Home

Scriu acest post si la indemnul Oanei. Si ii multumesc ca m-a stimulat 🙂

Profesional, am trecut in ultimele luni printr-un proces/ proiect de schimbare. Povestea cu rezistenta nu e o “poveste”. Dupa ce am cumpanit zilele astea (chiar vorbeam cu Pooja in drum spre Baby Expo si inapoi), am ajuns la o concluzie: Romania este tara jumatatilor de masura, tara in care daca accepti ca schimbarea se face cu pasi marunti, esti un om fericit. Nu stiu daca e rau sau e bine, dar, cu siguranta, ritmul transformarilor si acceptarea schimbarilor sunt elemente tabu. A se vedea si exemplul reformelor macro.

Si o sa continui pe palierul politic, caci e la zi.

50% este procentul care imparte azi Romania in doua: pentru unul si pentru celalalt. Nu le mai dau numele, ca sunt amandoi pe toate strazile si ulitele din tara asta. Si sunt convins ca sunteti satui si de numele, si de fetzele lor.

Ceea ce sper sa fie constienti amandoi este si faptul ca 50% este si procentul care spune: “noi am votat impotriva”. Doar 50% au votat pro x sau y!

M-a amuzat teribil de dimineata la Guerrilla discutia dintre Dobrovolschi si Sever Voinescu, in care omul de radio ii cerea omului presedintelui sa il roage pe Adriean Videanu sa ii dea cetatenia inapoi, a propos de afirmatia politicianului indicat, afirmatie conform careia e victoria presedintelui si a CETATEANULUI importiva grupurilor de interese. Si intrebarea lui Dobrovolshi e legitima: “cata vreme nu am votat cu actualul presedinte, sunt non-cetateanul acestei tari?” E si intrebarea mea… Sunt implicit adeptul lui Vantu si Voiculescu? Nu! Dar vreau sa “fiu asigurat” ca voi fi “iubit” si respectat si in urmatorii 5 ani! Intamplator sunt adeptul principiilor liberale evocate de Dinu Patriciu, chit ca, pe fond,  gasesc omul Patriciu la limita intre controversa si model… adica fifty-fifty! Ca sa vezi coincidenta 🙂

Toate lucrurile astea, si multe altele la care suntem martori (privatizare, infrastructura, educatie, agricultura, sanatate, sistem de asigurari, spirit civic) ma conduc la o concluzie, empirica (deci criticabila), dar in care cred, ca sa zic asa “cu tarie” 😉 , ca suntem la jumatatea drumului spre ceea ce intr-un fel sau altul ne doream zilele astea.

Optimist ati fost, domnule Brucan!

UPDATE 1! A propos de problema de fond a Romaniei, un articol despre dezavantajele republicii SEMI-prezidentiale (sic! 🙂 ). De la cunoscatori

UPDATE 2! Cica si astia sunt jumi’-juma’! http://www.cotidianul.ro/fifty_fifty_la_curtea_constitutionala-105285.html

Advertisements

17 thoughts on “50%, adica inca 20 de ani

  1. eu cred ca problema e alta: romanii vor welfare state dar low-cost. si nu prea se poate. costurile sociale ale unor reforme asa cum le vrei tu ar duce la disparitia completa a fortei politice care le-ar promova. si nimeni nu vrea asta. plus ca nu suntem singurii:-) suntem in aceeasi situatie cu prietenii nostri bulgari si greci. aceleasi cauze provocind aceleasi efecte, acum e rindul bulgarilor sa rida de instabilitatea noastra politica.

  2. Tin minte cand m-ai intrebat cum ar fi sa iti faci blog. Erai 100% convins ca o sa iti faci. Scrii cu 100% convingere. Si 100% ai incredere in niste prieteni. This is micro.
    Daca treci la combinatia macro+Romania ai dreptate in mare parte.
    Imi aduce aminte de un banc cu Ion si Gheorghe in care il intreaba al doilea – Ma Ioane, tu ai SIDA ? Asta cugeta … sa ii zic ca am imi cere … sa ii zic ca nu am , zice ca sunt sarac … si raspunde, mai am putin mah, da numa pe fund …

  3. da, mai degraba cred in motivarea indreptata spre oportunitate, decat cea orientata spre pomana. cinic spus, dar nu mai vreau sa umblu cu jumatati de masura 😉

    in ceea ce priveste bancherii…. well, am lucrat intr-o banca. si acum sunt clientii mei. asa ca nu ma provoca 🙂

  4. mda, mit stock articol! pe dl Aligica cred ca l-am avut profesor la facultate, la istoria gandirii economice. cred…

    nu, Geoana nu este Obama din Carpati. dar pot sa fac pariu ca urmatorul presedinte va fi o figura cu totul atipica, caracterizata de un mix de eleganta si onestitate, o figura atipica pentru tiparul politic romanesc.

    si la urma-urmelor, ce e bre ninja atat de special la bancheri?! 🙂

  5. @ ioana & takeda – am citi si eu art in cauza al dl. Aligica. Imi pare rau sa va spun dar e cam tras de par. Stiu ca pare destul de logic in argumentatie, dar ii place sa exagereze reactiile si efectele. 😦

  6. ok, te cred 🙂
    e dreptul lui ca istoric. articolul nici nu sugereaza ca ar fi real. e genul de analiza care pe cat pare de plauzibila, pe atat e de nearticulata. e exact ca poveste tzesuta in codul lui Da Vinci: ar pute face cineva pariu ca nu e asa?

  7. am citit si eu articolul si chiar daca pare plauzibil, ma indoiesc ca ar corespunde realitatii. eu credeam ca “da vinci code” e pura fictiune. nu e asa?:-))

    nici in franta bancherii nu sunt cei mai iubiti dintre paminteni, dar parca reactiile nu sunt chiar asa de vehemente ca in anglia. am auzit la radio ca acum sunt numiti “banksters”:-))

    o sa vedem ce o sa ne mai rezerve viitorul, caci traista cu suprize a liberalismului nu s-a golit de tot: in zona euro ar fi niste porcusori suspecti de sindromul dubai (the PIGS= Portugal, Italy, Greece, Spain). un ziar francez are pe prima pagina “si daca grecia ar da faliment?”.

    @dana: romanii nu au cojones nici macar cit grecii ca sa iasa in strada. iar daca politia romana are nevoie de ajutor, poate face apel la aparatul represiv francez:-))

  8. inca o analiza:

    http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/12/guvernul-ce-o-sa-vina.html

    si inca ceva, a propos de “o calibrare mai clara a rolului si locului fiecarei institutii fundamentale”: se tot spune ca votul presedintelui e foarte ‘personal’ si ’emotional’, ca nu ar trebui sa se discute despre probleme de exemplu economice de care presedintele oricum nu se va ocupa. dar iata ca in actuala situatie, cu 2 partide cu 30% si unul jolly-joker cu 15%, alegerea presedintelui e cruciala pentru guvern. omul decide directia. cum a fost in 2004 – psd a castigat alegerile parlamentare, dar iesind basescu psd a pierdut guvernarea, directia tarii s-a schimbat cu 180 de grade, macar in teorie si “doctrina”! presedintele decide primul ministru, deci guvernarea, asa ca nu se voteaza doar un om, ci si directia pe care o doreste. in tarile in care un partid castiga clar alegerile, numirea premierului e o formalitate, dar la noi e o decizie. de-aia cred ca era important si sa stim cum vede viitorul economic, sa stim, de fapt, cu ce prim-ministru votam.

    ca nici unul nu ne-a convins, asta e alta problema.

  9. nici eu nu sunt de acord ca dezbaterea trebuia sa se faca pe teme generice, de reprezentare.

    in aceeasi ordine de idei, sunt vremuri care nu permit omisiunea economicului.

    in ceea ce priveste deznodamantul… cred ca a castigat (scuzati lipsa de imaginatie) cel mai bun.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s