Home

A fost saptamana conferintelor. “Sistemul bancar: Lupta pentru resurse”… acesta a fost numele conferintei de ieri la care am participat, organizata de FinMedia. Chiar daca locul a fost unul mult mai somptous (palatul CEC), efectul mi s-a parut mai putin relevant decat in cea privind viziunile anti-criza. Dovada: jumatate din scaune erau goale, iar din cei prezenti (30-40 de persoane), jumatate era presa (asa am “adunat” eu).

Cei din prezidiu (Vali Lazea, Lucian Anghel, Radu Furnica, Ana-Maria Mihaescu) au salvat partial evenimentul in prima lui parte, in care s-a discutat despre leadership. In esenta, invitatii avusesera de recenzat diverse carti in care oameni de referinta precum Jack Welch sau Warren Buffet erau protagonisti. Deci, s-a vorbit despre nevoia de leadership autentic; s-a invocat faptul ca iesirea din hau “tine numai de noi” (whatever it means…); s-a mai vorbit despre incredere si optimism; in ciuda faptului ca nu s-a putut extrage nici cel mai ingust argument pro-revenire din perioada de shadow & dust. Chestii pe sufletul lui Takeda…

In partea a doua, s-a intrat in concretul si tumultul zbarcit de-acum pe toate canalele media: relevanta acordului cu FMI, programul “Prima Casa” si detaliile lui, dinamica depozitelor in ultimele luni… chestii seci, reci si generatoare de supozitii si incertitudine si serios ancorate in politic. Si ma opresc aici.

Cea mai interesanta idee a fost una din zicerile lui Buffet (aproximativ reprodusa de mine aici): cand recrutezi un om, trebuie sa te asiguri ca are trei calitati – integritate, inteligenta si energie. Daca nu o are pe prima, si totusi l-ai angajat, ar trebui sa iti doresti sa fie tampit si puturos.

Am mai plecat de acolo cu un deja-vu. Oamenii care fac diferenta (din punct de vedere leadership) au in comun cel putin urmatoarele caracteristici: pasiunea pentru munca, inclinatia obsesiva spre adevar (indiferent de cat de aspru este el) si dorinta de a castiga.

Pentru ca venise vorba despre leadership, integritate, optimism si observand ca lumea este inca blocata in intrebarea “cand iesim din criza” (in special ziaristii!) mi-a stat pe limba o intrebare. Nu am adresat-o pentru ca anticipam ca nu mi se va raspunde concret. Asa ca arunc intrebarea aici. Si ar fi sunat cam asa: credeti ca e legitim ca factorii responsabili sa insufle mai degraba optimism pentru reconsolidarea increderii in mecanismele economice, de piata, de business consacrate, sau e mai degraba just sa insufle realism, astfel incat toti sa se (re)aseze la locul lor si sa puna mana pe lopata pentru a crea o noua realitate, mai echilibrata?

Advertisements

5 thoughts on ““Lupta pentru resurse”

  1. ce intelegi prin realism? si cine-s “factorii responsabili”? guvernu? ce cred ca incearca sa faca ei e sa tina situatia oarecum “sub control” dpdv social. daca le spui maselor “e groasa, nashpa, tre’ schimbat totul din temelii”, riscul e mare ca masele, in loc sa puna mana pe lopata, sa se revolte si sa zica: voi snteti de vina! si da-i proteste, panica, anarhie.
    asa, intretinand optimismul fata de anumite rutine cu care oamenii s-au obisnuit, ii tin in banca lor, pana se gaseste cineva cu leadership sa ii conduca spre o noua ordine. politicienii n-au nevoie de oameni cu initiativa, ci de oameni supusi initiativelor lor.
    ceea ce nu-nseamna ca snt de acord. mi-as dori sa fiu corect informat. dar cine s-o faca? am senzatia ca toti care isi dau cu parerea urmaresc un anumit interes in paralel. asa ca ramane propria intuitie, bazata pe reactiile celorlalti. un fel de “game theory”.
    dar ma indepartez. mai am o intrebare in alta directie, dar mai incolo, tre’ s-o formulez intai cumva.

  2. tinerea sub control… e doar o gura de oxigen. e ceva ce mai discutam. in principiu, prelungirea agoniei este o falsa premisa de recuperare. in intelegerea mea, oamenii tre’ sa stie ca vor avea de tras. pentru ca, daca iese prost pe fondul optimismului exacerbat, ruptura va fi si mai dureroasa.

    cata vreme asumam ca ceea ce s-a pierdut in piete si business este increderea, atunci ea trebuie recastigata prin onestitate. Buffet zicea ceva de genul: increderea se castiga in 20 de ani si se pierde in 5 minute.

    de acord ca nu tre’ lamentare. optimismul trebuie asociat in context: “vor reveni zilele bune!” dar nu la fel de repede visele din zilele bune s-au naruit.

    daca oamenii prefera sa li se spuna ca totul e sub control… asta e o alta discutie. pentru ca inclin sa cred ca au nevoie sa fie mintiti.

  3. da, deci ne gandeam la acelasi lucru :). gura de oxigen e pentru politicieni, sa-si tina scaunul, sa termine mandatul, e puoi potopul. d’accord cu tot ce zici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s