Home

Fireste, nu aveam cum sa ajungem la Paris si sa nu urcam in turnurile gemene ale Notre Damme. Garguii si marele clopot, Emmanuel, ne-au intors iar in copilarie, la poveste cocosatului:

dsc_0808No idea can be formed of Quasimodo’s delight on days when the grand peal was sounded.He mounted the spiral staircase of the bell tower faster than anyone else could have descended it.[…] The first shock of the clapper and the brazen wall made the framework upon which it was mounted quiver… At length the grand peal began; the whole tower trembled; woodwork, leads, cut stones, all groaned at once… 
Victor Hugo – Notre-Dame de Paris

Ai un sentiment de mistic in biserica asta, in afara ca are asigurata nototietatii literare si cineaste. 

Tot in a cincea zi de Paris am bifat si turnul. Sigur, cand spui Eiffel din start mintea iti fuge la romantism, la plimbarile cu barca pe Sena, cu luminile turnului reflectate in apa fluviului…. well, pentru mine nu a avut acelasi impact. E spectaculos, nimic de zis; este o capodopera arhitectonica, atat prin maretie, cat si prin maiestria/ design-ul conceptului. Dar, ramane un monument turistic al orgoliului francez. Pentru ca utilitate efectiva… nu are! Dar va recomand o vizita macar pana la al doilea nivel. Panorama e de mare angajament.

La Domul Invalizilor am ajuns prea tarziu. Era deja inchis. Asa ca pentru catafalgul lui Napoleon (si muzeul D’Orsay!) trebuie sa mai mergem cel putin o data la Paris 🙂 .

In penultima zi am optat din nou pentru aerul Parisului. Am inceput cu Jardin du Luxembourg, care era in vecinatatea hotelului nostru. Dupa care, am luat-o pe drumul lui Robert Langdon si am vizitat San Sulpice. Trebuia sa vad pe unde trece linia rozei…dsc_0925

Insa cel mai interesant (in premiera pentru noi) a fost confesionalul la vedere, in mai multe limbi. Cu alte cuvinte, preotul era izolat intr-o camaruta cu pereti de sticla, in vazul tuturor, si primea enoriasi de peste mari si tari carora le asculta spovedaniile/ confesiunile la birou. Foarte deschisa atitudinea, atat prin prisma transparentei, cat si prin prisma pozitionarii, fata in fata, preot-credincios.  

Am luat apoi metroul spre La Defence. Obiectivul a fost, bine inteles, Grand Arch. Impressive! Acolo e toata lumea corporate, zona cladirilor de sticla si otel. Nu au amestecat stilul clasic din centru cu arhitectura moderna. Au preferat sa le tina separat. Mai mult, de pe dealul La Defence, daca te uiti “sarma” pe Champ Elise, treci cu ochiul prin Arcul de Trimf si ajungi fix la Luvru… Si invers, din Place de la Concorde, daca te uiti in zare vezi Grand Arch. Ceea ce imi spune ca (in afara de faptul ca au o strategie urbanista atunci cand construiec), poluarea nu e foarte ridicata, distantele fiind semnificative.

dsc_09321dsc_0943
 Am incheiat periplul Parisian exterior cu centrul Pompidou. Care este  o eroare urbanistica, “o cicatrice pe fata Parisului”… Parerea pietonului! Singura “consolare” din zona, este prezenta muzeului de arta moderna Constantin Brancusi. Altfel, atmosfera e boema, placuta in zona.

 

 

Nu inchei inainte de a vorbi putin si despre concertul Tinei Turner. De mare energie si forta. Mi-a spulberat orice doza de scepticism fata de varsta si “actualitatea” ei ca artista. Plina de viata si talent, o voce inca puternica si destul de clara, un spectacol total… profesionisti! Da, ea e pe acea platforma in miscare… Sigur, a ajutat-o si Bercy’ul (un soi de polivalenta, dar mult mai mare 🙂 )

dsc_0755

Photos by Pooja

Advertisements

4 thoughts on “Paris, epilog

  1. daca nu eram destul de hotarata sa vad Parisul anul asta..tu m-ai convins 🙂
    dupa Amsterdam, Londra, Viena, Budapesta sau chiar Reykjavik, oscilam intre Roma si Paris, dar nu m-as incumeta sa vad Italia anul asta..
    totusi cred ca noi romanii avem un mod aparte de a digera Parisul, toti nordicii cu care am vorbit, nu au fost absolut deloc fascinati si mai ales nu le-au placut deloc francezii..o fi de la faptul ca franceza nu se preda la scoala tarilor scandinave:)), sau pentru ca noi am crescut inconjurati de literatura lor..
    oricum multam pentru ca te-ai asternut aici pentru noi..pentru imaginea clara pe care o am acum despre cum ar trebui sa fie..:))

  2. Roma este si va ramane un oras de suflet. l-am vazut insa de prea multe ori, iar Parisul a venit ca un corolar.

    Daca ma intrebi, logica “cronologica” ar fi Roma si apoi Parisul. Si asta pentru ca Parisul e plin de motive romane.

    Facerea Europei e strict legata de Roma. Frantzujii au dus-o mai departe. Burboni si Bonapartisti in egala masura.

  3. mais..nu vreau nici sa ma simt stigmatizata de identitate, nici sa o ascund, asa cum au facut niste prieteni, care au fost luati drept americani si nu au negat..probabil cuvantul ultim il va avea bugetul 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s