Home

Timp de vreo saptamana am mers cu taxiul la birou. O sansa foarte buna sa aflu ce mai crede lumea (soferii de taxi, in particular) despre lumea in care traim, despre neajusurile vietii de zi cu zi, despre economie si politica. A fost un bun prilej pentru a-mi confirma un lucru de care eram, in esenta, constient (si sunt convins ca nu doar eu): e groasa! Oamenii sunt pesimisti, indatorati, nostalgici, dar – iata si vestea buna! – mai realisti, mai rationali.

Imi spunea unul dintre ei: "Sa mai prind eu vreun agent (atentie la cuvant: agent 🙂 ) de banca ca vrea sa imi bage pe gat vreun credit!"

Cel mai mult m-a incantat, a propos de realism si rationalitate, opinia unuia dintre ei referitor la invatamant/ educatie. El stia un lucru: ca inainte (comunism) era de departe mai bine organizat. "Stiai o treaba dom’le: daca nu te ducea capu’, te lipeai de meserie."

Eu il zgandar: "Pai s-or fi gandind oamenii ca avand carte si o diploma razbat mai usor prin viata".

"Hai dom’le, pai unii nu au nici tragere, da’ ii trimit parintii. Ca le e rusine de vecini si prieteni, ca ai lor au scoala. Da’ nici pe parinti nu ii duce mintea… lasa’l frate acolo unde se poate descurca. Dom’le, pe vremea lui Ceausescu (direct, nu cu metafore) era clar: din scoala stiai daca faci liceul. Si cand ajungeai la liceu, stiai o treaba: faceai facultate si te faceau linia ‘ntai, sau post-liceala si erai tehnician. Asta era… restu’… multi nu erau in stare sa lege doua vorbe. Si atunci mergeau la scoala de meserii. Eu asta am facut. Si, nu ca ma laud, da’ am fost bun dom’le pe meseria mea. Am ajuns si maistru. Cine era si mai slab, era pe a patra spita si mergeu direct in fabrica, faceau ucenicie la locu’ de munca."

Face o pauza. "Va deranjeaza daca imi aprind o tigara?" "Nu!"

"Am avut un coleg care mi-a fost sef de echipa si facuse ucenicie la locu’ de munca, desi plecase mai de jos. Dar era serios. Se dusese la ucenicie direct ca trebuia sa aiba grija de doi frati. Asa era pe vremuri: ala mare avea grija de ai mai mici. Si, incet-incet, a facut si liceu’ la seral, dupa care a facut si o scoala tehnica. Da’ vedeti dumneavoastra, te lasa sistemul."

"Pai si acum te lasa sistemul daca vrei sa muncesti si sa si inveti carte. Trebuie doar sa vrei."

"Nu te lasa dom’le azi. Cand dracu’ sa mai inveti?! Si de la cine? Pe de alta parte… hai sa fim seriosi, sistemul i-a invatzat sa stea, nu sa se miste. Uita’te si mata: ce cauta atatia pe strada la ora asta?"

"E ora de varf (8:30). Or merge la servici".

"Zau? Si la 10? Si la 11? Si la 12? Nu merg astia la servici… se plimba ca bezmeticii".

"Pai or avea munca de teren (ma uit in jur) Uite, multe masini sunt de firma, sunt agenti comerciali, au de facut comisioane, contracte…"

"Pai asta e munca dom’le? Sa plimbi hartii de colo-colo… de ce nu le trimite dom’le cu posta? Sau pe calculator… Nu? Eu vorbesc de munca adevarata, sa faci ceva".

Am stat ulterior si m-am gandit: avea in felul lui dreptate. Munca de azi in orasele mari se rezuma in mare la meeting-uri, intalniri, negocieri. Se genereaza, creeaza, produce mai rar. Sau mai putin.

Nu spun ca opinia domnului sofer e in totalitate justa. Dar mi s-a parut ca avea miez.

Advertisements

5 thoughts on “Despre invatamantul in patru trepte

  1. E posibil ca „domnul“ șofer să aibă dreptate… aproape de totalitate 😉
    Am scris „domnul“, pentru că mă zgârie la urechi când aud reporetrii tv adresându-se cu „domnul“ și „doamnă“ unor țărani pe care abia aștept să-i aud dându-le peste nas…
    Nu-i desconsider pe niciunii, dar putem fi politicoși și fără să-l „domnim“ pe interlocutor, mai ales atunci când se potrivește ca nuca-n perete…
    Un lucru e clar: „pe vremea…“ (nu era vremea LUI, era în urmă cu 20-30 de ani, dar chiar și invocarea numelui spune ceva) școala era mai serioasă, din varii motive.
    Acum întâlnești pe net ID-uri ce pretind că au studii superioare dar nu știu să scrie corect românește. Las la o parte puștismele care vor să imite slangul computeriștilor americani… aia e bașca…și e al naibii de cool și trendy 😦

  2. e o intrebare legata de ce a vrut sa zica taximetristul? daca da… sensul lui era “do something meaningful”. ceva palpabil.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s