Home

Iau o pauza de la aventura noastra cu Sokka (aventura care oricum va continua multa vreme de acum inainte) si reiau discutiile despre China. In felul asta incerc, intr-o oarecare masura, sa ii raspund lui H. pentru o provocare mai veche (cred ca asta era: http://www.heritage.org/research/asiaandthepacific/wm2775.cfm).

In ultima vreme, probabil si pe un oarecare fond de incapacitate a SUA de a-si reveni din criza pe termen scurt, voci de analisti mai mult sau mai putin obiectivi au lansat o serie de ipoteze menite sa “discrediteze” expansiunea chineza, imputand guvernului de la Beijing faptul ca apeleaza la atac deschis la adresa dolarului. Ipoteza mi se pare inoportuna; si asta nu pentru ca ar fi chinezii breji si ortodocsi, ci pentru ca ei si-au consolidat rezerva valutara in dolari. Ce investitor strategic ar dori scaderea valorii activelor detinute?!

Din cate am dedus eu, guvernul de la Beijing este constient de faptul ca in masura in care deficitul american e o mare hiba pe capul admnistratiei Obama, surplusul chinezesc reprezinta, pe termen mediu si lung, o amenintare la adresa sustenabilitatii modelului economic chinezesc. Si amenintarea vine de la inflatie. Daca intr-adevar banca centrala a Chinei face eforturi de mentinere a renmimbi-ului la o valoare cumva ce miroase a depreciere, o face, in intelegerea mea, si din dorinta de a preveni “banii fierbinti” ce s-ar putea crea in jurul asteptarilor investitorilor de peste tot de apreciere a monedei chinezesti.

China pare ceva mai realista in ceea ce priveste acceptarea dezechilibrelor structurale cu care opereaza – oscilatie fara capatai a preturilor interne, ineficientele din industria energetica, lipsa unei reforme in agricultura, utilizarea irationala a resurselor disponibile, accentuarea unor dezechilibre ecologice; acestea sunt doar cateva exemple. China este in egala masura constienta de lipsa productivitatii. Si, la fel de realist, asuma o perioada de 5-10 ani pentru finalizarea acestor reforme structurale. Nu la fel de realista este societatea americana care traieste cedari dupa cedari in ceea ce priveste institutia statului bunastarii. Asta pare practic misterul dezbaterii: poporul chinez are o motivatie pe termen mediu si lung; optiunea americana… pe termen scurt!

Dezbaterea este strict monetara. E vorba despre interese macro divergente: SUA cauta reducerea ratei dobanzii pentru relansarea economiei domestice aflata in nevoie de bani ieftini; pentru China ieftinirea dolarului aduce si mai multa volatilitate a RMB-ului. In intelegerea mea, mesajul Chinei este urmatorul: “Cresterea noastra economica ridicata va trebui insotita in urmatorii ani de o inflatie moderata; adica nu avem nevoie de presiune suplimentara pe curs. Prin urmare, e bine ca voi, SUA, sa nu ajungeti la politica monetara cu rata a dobanzii zero care sa injecteze bani ieftini in economia americana si fluxuri speculative in jurul monedei noastre.”

Tot din perspectiva monetara e de asteptat ca in urmatorii ani China sa urmareasca doua directii:

1. diversificarea valutelor de rezerva;

2. RMB-ul, challenger al posturii de cea mai importanta moneda de rezerva globala.

Advertisements

2 thoughts on “Miza monetara a Chinei? Dobanda la dolar…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s