Home

Cred ca realizati ca nu aveam cum sa ratez concertul Metallica din weekend-ul care a trecut. Dupa capul meu, cel mai reusit din cele trei sustinute in Romania. Ati putea spune ca sunt subiectiv, mai ales ca berea a curs suvoiaie; si prin mine, si pe langa mine… Asta ca sa si bravez putin baietzeste (desi la ce ponoasea am tras ieri, nisipul din cap si tremurul din corp… greu la concert).

Intorcandu-ne la Metallica. De ce e Metallica cea mai cea formatie de heavy metal? Sambata am avut revelatia: pentru ca spun o poveste. Spun povestea vietii, cu toate ale ei: zbucium, energii bune si nefericite, dependente, frustrari. Lucruri pe care le traim intens, le ducem in spinare si la sfarsit de zi le curmam, fiecare in felul nostru.

Pentru ca povestea spusa de ei are in spate si muzica. Muzica Metallica are in spate diversitatea culturala a propriilor membri, toti de-a lungul timpului. Azi e poate cea mai diversa: un danez, un american pur-sange, un hawaii-an si un mexican. Povestea muzicii Metallica, in ciuda perceptiilor de agresivitate, este o muzica puternica, compacta.

The marketing story… da, Metallica este un produs foarte bine impachetat. Gratie dibaciei celor de la Q Prime Management. Care, asa cum zicea Hetfield in discursul de la Rock’n’Roll Hall of Fame, i-a "cules" la momentul potrivit din multime si i-a ajutat sa fie diferiti, avand puterea sa spuna nu orgoliilor lor artistice, uneori poate prea artistice; dar irelevante pentru logica unui album de succes.

Metallica spune povestea vietii si mortii. Povestea lor despre moarte este una realista: we will get there for sure. "De ce sa vorbim despre moarte, cand sunt atat de multe lucruri frumoase despre care putem vorbi in viata?" spun multi care isi fac cruce cand aud thrash-urile muzicii lor.  Intrebarea e justa. Si are si un raspuns: exista muzica pop; si uneori chiar rock. Metallica a ales sa para mai negativista, dar lipsita de ipocizie. Tututor ne e frica de moarte. In plus, moartea poate fi si o stare in viata multora. E moartea lor ca indivizi, prinsi in propriile rutine sau zone de confort, prinsi in lamentari si tristeti. Si despre asta e vorba in muzica lor.

All in all… a fost un concert pe cinste. M-am bucurat sa ii revad si pe A.P. si D.T. M-am bucurat de puseul de prietenie din partea lui A. M-am bucurat de energia spectacolului. M-am intors acasa cu doua satisfactii: ca am unde sa ma intorc, la Pooja si la Sokka; si ca am o pasiune, muzicala, care are sens pentru mai multi oameni (nu foarte multi) si la care ma pot intoarce de cate ori am nevoie de o evadare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s