat iphone, desi imi place foarte mult ca tehnologie si design – dar nu-mi satisfacea toate nevoile (n-avea 3G (acum are), nu face filme si n-are camera foto competitiva), asa ca am zis ca voi astepta pana va aparea un gadget care va face tot ce vreau eu. si stiu exact ce vreau sa faca :).
    – camera foto cea mica are 4 megapixeli si e din 2004. m-a batut la un moment dat gandul s-o upgradez, dar n-am facut-o.
    – camera foto cea mare e demult “obsolete” la cei 6 megapixeli. dar daca va continua sa stea cu mine si sa functioneze, NU planuiesc sa-mi iau una mai noua, mai usoara si mai jmekera multi ani de-acum incolo.
    – imi doresc un monitor mare, pentru prelucrat poze. nu l-am luat. la un moment dat voi lua un televizor lcd pe care-l voi folosi si ca monitor, impuscand 2 epuri dintr-un fok. dar chiar si asa, nu ma grabesc. cat timp merge CRTul, ma descurc si cu ecranu’ mic la poze.
    – daca masina va sta cu mine si va functiona, nu planuiesc sa-mi iau alta, mai noua si mai frumoasa.
    – au aparut jane-uri mai mici, si mai jmekere. sa fie sanatoase. jane a fost by the way luata din NECESITATE (ma rataceam nonstop).
    – ok, am blog, am vorbit cu tine pe skype videochat. pe de alta parte, nu intru deloc sa “socializez” pe “mess”, nu folosesc twitter, hi5 sau cine stie ce alte minunatii or mai fi aparut. incerc sa ma rezum mereu la ce e util. asa a pornit si blogul, de altfel, si in mare masura functia principala i-a ramas.
    – laptopul cel batran imi spune la fiecare pornire “imminent hard disk failure. press f1 to continue”. asta de vreun an. nu l-am schimbat. cand l-am luat, l-am luat cu configuratia cea mai buna la vremea aia, pentru ca ma tine cat mai mult.

    si asa mai departe. in toate astea criza n-are nici o influenta, gandeam si inainte la fel. ok, criza ma ajuta sa rezist mai usor tentatiilor, dar atat. din aceste motive nu ma consider sclavul tehnologiei, ci unul care se bucura de ea. nu cumpar carcase in fiecare an, ci majoritatea lucrurilor pe care le am sunt intr-o singura “generatie”, nu le-am “upgradat”.

    in acelasi timp traiesc cu groaza ca “mi se poate intampla chiar mie”, dar, e drept – n-am facut prea multe in a ma “hedge-ui”, iar aici incep sa ma incadrez in peisajul pe care-l descrii. si da, adica nu, nu am rabdare – sa ies la pensie ca sa vad lumea, cum e modelul okţidental, ci vreau s-o vad acum, cat mai pot sa urc turle si munti urmand sindromul king kong. ceea ce rezulta in resources periodically depleted – abia aici m-ai prins :).

    hm. in scenariul optimist, poate unul din beneficiile crizei va fi ca va fortza canalizarea inovatiei spre lucruri mai practice, sustenabile si benefice pe o scara mai larga. infrastructura, agricultura, ca tot zisesi. adica SPER ca lipsa de mijloace financiare sa nu devina atat de acuta incat sa duca la haos, ci sa fie doar atat de constrangatoare incat sa stimuleze inovatia pentru lucruri eftine si bune. speri, mata…

    p.s. iote cine ma face pe mine sclavu tehnologiei. unu’ care, spre deosebire de mandea, n-a rezistat tentatiei de a-si lua mec :P.

  4. ok, mi-ai ridicat-o la fileu! sau altfel spus, “ai mushcaaaat!” 🙂

    tu folosesti din plin jargonul acestei culturi consumeriste. citeste cu voce tare ce tocmai ai scis:
    – “NU MI-AM LUAT…”
    – ” nu mi-am luat iPhone ca nu face poze”/ “camera foto mica e din 2004″/ “camera foto mare e obsolate”… vorbim de trei divece-uri care FAC ACELASI LUCRU!!! pentru ce ai nevoie de shpe pixeli?! iti stiu pozel, sunt foarte mishteaux! nu iti trebuie altceva, pe fond… oricum nu vinzi pozele, deci e o gaselnita personala, a ta si numai a ta!
    – laptopul iti face chiftele… pai da, pentru ca a fost gandit sa il schimbi dupa 3 ani! si culmea, tie ti se pare just!
    – internet 2.0/ comunicatii overIP sunt tehnologii disponibile de ceva vreme… si nu sunt noutate, sunt doar fatete schimbate ale aceleeasi inovatii primare.
    – etc.!

    smart comment a propos de masina. asta e spiritul: “daca masina va sta cu mine si va functiona, nu planuiesc sa-mi iau alta, mai noua si mai frumoasa”.

    nu am spus ca nu am reprezentat si eu aceeasta cultura… mi-am luat telefon cu mp3 cand era super voga. am ascultat muzica de 4 ori la el… iar bateria nu mai tine azi nici 24 de ore, fara sa vorbesc la el! mi-am luat iPod… l-am folosit de 20-25 de ori. de trei luni zace descarcat pe masa… de ce? pentru ca in masina am radio/ CDplayer, la birou am laptop, iar acasa o prefer pe Pooja… so?! nu spun ca esti tu singur! toti facem asta… masina o folosesc zilnic! 🙂 si, by the way, imi place foarte mult! dar nu aveam nevoie de ea… “Blue Thunder” era foarte buna… dar, cum spuneam in textul initial, “a aparut oportunitatea”!

    vrei o adevarata dovada? cica ar fi niste procesoare australiene facute din sticla, mult mai ieftine decat siliconu’ lu’ Intel! de vreo 9 ori mai ieftine… de ce nu ies la rampa? in energie… sunt deja prototipuri de energie alternativa de ani de zile… de ce nu se prolifereaza cand lumea trece printr-o criza de energie?

    ce vreau sa zic este ca nu tre’ sa o iei personal 🙂 faptul ca te-ai imburicat asha imi confirma ipoteza… care nu e neaparat a mea. iar faptul ca momentan traiesti sub presiunea unei constrangeri, imi confirma din nou ipoteza… temptation! 🙂

    asa ca, te-am prins de la inceput. it is not about you! it is about us! articolul meu este pentru toti. e vremea sa ne gandim nu doar ca muncim mult… ci cat e de valoros pe fond ceea ce iese din munca noastra.

    iar criza este bomboana pe aceasta coliva… vartejul ametitor al generatiilor multe de produse mai conveniente dar cu ciclu de viata mai scurt a grabit viteza de circulatie a banilor… ne-a dus catre indatorare perpetua. nu vreau sa intelegi tu si lumea care mai citeste ca am idei cretze gen Zeitgeist.. nu! toti ne dorim o viata mai buna! toti vrem o casa mai mare! toti vrem un confort sporit! si e bine ca ne dorim asta. doar ca tre sa existe un echilibru al lucrurilor in termeni de bunastare. nu trebuie sa grabim niste cicluri. in esenta, ca sa fiu intr-adevar idealist, nu mi se pare just ca eu la 33 de ani am o viata mult mai buna decat ai mei perinti… dupa 40 de ani de munca! ritmul asta ametitor al schimbarilor a izolat o gramada de generatii unele de altele. noi ne dam in barci pe skype, ne luam aparate schmechere si mamaie a murit cu noroiul la poarta, fara apa curenta, la doar 10 km de Pitesti. Noroc ca avea cishmea…

    that’s the problem! resursele s-au imprastiat aiurea! si cultura inovatiei incrementale pe care o tzesali matale a generat egoism si individualism! ne-au ridicat sus-sus… am zburat vreo 3-4 ani si acum suntem in picaj!

    si cu asta ma opresc: inovatia este in ziua de azi operativa. R&D lucreaza cu deadline-uri de maxim un an (exceptie pharma), iar in IT se ajunge la termene de ore! asa merge inovatia…asta nu e inovatie! o bucla extrem de importanta din ciclul firesc de dezvoltare este comprimata la maxim: testarea. recunosti “please send the error?” nici nu isi mai pun problema sa se ascunda: eroarea e parte din consum!

  5. io am accentuat faptul ca NU mi-am luat pentru a sublinia ca NU am incurajat spirala asta a inovatiei in fiecare an/luna/saptamana/ora. filosofia aplicata masinii am aplicat-o TUTUROR gadgeturilor. aaa, ca sunt mai mult sau mai putin la curent cu ce se mai intampla in domeniu, da. pentru ca imi place. dar NU incurajez ECONOMIC prin CUMPARARE aceasta spirala, desi o incurajez moral :). desi megapixelii ar fi buni pentru a face postere de exemplu, pe care sa le fac cadou parintilor de ziua lor – nu zic ca e neaparata nevoie, dar e o oportunitate. pe care NU o urmez, preferand sa folosesc pozele altfel pentru cadouri. intr-adevar, faptul ca am 2 camere e superfluu, dar e o kestie emotionala, si singulara, din cauza de hobby. vreau un gadget care stie sa faca poze pentru a elimina camera mica si a avea mai putine batai de cap, atunci cand se va strica (si se va strica, pentru ca a fost facuta sa se strice – fine, nu contest, dar nu e vina mea – as fi preferat una care sa nu se strice si s-o am 30 de ani, ca zenitu lu tata. ca si la laptop – refuz sa-mi iau altul cat timp asta mai respira).
    bineinteles ca exista tentatia, dar i se poate rezista. consider ca i-am rezistat mai mult decat media, chiar daca la mine poate e mai mare decat media, si poate intr-un fel ma mandresc cu asta – de aia am luat-o personal :).

    poate la ce n-am rezistat e inclinatia spre “dupa noi, potopul”, care mi se pare mult mai mare la generatia noastra decat la precedentele…

    da, resursele snt distribuite inegal, si e halucinanta diferenta parinti-copii – si eu m-am gandit de multe ori la asta, inca de cand primul meu salar de mucos de pe bancile scolii era mai mare decat al parintilor la un loc (!), si NU era nici pe departe cel mai mare din peer group! dar – ma retrag si zic – resursele s-au imprastiat unde a cerut nevoia colectiva la momentul ala. distorsionata cum a fost ea de trecerea brusca spre… necunoscut, dupa 45 de ani (!) de saracie, izolare si ignoranta intr-o societate impotriva firii. dupa mine, combinatia letala a acestui sistem nefericit cu “fibra morala colectiva indoielnica” a noastra ne-a dus unde ne-a dus si ne duce inca. culmea ca nu fibra morala individuala, ci colectiva – am asistat marginal implicat la o discutie la pinguilda unde veni vorba de individual vs. colectiv. daca luati individual oamenii s destul de detreaba, colectiv dezvolta niste comportamente nefericite. mi-as dori sa inteleg mecanismele acestei transformari, da’ inca nu ma duc capu’ si cunostintele. mai studiem.

    cat despre please send the error – eroarea, corect, e in consum, dar atat timp cat consumatorul accepta, foarte bine. testarea se face “pe spatele clientului” – o noua paradigma, mai interactiv-colaborativa. poate, cum zici, si-a trait traiul… sau poate trebuie doar calibrata.

    bottom line – nu stiu de ce ar fi fost nevoie pentru a evita ce s-a intamplat, in conditiile date, cu cunostintele de atunci. snt curios (si in continuare un pic ingrijorat) de ce putem face acum, cu cunostintele de acum. pana una alta, mai zi-le, loredana. cu ambatz si …rabdare :), acest “putem fi mai buni” tre’ hranit si ingrasat catre o masa critica. e shansa de a nu ne duce de tot pe copca.

    in acest spirit, bai, cede-am aberat. ian sa fiu eu mai bun si sa mai si prestez ceva societatii.

  6. a, si inca ceva: poate ca inovatia asta rapida nu e pura, ci operativa, dar pe mine ma coafeaza – pentru ca imi fac ideile pure de acum cativa ani accesibile. cum ar fi fost internetul daca ramanea in unix, cum am inceput noi la perugia, pe freenet.hut.fi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s