Home

Am ezitat initial sa postez acest articol. O sa intelegeti si de ce…

Ne intorceam de la St. Andrews spre Edinburgh. Trenul venea de la Aberdeen si nu avea decat 4-5 vagoane. Ne-am urcat in ultimul. Fiind oarecum aglomerat, nu am gasit doua locuri alaturate. Asa ca eu si Pooja ne-am asezat la interval de doua randuri. Dupa vreo 15 minute de drum, ii spun Poojei ceva; in romana, bineinteles 🙂  

Calatorul de langa mine tresare. Dupa vreo alte 5 minute ma intreaba: “Esti roman?” “Da!” ii raspund.

Am intrat in vorba, cum se zice. Era destul de mica probabilitatea de a gasi un roman in tren spre Edinburgh, in Scotia pe dreapta… Asa ca nu am ezitat.

Era in insula din 1993. “Am avut probleme cu actele initial, ca nu am plecat legal. Acum locuiesc langa Londra”. Conversatia a inceput echilibrat. Foarte linistit, foarte calm. Ajungem la viata de zi cu zi. Ii e greu sa lucreze departe de familie (sotia si fetita), iar proiectele astea la distanta nu ii convin. “Dar nu e bine sa refuzi munca”.

Ajungem la subiectul Romania. Nu s-ar mai intoarce… “Ce sa fac eu in Romania? Acolor oamenii nu sunt politicosi si sunt prea obsedati de bani!” Usor calmul initial dispare; vocea incepe sa ii tremure; jugularele i se umfla. Rememoreaza doua episoade legate de relatia cu serviciile publice din Romania, respectiv consulatul Romaniei la Londra. Brusc devine agresiv. Uita de echilibru, uita de politete. Revine la gesturi si vorbe incisive, ostentative. Amintirile despre tara lui ii trezesc sentimente brute; brutale. 

Repeta insa la fiecare 5 minute aceeasi propozitie, ca un laitmotiv: “Ce sa fac eu in Romania?”. Undeva, in interiorul lui, probabil mocneste ideea de a se intoarce. Gaseste insa argumente ca sa ii dovedeasca ca nu are de ce sa revina in Romania.

Copilul lui nu prea vorbeste romaneste. Il preocupa oarecum lucrul asta… Dar nu vede un impediment. Nu are prieteni locali. “Mai beau o bere cu baietii; suntem mai multi romani pe’acolo”.

A ales insa sa se adapteze. Nu supravietuieste; traieste. E el insusi, romanul care trage cabluri in Aberdeen pentru o companie din Londra. E justificarea lui suficienta pentru a ramane departe de Romania.

Nici nu am apucat sa aflu cum il cheama. Am retinut doar ca era de undeva din Severin.

Spre Londra vrea sa prinda ultimul tren, pentru a ajunge la nevasta internata si copil.  “Sanatate sa fie! Sarut mana doamna!”

Iese pe peronul garii din Edinburgh. Alearga intr’un suflet catre linia 11. Acolo il astepta trenul catre Londra. Trenul catre casa.

Advertisements

15 thoughts on ““Ce sa fac eu in Romania?!”

  1. mai ce sa zic…mi se pare trist…adica trist si pentru noi si pt el…trist pt ca evident a ramas un strain intr-o tara straina…trist pt noi caci intr-adevar am devenit agresivi rai si lipsiti de intelegere in cele mai marunte lucuri din viata de zi cu zi…dar in mod evident eu nu sunt un mare fan pt emigrare cu orice pret…doar daca iti ajunge funia la gat din nevoi de baza…

  2. fain reportaj.
    cat despre domnul – dilema emigrantului: nu-ti gasesti locul nici printre straini, dar nu ti-l mai gasesti nici in tara de origine. c’est la vie.

  3. Da…interesanta povestea. Stiu exact cum s-a simtit domunul in tren auzind romaneste. Si eu am cunoscut in modul acesta romani in Germania. Chiar am cistigat prieteni…ceea ce e un lucru pozitiv. Dar cred ca dilema emigrantului de mai sus o au mai toti “plecatii”, chiar daca zicen noi ca ne-am integrat. Chiar daca ai servici, prieteni, partener…o parte din inima bate pt ceea ce tu numesti locul unde te-ai nascut si crescut. Pt mine Romania nu e o alternativa, pt moment cel putin, acasa pt mine e Münster (Germania),cind vin la ai mei imi trebuie un pic de timp sa ma acomodez, dar daca ma intreba cineva de unde vin, mai ales cind sunt in strainatate, eu raspund tare si cu mindrie in voce: din Romania! Din pacate nu multi intreaba ce e cu adevarat in sufletul tau…

  4. Ma bucur sa vad ca scrii la fel de captivant. Recunosc ca n-am mai interactionat online cam de mult.

    Referitor la articol, cred ca sunt multi romani care au plecat initial pt bani si au descoperit un nou stil de viata. Acum cand banii nu mai sunt o reala problema pt ei, pun in discutie stilul de viata.

    Tot ce as putea sa-i spun domnului care nu stie ce sa faca in Romania, e ca eu am o dorinta involuntara de a avea un stil de viata occidental aici si 80% reusesc sa am.

    Ca acest 80% se tranforma in 40% cand ma intorc dintr-o calatorie in strainatate…e alta discutie. Cam o luna dureaza readaptarea.

  5. Bine ai revenit!

    Pentru mine a fost, sa zic, interesant ca acel mediu l-a transformat in bine, prin asta intelegand sentimentul lui fata de calitatea vietii. Si-a invatat lectia. Iar asta parea suficient pentru a-l tine in Londra.

    Tu reusesti sa iti creezi sentimentul unei vieti normale… si eu am sentimentul ca o fac., adeseori. Si as fi ipocrit sa spun ca viata nu m-a rasplatit, traind aici, in Romania. Doar ca noi doi si inca o duzina de cupluri pe care le cunoastem, nu suntem reprezentativi pentru acest neam. Noi ne inconjuram de instruire, cultura, calitatea vietii, etc. pentru ca ne da mana. Si pentru ca muncim, e drept. Dar cumva (si acum vorbesc in numele meu) simt ca cineva acolo sus mi-a netezit mult drumul.

    Dar 80% din oameni se straduiesc din greu sa o duca pana la urmatoarea chenzina. Si pentru ei, importanta ar fi o filozofie ca a domnului din tren.

  6. Nice articolul cu blogu inchis…

    Takeda, eu intru de multe ori pe alte frecvente, mai mult imaginare si cred ca toti cei care vrem un stil de viata occidental facem asta. Daca m-as ancora puternic in realitate, as rade/plange cu toate babele la telenovele sau stirile de la ora 17.00.

    Am fost si eu in Londra in vara asta si cand m-am intors inapoi in tara, trecand prin Amsterdam intai:) (sa ne calmam), m-au lovit treptat tot felul de badaranii, mai mult sau mai putin agresive. Dar cand vin din afara am tendinta sa reactionez instant, poate si putin necontrolat, la diverse atitudini, incercand totodata sa educ, de parca ceva a rin in neregula cu toti cei pe care ii intalnesc…dar nu dureaza mult.

    Tot legat de asta…citest o carticica de business, ciudat de relaxanta si amuzanta, in care se vorbeste de EGO Alert!:).

    Inafara de faptul ca m-am regasit in nenumarate stari, adica exemplificari negative, am regasit si multe din starile romanilor, in general. Cele cu care am crescut, dealtfel, si nu ma refer la educatia din familie, ci la cea din Romania.

    Ce imi vine sa tip acum: ROMANIA – EGO ALERT! Check your EGO!

  7. buna! am si eu o intrebare mai off topic. ma duc si eu la edinburgh si oferte nu prea am gasit..avionul e scump, autocarul dureaza mult si e inconfortabil, si trenul.. nu stiu. dvs ati plecat din bucuresti? va rog daca ma puteti informa in acest sens un pic si cam cat a costat un drum. merci, bon soir!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s