Home

Inagurez astazi o noua sectiune pe acest blog. Este vorba despre tag-ul China, in care veti gasi, cel putin o data pe luna, un articol despre tara/ natiunea care, dupa parerile multora, va deveni noul lider global in urmatoarea jumatate de secol.

Am mai scris despre China cu ceva vreme in urma, putin nehotarat vis-a-vis de statutul Chinei, dupa vizita de 14 zile pe care am facut-o in 2007: https://takeda.wordpress.com/2007/11/13/i-don’t-believe-in-miracles/

Amintirile mele despre China dureaza din anii ’80, cand, dincolo de faptul ca incepeam sa devin constient de mine si viata mea, atentia mi-a fost captata (latent ce-i drept) odata cu vizita tatalui meu in aceasta tzara. Pe vremea aceea lucra la Dacia si cum Romania era un exportator de incredere catre China (da, aviz celor care ne conduc) a fost solicitat, el si o echipa de la fabrica de la Mioveni, sa faca o deplasare la Beijing pentru a-i invata cum sa organizeze treaba. Nu mai stiu detalii… Dar era o problema de transfer de know-how.

Sunt doua lucruri care imi aduc teribil de bine amintirile inapoi:

1. Am primit atunci o scrisoare de la el (imi amintesc si acum, ne intorceam de la antrenament si mama a gasit scrisoarea, iar pana la etajul trei a urcat plangand; de fericire, desigur!). Dincolo de mesajul scrisorii, mi-a ramas in minte calitatea hartiei. Era o coala foarte fina, subtire, dar rezistenta. Stiu ca era rezistenta, pentru ca am citit scrisoarea aia de zeci de ori. Avea antetul scris frumos, cu litere aurii, era aproape transparenta, matasoasa.

2. La vreun an dupa vizita lui in China, am avut un concurs la Brasov. M-au insotit si parintii; era unul dintre primele concursuri. La hotelul la care stateam erau cazati niste chinezi. Tatal meu, aflat probabil inca sub influenta benefica a vizitei la Beijing, s-a apropiat de ei. Si i-a recunoscut… erau cei cu care colaborase acolo (sa nu ziceti ca lumea nu e mica…). S-au bucurat teribil sa il revada. Sau cel putin asta s-a vazut. S-au inclinat respectuos si dupa aia l-au luat pe tata in brate. De data asta erau la Tractorul… tot sa invete!

Vorbim de anii ’80, in prima parte a decadei. Probabil ei s-au apucat sa invete din anii ’70. Dar deja era vizibila preocuparea lor pentru revenirea intr-o postura care sa le justifice istoria.

China va domina lumea cultural. Argumentul economic va veni dupa, chiar daca, pariul meu este ca noua fatza a lumii va fi una socialista, dupa model chinez, cu inflexiuni mai mult sau mai putin discrete de stanga. Dar pe fond, modelul lor va prevala. Vom incepe tot mai multi sa le invatam limba. Deja le adoram mancarea. O sa le calcam din ce in ce mai mult granitzele. De multa vreme le cumparam produsele. Multi au imbratisat stilul de viata feng-shui.

Advertisements

3 thoughts on “Neo-colonialismul cultural

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s