Home

Promiteam un foileton despre experienta la Paris. O sa incep cu Luvru, pentru ca, probabil, este ceea ce m-a marcat in final cel mai mult si m-a provocat intelectual. Si prin marime si prin tonele si kilometrii de cultura pe care le ofera. O sa incep cu un pic de trivial… In prima seara, ca tot consumatoru’ de senzational, am fost preocupat sa gasesc piramida rasturnata pe care calca Tom Hanks in finalul filmului (Codul lui DaVinci). Si nu am gasit-o… a fost un mare soc, pentru ca, vazusem cu ochii mei, citisem cu aceeasi ochi, si eram gata sa dau ramasag ca e un mister la mijloc. Sau poate chiar o conspiratie… “unde au ascuns astia piramida?” Am gasit-o in final. E chiar in rondul din fata muzeului, sau mai exact intre muzeu si parcul Tuilerri. Insa este protejata de arbusti…

dsc_0907

Dupa ce am elucidat acest mister, am inceput adevarata incercare. In primul rand, Luvru te obliga sa te uiti in fata, in spate, sus, jos, stanga dreapta, dupa, peste, intre… nu e nici un ungher care sa nu iti ofere ceva. Nu o sa ma apuc acum sa insir tot ce am vazut. Mai ales ca pe langa multe dintre ele am trecut ca expresul de Viena prin gara de la Calafat: repede si de departe 🙂 . Si, trebuie sa recunosc, nici nu as fi putut sa apreciez probabil la justa valoare toate lucrarile de acolo.

Am ascultat mai mult vocea istoriei. Si, slava Domnului, Luvru vorbeste despre istoria omenirii. Chiar si despre cea amerindiana. Mai deloc despre cea americana 🙂 . Ce a inteles Takeda (de parca trebuia sa mearga la Luvru ca sa inteleaga asta)?

Omenirea a fost si este obsedata de religie si razboi. Aste doua teme abunda. Artistii, mai pe sleau, mai discret, se lupta cu aceleasi “munci” interioare: dualitate divin-uman, dualitate angelic-draconic; izolare, tentatie, obsesie. Am gasit foarte putina serenitate, mult prea putina dragoste. Mai mult, artistii reiau aproape obsesiv aceleasi motive/ simboluri ale lumii antice, pana tarziu spre Napoleon si dupa: motive ale mitologiei grecesti si ale civilizatiei romane, o gramada de piramide, o gramada de obeliscuri si de tot atatea ori cruci! A… si Alexandru, prietenul meu Alexandru (cel mare…): e peste tot (l-am regasit si la Versailles in abundenta).

A propos de civilizatie (probabil un lucru firesc pentru multi dintre voi)… in esenta am redescoperit ca leaganul civilizatiei occidentale (europene) este cel din Mesopotamia. Usor-usor adus de arabi si levanti (fenicieni), prelucrat inteligent de greci, mai apoi de romani. O a doua ramura, la fel de relevanta ca influenta, este cea egipteana. Repet, piramide si obeliscuri peste tot… de la Place de la Concorde pana la Saint-Sulpice, pana la intrarea in Luvru. Mi s-a parut oarecum un blocaj pshihologic major al tuturor creatorilor de arta cel putin pana in secolul 19, poate chiar si dupa. Sigur, poate parea o opinie superficiala; dar e sincera si e a mea 🙂 .

dsc_09882

Revin putin la evul mediu… am remarcat o tentatie aproape obsesiva spre sofisticat si foarte sofisticat. Toate tapiteriile, cabinetele, paturile, fotoliile, hainele, tablorile biografice abunda de sofisticat. Totul pare centrat spre opulenta si dorinta de a concentra avutie, putere; si a le face pe toate cunoscute, vazute. Nu e de mirare ca pana la urma monarhia franceza a sfarsit la ghilotina. Am stat dupa aceea si m-am gandit… excrescenta asta de ego, tendinta de primordialitate, nevoia de a impresiona, dorinta de recunoastere sociala… toate, acumulate in exces au generat (si vor genera mereu) invidie dinspre exterior. Indiferent ca e vorba de alta clasa sociala sau de alta natie. Si cred ca e valabila pentru oricine pe lumea asta. 

dsc_0989

DaVinci… ce ar mai putea fi de spus? Monalisa e ok, dar cred ca pozitionarea ei centrala este cam injusta. As putea spune ca Bachus si Jean-Baptiste sunt cel putin la fel de sugestive. Din nou, vorbeste epigonu’ din mine. 

Inca o chestie care m-a “izbit” (a propos de prejudecatile istorice si culturale). Eram in zona sculpturilor romane si etrusce… multe… la un moment dat vad o madona cu pruncul. Zic: “ce cauta asta aici? sunt in zona politeistilor… uite-l le Marte, uite-o pe Diana… mai sus Venus… ce cauta aici Maria?” Oarecum indignat ma duc mai aproape. Era o reprezentare simpla, romana, descoperita in Britania, provincia romana… cam cu 300 de ani inainte de Cristos. Dar ai putea sa juri ca este o reprezentare crestina. 

Cred ca s-ar mai putea spune multe. Dar ma opresc aici. Sper ca am fost coerent 🙂

 

Photos by Pooja

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s