Home

Preambulul obisnuit…

“Confederatii” chiar sunt, dupa cum probabil stiti, o natie pestrita; o delta culturala europeana. Totul e divers: culoarea parului, ochilor si a pielii, etniile, limbile vorbite. E probabil modelul spre care UE ar trebui/ putea sa tinda, a propos de modelul social. In speta, e foarte interesant cum sisteme de valori si culturi variate pot coexista intr’un climat relativ echilibrat; cel putin la nivelul strazii. Din nou, factorul critic de succes este infrastructura.

Apele sunt multe, lacrima, fie ca sunt lacuri sau rauri. Multa naturalete. Multa verdeatza.

Multa rigoare, mult bun simt, disciplina lucrurilor marunte; foarte relaxanta pentru un turist care vine din haos. Pare ca fiecare isi stie bine locul si nu incearca sa “provoace” mecanismele scrise si nescrise ale societatii. Sigur, se poate vorbi si de recrudescente (pe alocuri) de extrema dreapta… dar nu e locul; nici momentul; si nici cazul sa dezbat asta aici.

Iar ciocolata… Fara numar, fara limite in forma, culoare si combinatie.

Einsiedeln…

… mi s-a parut similar cu Montserrat (vedeti postul despre Barcelona). Respectiv, e un satuc care, teoretic ar fi trebuit sa te izbeasca prin forta monahala. Dar te izbeste pragmatismul din vecinatatea comerciala a catedralei. Catedrala… un pic cam opulenta, si prin marime, si prin decoratiunile interioare (foarte frumoase, altfel). Hergheliile din zona sunt de vizitat, macar pentru frumusetea cailor. Mai multe, gasiti aici.

Rigi

Ne-am continuat periplul spre aceasta statiune, cu un view belea … Lacuri, munti, toate vazute in marinimia si impozanta lor (o sa adaug si poze).

Paranteza. Pe drum am cumparat dovleci de pe marginea soselei. Nimic spectaculos pana aici… ce mi s-a parut “different” (vorbind de disciplina si civilizatie…) nu era nimeni la vanzare/ supraveghere. Era o casa de bani, securizata (o cutie de metal nituita zdravan de carutza, sa zicem, in care erau expusi bostanii de diverse dimensiuni si preturi). Marcai banul, functie de marimea dovleacului, si plecai mai departe… va inchipuiti ce ne-a trecut prin cap 🙂 .

Lucerna

Frumos… linistit, viu. Era si weekend. Am rontzait niste maroni (castane coapte), am savurat un formage fondue, am batut putin strazile. E un oras mediu ca marime, cu un aer aristocrat, medieval (mai degraba de influenta germana, in ciuda numelui).

… am Rhein

Initial cascada de pe Rin, cea mai mare din Europa. Ulterior, la Stein am Rhein, care (o sa vedeti cand adaug pozele) are un aer foarte sasesc de pe la noi. Frumusel foc! Unde, fireste, am devorat carnati la botu’ calului si de unde am cumparat in jur de 1,5-2 kg de ciocolata de casa. O sa ma intrebati de ce nu am luat mai multa 🙂 

Konstantz und Bodensee

Mai fusesem pe malul acestui lac cu ani in urma, cand bateam simpozioanele studentesti pe la St. Gallen. Am fost mai putin impresionat, trebuie sa recunosc. Nici arhitectura nu m-a lasat masca (fata de altele de acolo). Seara zilei s-a incheiat mirobolant… cu o portie de raclette. Spor la balit 🙂

Zurich

Orasul gazda, in esenta. Capitala de facto a Elvetiei. In speta centrul financiar si probabil locul in care se deruleaza afacerile cele mai zemoase. Anyway, are o fatza jumate eleganta, jumate industriala. Locul de promenada de pe marginea lacului este foarte atractiv. De asemenea, cartierele rezidentiele de pe cele doua maluri ale lacului cu acelasi nume, iti inspira a mai prima bunastare.

Laussane

Un oras care a contrastat cu tot ce vazusem pana atunci. Ceva mai… ingramadit, poate ceva mai putin curat. Multi oameni de culoare. Se simtea din plin aerul francez. Bine, se auzea din plin si limba franceza pe strazi. E un oras universitar. Mi-a adus aminte de Perugia, a propos de logica pestrita a strazii. Catedrala… tot mare, dar ceva mai sobra decat cea de la Einsiedeln (era si o expozitie cultural-religioasa in memoria lui Jean Calvin)

Montreux

Foarte frumos orasel! Bine, pana sa ajungem, am trecut printr-o zona de podgorii, in panta. Cu un aer foarte provensal. Orasul in sine e un loc de tip riviera. Deci scump 🙂 . Mirosea a offshore center. Aici a poposit si Freddy Mercury la un moment dat. “Romantza” e la ea acasa. Castele in imprejurimi. Lacul Geneva plin de rate, gaste, lebede si alte pasari plutitoare. Si, daca tot v-am “agresat” culinar si mai devreme, trebuie mentionata inghatata Movenpick. Un produs terra-premium, pour les connaisseurs. Scumpa in draci… dar bunaaaa!!!

Berna

Capitala de jure… Mi-a placut cel mai mult din punct de vedere arhitectural-urbanistic. Practic, zona centrala e inscrisa in patrimoniul Unesco. Din nou, se simteau influentele medievale. Am vrut sa vizitam si casa in care a locuit Einstein. Dar in final ne-am multumit cu o plimbare extinsa, pana sus, in deal, unde e un parc de trandafiri.

Legat de viata de elvetian si contrastele ei… In Berna am fost martorii unui eveniment care probabil in Romania ar fi generat probabil dezbateri/ inchinaciuni/ fals pudism. In fata Parlamentului Congederatiei Helvete, nici mai mult nic mai putin, se afla o fantana arteziana similara cu cea din Sibiu. In plina strada. (Las la o parte faptul ca am trecut la un metru de usa pe care intrau si parlamentarii elvetieni… ). In acea fantana, copii intre 1 si 6 ani se zbenguiau, dezbracati (in anumite cazuri la pielea goala) asistati, aclamati si fotografiati de parinti. Fara jena, fara vreo preocupare de morala sau expunere a minorilor… totul foarte natural, foarte lipsit de prejudecati, de inhibitii. Basca, apa era rece… iar unii plozi de’abia se tineau pe picioare!

Marfa de educatie: cata vreme nu aduci un prejudiciu celor din jur, ar trebui sa poti sa faci ORICE, ORICAND, ORIUNDE! Si nimic – lege divina, sociala sau judecata umana – sa nu te poata obstructiona. Hm?

Appenzell

Un satuc de munte cochet! In drum spre el ne-a lovit, in tren, un miros puternic de vaca bio. Peisajele… tara lu’ Heidi (atentie, nu e si a lu’ vacutza Milka; aia e Austria. Asta ca sa nu faceti vreo greseala 🙂 ). Am mancat zdravan, la un restaurant, Traube. De ce ii dau link-ul? Pentru ca (iar, a propos de bun-simt) am primit o lectie. Am comandat, ca tot omu’ infometat, o supica, un fel principal (cu aroma de toamna) si un desert. Domnisoara care ne-a servit ne-a sugerat sa comandam desertul, daca mai putem, dupa. In felul asta ne-a avertizat ca portiile sunt generoase si nu e cazul sa ne transformam in saci fara fund. Recunosc, mi s-a intamplat si in Romania de vreo doua ori. Dar aici reactia acelei femei mi s-a parut un “instinct originar”, menit sa il faca pe client sa se simta bine si confortabil.

Data viitoare… facem zona alpina si zona italiana.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s