Home

Stiu, e vineri. Probabil unii dintre voi sunteti pe drum spre munte sa mai prindeti un weekend de zapada. Altii poate asteptati sa postez un cantec sau o ghicitoare. Ei bine, azi sunt “serios” si o sa va vorbesc despre schimbare; personala si organizationala, in egala masura. Nu e prima oara cand o fac. Si pentru ca nu am gasit un titlu mai sugestiv… am sintetizat totul in trei cuvinte.

Si o sa incep prin a folosi o paralela cu incercarea mea din ultima vreme de a slabi. Pe un umar sta ingerul linistit, care imi spune sa mananc mai sanatos si sa fac miscare. Pe celalalt umar sta ingerul jucaus care ma intreaba: “cand pe mai opresti la Venchi (http://www.venchi.ro/ro/) sa cumperi si tu niste inghetata”. Adica perpetua disputa intre ratiune si simtire. Asa e si cu alte obiceiuri omenesti; asa e si cu obisnuintele institutionale.

O alta metafora, ceva mai “sofisticata”, vine de la un pshiholog, pe numele lui Jonathan Haidt (http://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Haidt). Care vorbeste despre schimbare ca fiind un proces similar calaritului unui elefant.

Calaretul e partea de judecata rationala; analitica; planificata; legitima, pana la un punct. E partea care zice: “tre’ s-o luam pe aici, ca sa ajungem acolo”. Si stabileste directia.

Elefantul este partea emotionala, care beneficiaza si de putere si rezistenta. E un raport de putere pe care calaretul nu il poate schimba direct. Elefantul trebuie motivat. Dar nu poate fi fortat. Calaretul trebuie deci sa se asigure de faptul ca alege calea cea mai facila pentru elefant. Va puteti imagina un elefant mergand pe o carare de munte?!

In viata unei organizatii, liderii ar putea intelege din aceasta metafora ca autoritatea data de puterea formala nu e suficienta ca sa impuna schimbarea. Nu e suficient nici sa demonstrezi academic, intelectual, practic, best practice… cum vreti voi… ca aia e calea. Exista intr-un proces de schimbare tendinta de a face apel la solutii de succes din exterior. Paradoxal, ceea ce cred astazi este ca motivatia cea mai eficace pentru membrii unei organizatii este sa li se ofere posibilitatea sa discearca singuri, pe baza propriei experiente, care sunt conditiile care le-ar permite sa performeze mai bine. Ce mai cred… ca nu elementele de cultura organizatorica sunt cele care pot motiva, ci cele legate de performanta. Sigur, asta presupune, din start, o stare de onestitate de ambele parti: si la nivel de calaret, si la nivel de elefant. Ceea ce cred astazi ca face ca logica schimbarii sa functioneze este cunoasterea de sine (toate zonele: albe, gri, negre) si acceptarea asumata a starii de fapt. Altfel… ne alegem cu un elefant zburator!

Exista o pre-conceptie a motivarii bazate pe ideea cauza-efect (nu vorbesc aici despre amenintari; cum mai scriam pe aici, frica e costisitoare si al mai al draky de-motivator!). Vorbesc despre stimulare. Cel mai la indemana exemplu e “vinzi mult, primesti bonus!” E fundamental gresit! E posibil sa vinzi ce nu trebuie, cui nu trebuie (asta imi aduce aminte de proiectul MiFID care vorbea de adecvarea procesului de vanzare a produselor financiare sofisticare catre clientii care au habar de ele si de consecintele cumpararii lor). Un alt exemplu, pe care il traiesc acum pe pielea mea, este cel legat de relatia cu copilul tau nou-nascut: nu te trezesti ca mama (si uneori ca tata 🙂 ) in miez de noapte la cel mai fin scancet al copilului pentru ca primesti coronita; sau pentru ca iti evaluezi numarul de ore de somn pe care le-ai putea scuti/ pierde; te trezesti pentru ca esti parinte responsabil. Ce vreau sa zic, este ca in viata unei organizatii nu logica bazata pe consecinta motiveaza elefantul; ci convingerea interioara, identitatea oamenilor. De aceea spuneam ca totul tine de evaluarea propriilor puncte… albe, gri, negre.

“Ce am facut bine si pot sa perpetuez; ce am facut gresit si trebuie sa evit pe viitor”. Astea ar trebui sa fie intrebarile de baza. Ca si change agent, cel mai mult am fost miscat de atitudinea colegilor care au venit sa imi spuna: “Vreau sa merg pe drumu’ asta, dar simt ca nu am pregatirea si experienta necesara. Ce crezi ca ar trebui sa fac?” 

Un proces de schimbare nu e un proiect tipic planificare-executie. Si asta pentru ca intre momentul de inceput – nazuinta, ambitia, dorinta, pasiunea – si momentul de final – increderea dobandita, cunoasterea interna mai buna, netezirea asperitatilor, noul status quo – este o zona de mare frecush, blocaje, incertitudini (revin la faza cu mancatul dulciurilor!) si incidente. Aici cred ca tre’ sa iasa la iveala skill-u’ de leadership care sa asume zona de mijloc ca intelegere, aprofundare si discernamant.

Si pentru ca ati fost de gashca si ati citit pana la capat… iata si premiul 🙂 :

http://www.trilulilu.ro/Arg0stin0/8a3480afaa85d2

Advertisements

3 thoughts on “Schimbare. Ratiune. Emotie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s