Home

Am constientizat forta conceptului la cursul lui Boti. Pot sa-i zic paradoxul/ complexul/ bucla lui Hannibal. In esenta e vorba de repetarea unor rutine de succes care, mai devreme sau mai tarziu, devin un dezavantaj pentru cel care le aplica. Fie pentru ca adversarii (competitorii, caci suntem pe taram de business) invata rutina si actioneaza asimetric; fie pentru ca adeptii, incantati initial, devin sceptici si, in final, satui de acea rutina, candva de succes. Asa a procedat Hannibal (ataca mereu cu elefantii in fata); asa a facut si Napoleon (a facut uz de artilerie chiar si in batalii in care nu era cazul); asa s-a fript si Alexandru cel Mare (cata vreme nu a realizat ca forta vestitei falange macedonene nu se aplica in jungla). Si sunt sigur ca exemple similare exista. Si in istorie, si in business!

Azi, in masina, am constientizat, ca emisiunea de dimineata de la Guerrilla nu ma mai bine-dispune! Nu mai rad, nu mai comentez acasa sau la servici fazele pe cat de banale (idioate, aberante in sensul bun), pe atat de funny… deci: no more fun! Armele de impact ale lui Dobrovolschi, “cojones de elita”, s-au dus. Cum de altfel as putea spune ca emisiunea Guvernatorul m-a dezamagit; Liviu Mihaiu facea, in opinia mea, o emisiune de mult mai profunda la TVR. In esenta, am sesizat ca, oarecum, intregul trust Realitatea-Catavencu a inceput sa imprumute tot mai mult de la alte televiziuni, ziare, posturi de radio. Nici nu era greu, cata vreme oamenii angajati in bulk veneau de la alte trusturi, cu anumite “bagaje”. Cu alte cuvinte, ultimul bastion (in opinia lu’ Takeda, bineinteles) de forta in mass-media s-a cam fasait. A intrat in zona de maximizare a profitului. Iar pe acest taram… totul este permis!

O sa spuneti: ce treaba are sindromul Hannibal cu trustul R-C? Sunt doua lucruri care au facut click. Amandoua au de-a face cu inertia.

In primul rand, incapacitatea de a schimba ceva in formatul unui produs media, care sa fie consistent cu mesajul de revolutionar, autentic, direct. Ar putea fi o problema de marketing. Dar, spre exemplu, postul The Money Channel, care teoretic ar trebui sa ma fascineze, ma provoaca mult prea putin. Luati-le pulsul si vedeti in ce masura se diferentiaza pe fond la emisiunile de analiza de altii, care dezbat orice, dar orice, de dragul audientei!

Al doilea lucru, vorbind despre schimbare, a pornit de la amintirea cursului de change management de la embiei. Unde ni s-a cerut, ca assignment, sa dam exemplu si sa argumentam o “provocare a status quo-ului” cu impact public. La momentul respectiv am ales sa vorbesc despre achizitia lui SO Vantu a trustului mentionat. Turle si trambite… “Catzavencu si Guerrilla vor fi carpele de sters pe jos ale lui SOV, instrumentele lui de manipulare, etc”. Atunci argumentam ca dimpotriva, SOV este in esenta o persoana de tip guerrilla, care a zdrobit sistemul pe unde l-a prins. Fara ura, fara regrete, fara explicatii. Prin achizitionarea unui astfel de pachet, consideram eu, nu doar ca nu va altera agendele editoriale sau playlist-ul (inchiputi-vi-l pe SOV ascultand U2 sau Coldplay…); ba dimpotriva, va face ca aceste brand-uri sa creasca. Si asa a fost, in intelegerea mea. Cel mai bun exemplu a fost cand a intrat in direct la emisiunea lui Tatulici, pe Realitatea, si a numit titlul emisiunii “ticalos”.

SOV scoate maximum de randament din aceasta afacere; asa cum a facut si in cazul FNI, sau BID. Aceeasi reteta de succes. Nu il intereseaza decat un singur lucru: profitul! Asta face dansul cel mai bine.

Sunt curios cand se va poticni. Nimic nu este vesnic. Mai devreme sau mai tarziu, “sindromul Hannibal” va lovi.

Advertisements

8 thoughts on “Sindromul Hannibal

  1. deci nu sunt singura care simte asa..acelasi lucru il observam nu numai la guerrilla ci si pe dob.ro;
    insa nu stiam nici de ce nici cum,ramanea doar senzatia ca ceva s-a schimbat, de sacaiala cand nu poti pune punctul pe i;
    eu ma gandeam ca pe om, pe dobro, l-au schimbat directoreala si noile responsabilitati;
    cam asa le vedea un profan, dar parca acum inteleg si de ce.

  2. interesant, nu stiam de concept, dar il simt, intre altele pe propria persoana :).

    ai si exemple de oameni/organizatii/produse care l-au driblat pe sindrom? ar fi interesant.

    ce face diferenta oare intre sindromul hanibal si un lucru pur si simplu bun care nu merita “reparat”? ma gandesc andreea esca, de exemplu. inca are “succes”, dar protv in ansamblu, pentru mine cel putin, e hanibalizat demult. cronica carcotasilor, idem. microsoft, coca-cola/pepsi. snt curios cand il va lovi pe google (inca se tine tare, dar daca esti atent si/sau paranoic, vezi semne). snt curios cand va lovi… fotbalul :). s.a.m.d.

    (comunismul si capitalismul “de tip vechi” am vazut cand l-a lovit. va lovi probabil si omenirea. uou. aici ma opresc.)

  3. nu aveai de unde sa stii… eu l-am creat! Boti, trainer-ul pe marketing de la embiei ne-a vorbit de speta, a propos de modalitatea in care multe firme ataca piete noi, intr-o maniera similara povestilor de succes. vezi Eurodisney… sau Coke/ Pecsi in India! Si ulterior am regasit-o la mai marii istoriei.

    ar fi interesant… dar, fratele Mathushita, tocamai asta a intuit in plina criza: ca sa faci diferenta, regandesti scenariile. chit ca efortul este mare, costisitor! e puterea de a spune “nu”! un alt paradox a lu’ Takeda 🙂
    La noi, as indrazni sa spun ca Patriciu este un astfel de jucator. a propos si de optiunea lui (zice-se) pentru Antonescu, in defavoarea prietenului Tariceanu. Lucrurile mari cer sacrificii pe masura…

    Andreea Esca… sorry, nu discutam despre emisiunile de stiri! suntem intr-un context psiho-istoric, ma’friend! iar stirile protv… sunt, pe fond, un lucru mic.

    hai ca vdm noi cum o scoatem la capat 🙂

  4. @illa, e doar un guess, cu aroma de convingere personala… nu as lua-o ca pe un adevar absolut.

    iar dobro… cred ca a fost putin imbatat de forta mediatica. bunastarea nu-i displace, cum nu imi displace nici mie. doar ca la el alterarea este vizibila. si atunci cred ca i s-a mai dus din elan.

    Doamne, dar e atat de simplu: e vorba de ciclicitate!

  5. 1. felicitari pentru creatie! imi place 🙂
    2. bune egsemplele; de matsushita nu stiu multe, patriciu din putinul pe care-l stiu pare a fi profilul de care zici. cu mentiunea ca sacrificiul unui prieten (chiar daca-l cheama tariceanu :D) pentru bani/succes/lucruri “mari” îmi trezeşte instinctiv dizrespectul.
    2. lasa-ma bre cu psihoistoric, o paradigma solida tre’ verificata cât “ţine” atât la nivel macro cat si micro. căci de acolo vin catârii ;).

  6. nu e chiar o creatie… e o asociere. cum iti spuneam, observatia am preluat-o. doar i-am dat un nume…

    si imi pare rau sa te contrazic, zona de micro e doar parte de noise in “marile lucrari”. n-a zis nimeni ca sunt fundamantal morale, ne-oneroase. unii sunt in teren… altii in afara lui. toti au loc sub soare.

    the point is… si aici, tot respectul pentru cei care fac lucruri mari… ca cei din afara terenului joaca, constienti sau nu, dupa cum hotrarasc, accidental sau deliberat, cei din teren. intelegi ce vreau sa zic?

    in paralel, hitler e catar… el a actionat total diferit daca ne raportam la “complexul Hannibal”.

  7. de obicei, in istorie raman cei care dau numele, nu intotdeauna cei care creeaza :).

    sa nu-ti para rau, dar am senzatia ca amesteci un pic notiunile, sau poate n-am fost eu clar. partea cu “fundamental morala” banuiesc ca se refera la partea cu sacrificiul prietenului – asta am zis doar ca-mi trezeste disrespectul, nu avea legatura cu macro sau micro.

    cu “micro” m-am referit la altceva, anume remarca ta cu “nu discutam aici lucruri marunte”. “viziunea” mea e cea a principiilor universale, aplicabile la orice nivel, colectiv sau individual, sub-atomic sau “universal”. ca teoria relativitatii. in acest scenariu nu exista “noise”, totul e explicabil prin aceste principii – asa mi se pare ca ar fi si acest sindrom al lui hanibal, de exemplu. si atunci de ce sa il limitezi doar la chestii “mari”, “psihoistorice”, cand poate fi util si “celor mici”? chiar in exemplele tale ai vorbit de indivizi, sau de dob.ro, de ce nu s-ar aplica şi ştirilor proteve? aia am vrut sa zic cu micro – in acest context, exemple de acest gen, personale, sau de lucruri care nu conteaza “in the big scheme of things”, nu mi se par deplasate, folosite in sensul de a testa paradigma.

    dar poate ne pierdem in cauza de amanunte, poate ai o pica pe stirile protv si nu ti-a placut acel specific exemplu – ok, ramanem la dob.ro, si ala e valabil.

    hitler – probabil a fost inspiratia lui asimov pentru personajul “catar”. cu toate astea, mie mi se pare ca si el a picat prada sindromului hanibal (ca si catarul din poveste). a atacat rusia la fel cum a cucerit franta. niet haraşo. si ca veni vorba de hitler si rusi, o consecinta interesanta a acestui sindrom mi se pare faptul ca “victimele” lui tind sa se intinda mai mult decat le tine plapuma…

    nu stiu daca am clarificat v’o iota :).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s