Home

“Mare shmecherie” o sa spuneti! “Cine esti tu, bai mucles, sa te pui impotriva vantului?”. In continuare este un articol pe care, teoretic, o sa il gasiti si in revista BIZ la un moment dat. Pentru ca e posibil sa nu fie dat integral (din ratiuni de spatiu), il postez eu pe tot aici. 

Personal, nu pot sa accept ca acum trei-patru saptamani toate vocile vorbeau de o acutizare a crizei, iar zilele astea, o gramada de personalitati, din toata lumea, vorbesc despre zorii purpurii ai terminarii recesiunii! Uitati-va doar la declaratiile lui Soros in ultimele luni si veti intelege ce vreau sa spun.

[…]

Cand considerati ca se va finaliza criza economica in Romania?

Citeam deunazi un raport privind conditiile economice globale, realizat in urma unui sondaj al reputatei firme de consultanta McKinsey & Co. O parte semnificativa a celor care au raspuns (e vorba de manageri ai unor firme globale), respectiv  35%, se asteapta la o reluare activitatii economice undeva la mijlocul anului 2010. Asta in conditiile in care punctul de pornire al crizei este considerat inceputul anului 2008. Noi am inceput sa masuram cam de la inceputul acestui an. Sau, mai exact, de la momentul in care am acceptat asistenta FMI ca si masura proactiva de prevenire a crizei.

Personal, as centra discutia in sensul « cum ar trebui sa iesim din criza ». Si, mai mult decat atat, care ar fi instrumentele de atenuare, potential brutale, pentru o mare parte a sectoarelor economice din Romania pe parcursul crizei. Si as pleca de la competitivitatea produselor si serviciilor romanesti pe pietele externe, daca asumam ca in perioada care urmeaza comertul international va continua sa fie cel putin la fel de liber. Sigur, o astfel de asumptie este discutabila si de dezbatut.

As privi insa problema si din cel putin alte trei puncte de vedere.

In primul rand, indraznesc sa afirm (si asta pentru ca e vorba de o teorie acceptata partial in randul economistilor) ca traim un ciclu Kondratiev. Conform acestei teorii, la un interval regulat de aproximativ 60-70 de ani, se manifesta un super-ciclu economic, un val, care urca si coboara din punct de vedere al cresterii economice; iar acum, ne-am situa exact pe coama descendenta a valului.

Un al doilea sentiment personal este unul de scepticism in privinta posibilitatii ca cineva sa aiba raspunsul exact la aceasta intrebare. Cata vreme acceptam faptul ca, mai mult decat orice, avem de-a face cu o criza de incredere (deci putem invoca argumente psihologice), orice raspuns categoric argumentat cu valente statistice, grafice, sunt, in opinia mea, irelevante.

Un al treilea punct de vedere este ca dupa criza, nu ne vom mai intoarce la conditiile existente inaintea declansarii ei. Prin urmare, ar fi bine sa cam vizualizam cum arata noua realitate. Prezenta in crestere a statului la nivelul business-ului va schimba semnificativ atributele capitalismului, hai sa-I zicem traditional!  

Romania nu este un caz particular in contextul crizei globale; ea este dependenta de evolutiile internationale. Vestea mai putin buna pentru Romania (a propos de mentiunea anterioara privind preocuparea pentru competitivitate) este ca o probabila recrudenscenta a politicilor comerciale protectioniste la nivel global ar putea genera si o reticenta a companiilor de a muta sau mentine capabilitati de productie, in special in zonele emergente.

In concluzie, si pornind in principal de la opinia personala privind manifestarea ciclului Kondratiev, as putea spune ca mai devreme de 2012 nu ar trebui sa mizam pe redresare. Sigur, intr-un set de parametrii semnificativ mai rationali decat pana la inceputul crizei.

S-a atins punctul maxim al crizei pe piata locala?

Cred ca in cazul Romaniei criza seamana foarte mult cu povestea, deloc fericita, a Titanicului. E limpede ca ne-a lovit aisbergul. E perioada in care se aduna apa in cala. Deloc vizibil daca ne uitam din exterior; rapid daca am fi in cala. Pe punte canta inca viorile. Primele semne ale iminentei rupturi se fac insa simtite. A se vedea recentul procent de default la returnarea creditelor, spre exemplu. Insa, ruptura cu vizibilitate in masa, nu s-a produs inca in opinia mea. Si, daca tot incercam sa facem predictii, indraznesc sa spun ca va fi vizibila in trimestrul al treilea, 2009. Iar panta descendenta ar putea dura inca vreun an (pana la mijlocul lui 2010).

In intelegerea mea, criza in Romania se va manifesta cu precadere sub forma unui blocaj financiar generat de amanarea sau pur si simplu imposibilitatea stingerii obligatiilor comerciale la nivelul economiei reale. Situatie care, fireste, va afecta in continuare si institutia creditului. Ne vom intoarce la perioada “arieratelor” in economie; necazul este ca ele se vor manifesta acum la nivelul sectoului privat! Daca “globul meu de sticla” functioneaza, as fi extrem de preocupat de exercitiul executiei bugetare in 2009 si 2010.

Pentru Romania (mai ales pentru factorul politic), criza globala a fost asimilata unei scuze sau a unei cauze pentru care “duduiala” economiei romanesti s-a curmat brusc. Putini sunt cei care azi admit ca, pe fond, Romania avea probleme structurale grave. Iar paradoxul (daca pot sa ii zic asa) este ca problemele nu erau in domeniul bancar. Lipseau fundamentalele. De cate ori au fost revizuite prognozele de crestere economica in 2009 ale Romaniei in ultimele 4 luni? Eu am contorizat vreo 6.

In astfel de circumstante, avand in vedere preocuparea legata de “cum iesim din criza”, mi-as pune serios problema identificarii cat mai multor barci de salvare. Adica, oportunitati care sa absoarba presiunilor sociale; care vor veni in lant.

Care vor fi primele semne ale redresarii economiei locale?

Cred ca cel mai la indemana barometru ar fi scaderea sustenabila (daca imi este permisa asocierea) a somajului. Mi se pare un argument logic, just si de dorit.  In egala masura, reluarea cresterii cererii globale, tot intr-o maniera sustenabila ar putea fi un alt semnal.

Revin putin la argumentul “cum iesim din criza”(mai ales una cu o astfel de magnitudine). Cred ca in perioade de acest gen  concentrarea trebuie sa se faca pe aspecte de baza ale vietii. In contextul de fata, cred ca in Romania agricultura este cheia. Repusa in drepturi, pe un palier strategic, ar putea in mod facil sa contribuie la absorbtia presiunilor sociale de care vorbeam, la revigorarea unor sectoare ostoite in ultimele luni (financiar-bancar, auto), dar si la consolidarea sanatoasa a altora (infrastructura, agroturism, cercetare).

Dar asta este o alta discutie

[…]

Advertisements

7 thoughts on “Euforia globala: “criza s-a sfarsit”! Takeda nu e de acord…

  1. ma refer la faptul ca acu’ o luna/ doua avea cu totul alta opinie. fa un google-ism si vezi ce a declarat de la 01.01 incoace.

  2. Buna Ovidiu.

    Cateva observatii pe marginea articolului, de-altfel foarte bine scris!

    1. Cred ca distinctia intre ce inseamna sfarsitul crizei si inceputul relansarii efective a cresterii economice ar trebui facuta in mod explicit: exista un interval de timp intre stabilizarea efectiva a pietei si inregistrarea primelor semne de crestere economica, insotite de reducerea somajului.

    Ca idée, de la sfarsitul lunii martie si pana in prezent indicii Dow Jones, S&P 500 si NASDAQ au fost relativ stabili.

    2. Vorbesti apoi de ciclul Kondratiev, noua realitate economica si concentrarea pe aspectele de baza ale vietii: pentru mine aceste remarci par un déjà-vu, idei preluate de la alti economisti, pe care nu ii vad citati in articolul tau.

    3. Remarcile referitoare strict la situatia din Romania mi se par foarte pertinente.

    Toate bune,
    De la New York!

  3. Buna Simona!

    merci pentru feedback!

    legat de punctul 2… sincer, in ziua de azi ma tem ca nu mai stiu ce cred eu sau care este parerea altora. pe care, vrand-nevrand, o preiau. inteleg foarte bine relevanta opiniei altora si intotdeauna indic sursa… chit ca e doar o poza.

    pot insa sa iti spun de unde mi se trage ideea: merg la cumparaturi si constat cat de scumpa este viata, la nivelul de baza… hrana! asta a propos de noua mea “obsesie” pentru agricultura. in care cred ca solutie pentru Romania.

    noua realitate economica… e evidenta cred pentru oricine, cata vreme capitalul privat sufera nationalizare/ etatizare. pana la urma cine a spus ca nu va mai fi la fel: Taleb, prim-ministrul Norvegiei, Soros, Roubini, McKinsey, Obama, Patriciu?! Toti sustin acelasi lucru… de ce cred ca este in egala masura si punctul meu de vedere? Pentru ca, la nivelul meu, redus, am gasit modelul capitalist propasit in Romania ca fiind total irational si ilogic! si aceeasi lipsa de logica o asociam si nivelului la care ajunsesera pietele financiare. Nu avea cum sa tina! am scris despre asta de mai multe ori. vezi link-urile astea:

    https://takeda.wordpress.com/2009/04/09/decalogul-lui-taleb/

    https://takeda.wordpress.com/2009/04/08/atacul-tehnocratilor/

    https://takeda.wordpress.com/2009/03/11/noul-normal/

    https://takeda.wordpress.com/2009/03/09/o-preocupare-mai-veche/

    https://takeda.wordpress.com/2009/02/23/sa-reflectam/

    https://takeda.wordpress.com/2008/11/12/mana-invizibila-e-in-ghips/

    nu spun ca sunt creator de paradigma, spun numai ca sustin acest punct de vedere/ trend de gandire. dar am propriile argumente si observatii, chiar daca mai empirice…

    as fi curios cum se intampla lucrurile acolo, din punctul tau de veder. ca si marketer si ca si consumator!

    Numai bine! astept sa comunicam mai des 🙂

  4. Multumesc pentru raspuns, Ovidiu.

    Daca e sa-l credem pe Darwin, chiar acum, in aceasta secunda, alti oameni in alte colturi ale lumii gandesc aceleasi ganduri ca si noi, fara sa stim unii de altii. Intr-adevar, observatiile acelea sunt de bun simt, iar daca esti interesat de fenomen, nu ai cum sa nu le vezi. Sper si cred ca in Romania ai un cuvant de spus, ceea ce ma bucura.

    Hai sa tinem legatura!
    Simona

  5. Buna Ovidiu,

    Articolul tau, pecum si schimbul de opinii dintre tine si Simona mi se par foarte proaspete, revigorante. Ma bucur cand oamenii cred in simturile lor nealterate de ipocrizie si iau atitudine

    Sincera sa fiu, desi sunt in principiu de acord cu tine vis a vis de durata crizei, parearea mea este ca noi am avea toate conditiile sa iesim din ea mult mai repede ca altii, dar, din pacate, economicul nu exista in cartile de economie pe care le-am studiat, ci in contextul politicului; el este practic reflectia conducatorilor, ambitiilor si capacitatii lor de a se pozitiona corect fata de cererea si oferta interna si externa.

    Imi aduc aminte cand scriam teza de masterat despre viitorul economic al Romaniei, la sfarsitul lui 2006, si eram sceptica cu privire la cresterile record ale tarii (o crestere alimentata de consum este explicabila intr-o economie de piata veche, tocita de propriile rigori si idealuri, dar, in cazul unei economii emergente este periculoasa daca atele ce misca papusa sunt taiate pana ca papausa sa invete sa mearga singura sau, daca profitul nu este corect redirectionat catre domenii de crestere viitoare (si ma refer aici la o crestere endogena), dar, eram optimista cu privire la viitor. Am pariat chiar pe optimism, intorcandu-ma in tara dupa 7 1/2 ani. Acum, doar incerc sa inteleg.

    Cat despre agricultura, eu am fost mereu o sustinatoare a acestui domeniu si nu ma gandesc la populatia de ~40 % care traieste la tara, pentru ca, sincera sa fiu, mi se pare o cifra foarte mare pentru secolul 21- este mai de graba o imperfectiune care trebuie corectata- ci imi amintesc de vremurile cand Romania era cea mai mare exportatoare de mere, spre exemplu. Este o risipire a resurselor sa tinem aproape jumatate din populatie la tara. Eu sustineam in teza mea ca, daca ar fi sa stabilim in momentul de fata care este avantajul comparativ al Romaniei (prin asta insemnand ce poate produce ea cel mai mult cu minimum de resurse, ar fi IT-ul (m-a surprins si cati colegi sunt prinsi in acest domeniu). Stiu, este greu sa concurezi cu titanii in IT, dar exista o felie de tort pentru fiecare. Deciziile in agricultura ar trebui sa se subsumeze unei stategii pe termen lung, pentru ca, intr-adevar, o tara care nu este in stare sa-si produca propria paine si nici sa finanteze painea altora,deci sa produca doau in loc de una, este in pericol de pieire. Dar agricultura nu poate reinventa o tara- ceea ce eu cred ca avem nevoie- decat daca acea tara ar fi capabila sa stapaneasca maximul eficientei in domeniu: ceea ce iar, revenind la politicieni si birocratia sub fustele careia se ascund, este putin probabil in cazul nostru.
    Eu cred ca reducerea aparatului birocratic si incurajarea microintrepriderilor (aici intrand si industria agroalimentara), dar si a investitorilor straini ar fi niste masuri imperative. Dar nimic nu poate functiona fara increderea in sistem care, din pacate, cere timp si consecventa. Ori noi nu prea avem nici una, nici alta.
    Chiar deunazi vorbeam cu cineva: ce agricultura sa facem cand noi stam la mila ploii? cand bietul taran care isi rupe spatele carand galeti cu apa la putinii ardei pe care ii are este apoi obligat sa stea la marginea pietei, cu ei in mana, in bataia soarelui nemilos, pentru ca inauntru au voie numai cei cu autorizatie de producator: producatori “veritabili” cu unghii lungi si lacuite. Daca autorizatiile se dau cu spaga, ce pot face cei umili?

    Si nu in ultimul rand, da, valurile Kondratiev sunt explicabile, dar nu la noi. Noi nu am avut timp sa crestem la full potential; noua ni s-a dat drumul pana sa invatam sa mergem, daca cineva chiar vroia sa ne invete sa mergem. Problema este ca noi, atunci cand trebuia sa furam cunoasterea de la altii, am fost ocupati cu politica ieftina. Dar nici acum nu este prea tarziu. Poate cineva, undeva vrea sa invete. Sa speram.
    Carmen

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s