Home

In primul rand, acest post este scris de la Tzaranoaia. Cum Pooja si Sokka inca dorm, iar M&T uda gradina… eu ce sa fac? Politica ­čÖé

Din start vreau sa spun ca nu sunt un adept al monarhiei. Poate prin educatie, poate prin convingere, poate prin experienta traita… In plus, trebuie sa recunosc faptul ca am fost mai mult decat dezamagit cand reprezentantii casei regale au acceptat candidatura, chiar si utopica, a Pricipelui Radu. In primul rand pentru ca si-au dat singuri o “lovitura de stat”… nu poti sa te trimiti intr-o cursa electorala┬ácu┬átinta republica. Te┬árepozitionezi din mers mult prea abrupt. Si creezi confuzie in randul celor care mai cred, sincer, in sistemul pe care, de jure, il invoci; prin insusi faptul ca iti zice “Alteta sa”… In al doilea rand, Principele Radu nu avea nici o sansa; nici macar sa┬ádetermine negocieri ulterioare la imparteala de sufragii… Nici profesional, si nici prin realizarile politice. Cele cateva actiuni sociale de nisa… nu dau masa critica.┬áCeea ce, repet, ma pune pe ganduri cu privire la consistenta convingerilor si principiilor monarhive in viata; basca… nu au consilieri de imagine?┬á

Dar, in ultima vreme, monarhia nu mi se mai pare o idee anacronica. Vremurile sunt atat de bizar asezate si sistemele de valori de┬ápana mai ieri sunt atat de intens provocate si gaunoase in fundamante, incat incerc sa rationez obiectv. Cu alte cuvinte… de ce nu monarhie, cata vreme mentinem discutia, caeteris paribus, in registrul libertatii de a alege oportunitati, de piata si sociale (nu mai vorbesc de concepte gen democratie si capitalism… ca facem prea acru cocktail-ul). Asta gandeam ieri, in timp ce intorceam friptura pe gratar.

Ce avem azi…┬áSfetnici si curteni┬á(unii zic si curtezane). Intrigi de palat… da! Tradarori de curte? Ma nou, da! Baroni/ oameni ai stapanirii in teritoriu care isi cumpara “scaunele” direct de la┬ástapanire┬áprin donatii directe sau favoruri? Oh, da! Lupte interne si uzurpari? Avem si din astea cateva… Aliante de conjuncura si lasat coalitii in balta? Sa va spuna partidul parlamantar minoritar vesnic la putere. Pribegii┬á(traseistii) dintre cetati… Le-am pierdut numarul. Printi, printese de curte… In toate partidele. Rubedenii unse in posturi caldute. E tzara plina. Daca ii vom intreba pe politicieni, vor spune ca asta e democratia si, intr-un fel, asta e democratia parlamentara.

Si… atunci, care e diferenta? Ciclul electoral si atat! Ca si pe vremuri, dinastiile se succed. Castiga mereu cine promite mai mult. Si isi castiga domniile prin cufere si giuvaieruri. Dinastiile nu mai dureaza decat 4 sau 8 ani. Deci, pe fond, vorbim doar de alta durata, controlata, programata, ┬áa ciclului de domnie. In rest… nici o diferenta!

De fapt… asta a setul de trasaturi care caracterizeaza logica puterii de la Romulus si Remus incoace. Probabil ca nu e una mai buna ca alta. Ce ar putea face insa diferenta este potentiala educatie superioara si conduita nobila, vocabularul ales si un anume simt al masurii. Dar primordialitatea, cinismul, ipocrizia si setea de putere sunt probabil perpetue.

Pentru mine nu ar conta ce sistem ruleaza. Nu mai e relevant. Dar as putea sa anticipez ca pana la sfarsitul vietii mele o anumita forma de monarhie va reveni in Romania. Istoria noastra, cvasi-monarhica, nu ne da prea multe optiuni.

Advertisements

4 thoughts on “Despre monarhie; de jure si de facto

  1. am o problema… structurala cu obligatia de a ma inclina in fata cuiva, de a ma adresa cu ridicolul “majestate” sau “alteta” si de a-l/o respecta doar pentru ca din intamplare s-a nascut intr-un palat. respectul meu trebuie sa si-l castige prin fapte, nu prin nume. ca si averea, a propos.

    unui presedinte poti sa-i ceri socoteala, pentru ca l-ai ales, l-ai mandatat. unui rege… da, poti sa-i ceri socoteala pentru ca “s-a nascut”, si cumva are datoria sa “dea ceva inapoi” pentru privilegiul de a fi acolo. desi la urma urmei nu e nici vina lui ca s-a nascut rege, asa ca “omeneste” nu-mi datoreaza nimic. ma rog, putea sa nu accepte, daca nu voia… dar ne complicam. ideea e ca dupa ceausescu (si… dupa toti ceilalti, de fapt) simt o nevoie “organica” sa pot cere socoteala ‘conducatorului’ :), si unuia “ales” imi vine mai natural.

    pe de alta parte, ai dreptate, asemanarile “restului sistemului” sunt izbitoare, asa ca m-am gandit si eu – oare conteaza? care-i diferenta? argumente “pro” – cand ai un rege “bun”, iti da stabilitate, o orientare, o directie. In plus, o oarecare prestanta in relatiile internationale. ca in rest – pentru guvern si parlament, tot sunt alegeri, exact aceleasi bube de care aminteai, doar ca exista in toata mocirla asta un personaj de care n-ai voie sa te atingi, ca vai, “lesmajestate”. nu-mi convine :).

    deoarece – cati “stapani buni” am avut noi, de fapt? nu cred ca educatia superioara nu e o garantie a conduitei nobile si a simtului masurii. carol al doilea, laiota basarab, radu cel frumos, alexandru cel rau, mihnea turcitul, ieremia movila – si astia-s doar unii dintre domnitorii “rai” pe care-i stim, cati au mai fost in 700 de ani, de care n-am invatat? da, poate dBase se comporta asemanator. dar el sau oricare altul are 8 ani la dispozitie sa “dea ┼úara turcilor” sau sa “lege iobagii de glie”. cum ar fi…48?

  2. nu stiam unde zace republicanismu’ ­čÖé

    ok, si ce rezolvi ca schimbi un cinic cu un ipocrit, sau un lord al baronilor cu un lord al serviciilor de informatii… hm? te bucuri de “rulaje” si diversitate? ­čÖé diluezi echilibrul puterii si nu il lasi pe monarh sa devina dictator. dar ai o garantie ca o republica parlamentara nu se poate transforma intr-una prezidentiala cu iz de decizie concentrata aproape unilateral? intreaba-l pe Bush sau pe Putin. O sa iti raspunda ei…

    mai e o analogie: ca si in “romantele” cu regi, multi presedinti (cel mai la indemana pare Obama) sunt condusi din umbra de sindicate de “curteni” cu influenta. Cel mai si la indemana ar fi fost Geoana… dar n-a iesit. Ca sa il citez pe Ponta: http://www.catavencu.ro/ponta_a_scapat_porumbelul-11606.html

    No bloody difference! dar ai alegeri libere… nu? ­čÖé Think about!

    Cand insa presedintele tarii boteaza copilul unui pretendent la tronul virtual al Romaniei, greata umple pocalul si ziarele de scandal.

    “Iat─â avantajele progresului! Iat─â binefacerile unui sistem constitu┼úional!”

  3. fair enough. in republica exista multe din tarele unei monarhii. majoritatea, poftim. dar asta ├«nc─â nu m─â face s─â prefer monarhia – dat fiind c─â e la fel de r─âu, why bother – prefer sistemul care are ceva mai multe avantaje ├«ntrez─âribile printre numeroasele probleme (multe dintre care de altfel cred ca tin mai putin de sistem cat de natura umana).

    “all else equal”, una din frazele-cheie e “diluezi echilibrul puterii si nu il lasi pe monarh sa devina dictator”. “puterea absoluta corupe in mod absolut”, zicea nemuritorul Gambetta, de-aia cred c─â e bun─â alternan┼úa. nu am garantia ca nu se va intampla si in republica (de la… Caesar incoace se tot intampla), dar esen┼úial e dac─â ┼čansele sunt mai mari sau mai mici dec├ót ├«ntr-o monarhie. nu ┼čtiu, ┼či nu ┼čtiu dac─â exist─â vreo statistic─â relevant─â, ar fi interesant de f─âcut una pe bune, cu aten┼úie la erori de tip “base rate fallacy”.

    ├«n principiu, dac─â un presedinte daca face potlogarii demonstrabile, poate fi dat jos. greu, cu referendum, nu merge totdeauna :), da’ teoretic se poate. la rege nu se pune problema. nu poti nici macar sa-i zici in fatza ce gandesti, sa-l “expui in presa”, ca e “lesmajestate”. (a propos de asta, cred ca snt sechele de la “conducatorul iubit”, dar nu mai vreau un personaj caruia sa trebuiasca sa i se acorde pretuirea automata ┼či general─â “din oficiu”). prefer ideea ca teoretic oricine (eu, tu (mai ales), sau chiar ┼či un …marinar ;)) are sanse sa devina intr-o zi presedinte – lucru imposibil in cadrul unei monarhii.

    am recitit acu’ finalu’ – de ce zici ca “nu ne da prea multe optiuni”? adica cum?

  4. am vrut sa zic ca noi avem traditie monarhica, chit ca n-am avut regi, ci domnitori/ voievozi si dupa aia regi straini. basca, nobilimea locala a fost permanent arbitrata din exterior. deci sansa sa gasim echilibrul intern de unii singuri este minima. pe noi tre’ sa ne dadaceasca: Poarta, Mosc’va, Bruxelles-u’ sau “ghilda” FMI-ului…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s