Home

Va intrebati probabil ce reprezinta aceasta cifra… Este echivalentul a cca. un razor de morcovi proaspeti, cu frunze, la fundul unor parinti invatzacei cum suntem noi, pentru temperatura coplilului de nici doua saptamani. Sigur, pentru cei cu experienta, s-ar putea sa reprezinte chiar amuzament. Pentru ceilalti, situatia este cam asa: temperatura optima a unui bebelus este cuprinsa intre 36,5 si 37,5 (grade Celsius, of course). Ce este mai mare… reprezinta alarma!

Primul impuls? “Unde sunt supozitoarele cu paracetamol?”

Al doilea impuls… vocea ratiunii: “Suuuna pediatrul!” Ok!

Pediatrul imi spune ca e posibil sa fie prea cald in camera. Copila tocmai ce petrecuse pret de vreo 2 ceasuri pe pieptul Poojei, pentru ca, am avut noi senzatia ca o doare burtica… ma intelegeti! Pediatrul ne confirma, ca ipoteza, supraincalzirea datorata fie multitudinii de haine, fie ambientului peste 24 de grade (nu era cazul). Deci? Ramanea in calcul varianta caldurii mamei… Ceea ce a si fost!

Ne-am linistit, cu atat mai mult cu cat eram rupti de oboseala; de vreo trei zile incercam sa ii propunem aproape exclusiv hrana naturala. Caz in care, tot pentru amatori, frecventa episoadelor de foame este mai mare. In consecinta… treziri mai dese. For the record,  in miez de noapte, la lumina de veghe a lampii, un zambet din coltul gurii sau un chicotit de satisfactie face cat trei espresso si doua Red Bull! Basca, dom’shoara Sokka e relativ ghidusa (chiar si cand se lasa fotografiata):

Ca veni vorba de aspecte medicale: mi-as dori ca un numar cat mai mare de oameni sa poata primi servicii medicale similare celor primite de noi in toata aceasta perioada. Pentru mine este o confirmare a faptului ca sistemul privat, in sanatate, este ESENTIAL! Si asta nu doar sub aspectul dotarilor, al conditiilor de cazare, al intimitatii; pe care, poti sau nu le primesti in schimbul unui onorariu pe masura; e vorba despre curatenie si tratamentul uman, docil, intelegator pe care medicii, asistentele, neonatologii, moasele, personalul auxiliar, acum pediatrii… TOTI il admininistreaza in clinici private pentru ca sunt motivati. Si, in consecinta, sunt oameni!

Am uitat sa mentionez un aspect legat de partea asta, umana: la intrarea in sala de operatii, era un dublu decalog legat de relatia cu pacientii si relatia cu colegii. Am zis ca o sa il cer medicului nostru, pentru ca e al naibii de inspiring!

Si acum, va rog sa ma scuzati, tre’ sa scot dorada de la cuptor! 😉

Advertisements

2 thoughts on “37,7!

  1. cred ca nu sunt deloc singura care ramane cu un zambet laaarg pe fata de cate ori citeste un nou articol despre viata familiei Takeda din ultima vreme :):)

  2. Mi s-a parut interesant…” Pentru mine este o confirmare a faptului ca sistemul privat, in sanatate, este ESENTIAL! Si asta nu doar sub aspectul dotarilor, al conditiilor de cazare, al intimitatii; pe care, poti sau nu le primesti in schimbul unui onorariu pe masura; e vorba despre curatenie si tratamentul uman, docil, intelegator pe care medicii, asistentele, neonatologii, moasele, personalul auxiliar, acum pediatrii… TOTI il admininistreaza in clinici private pentru ca sunt motivati. Si, in consecinta, sunt oameni!”

    Sunt de acord, e linistitor ca exista alternative, cu toate acestea as fii mai fericita sa stiu ca si in sistemul de stat exista conditii, nu comparabile,dar macar decente, pentru ca eu, spre exemplu, dau o caruta destul de mare de bani CNSAS-ului si cand am sunat salvarea (Sediul 112 e la 3 strazi de mine) a fost ca si cand nu as fi sunat, pentru ca pacientul avea 23 de ani?.. si ce?..las ca nu moare.. etc., etc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s