Home

Luați locurile…” Ești deja lansat în aer când auzi fluierul arbitrului de start. În următoarele fracțiuni de secundă, lovești luciul apei. Startul e foarte important. Cronometrele încep să macine timpul pentru tine. Ești tu și apa. Auzi clipocitul ei surd și, din când în când, strigătele de încurajare ale celor de pe margine: antrenori, colegi, susținători… Nici măcar nu știi dacă sunt ai tăi, doar crezi (speri…) că sunt ai tăi. Când se apropie stegulețele ești deja una cu apa. Nu știi întotdeauna cum se mai mișcă picioarele, brațele. Finish-ul vine ca o eliberare… Iar dacă mai ești și primul… ce eliberare!!!

Sunt câteva flash-uri pe care le am când rememorez anii (ce faini au fost!) de înot. Dar nu despre mine este acest articol. Ci despre cei care au rămas aproape de acest sport după alți ani buni.

În România, înotul nu are o tradiție de invidiat. Cu toate astea, a dat mai multe performanțe decat o gramadă de alte sporturi care țin pline rubricile de sport din ziare și TV… Pasiunea pentru “sportul cu apa” (sîc!) e păstrată intactă și azi de câteva cluburi de veterani, care refuză să accepte că timpul lor a trecut. E mult mai plăcut să participi la astfel de competiții, din câte imi spun “master”-ii.

De curând a avut loc la Goteborg a 13-a ediție a Campionatelor Mondiale de Înot Master: 7.000 de sportivi de toate varstele, de prin vreo 75 de țări. Îmi spunea Laura Damian, una dintre participante: “Cea mai faină chestie a fost că am facut mișcare, ne-am simțit bine, am concurat la un concurs la care nu am mai avut acele emoții pe care le aveam acum 20 de ani, ne-am încurajat și amuzat împreună de câte chestii mai putem sau nu face comparativ cu perioada victorioasă demult apusă, am fost impresionați să vedem oameni în vârstî venind să ia startul ajutați de câte un baston sau de alte persoane; dar totuși înotau (unii probe lungi, chiar). A fost fain să întâlnim/ cunoaștem oameni din toată lumea, foarte deschiși, plăcuți, frumoși (și nu mă refer la fizic acum) uniți acolo de un scop: să se simtă bine prin mișcare.” Chiar și așa, ”delegația” României s-a întors cu o sacoșa de medalii.

În România există cel puțin două astfel de cluburi de veterani/ masters:

TriBeach Brașov: Carmen Bunaciu, Anca Patrașcoiu, Laura Damian, Gabi Mitache, Dragos Ionescu, Carmen Trimbitas, Adi Stroie, Vio Stroie, Liviu Zarnoveanu, Paul Gabor, Geta Kari, Flavia Munteanu, Loredana Costache,  Maricica Sabau, Sean Dowling.

Master Reșita 07: Loredana Zisu, Carla Negrea, Stefan Gherghel, Razvan Florea, Tudor Ignat, Remus Retezan, Dorina Iana, Vali Buzatu.

Sunt doar câteva nume… Mai înoată de dragul înotului Bogdan Deac prin California, Adi Vișinescu prin Franța. Și câți nu or mai înota… Sunt nume de care probabil ați auzit. Mulți dintre ei formează azi alți sportivi de ”apă” de care cu siguranță vom auzi. Tocmai pentru că îi pregătesc oameni care înoată în ape deschise…

Advertisements

3 thoughts on “Ape deschise

  1. Frumos articolul 🙂 Multumim Ovidiu si, asa cum spunea Laura pe Facebook, poate data viitoare iei si tu startul alaturi de noi… vei avea ce scrie “la prima mana” 🙂

  2. bravo Takeda! imi lace articolul si-mi placerea si aplecarea asupra unui subiect sportiv non-microbist. Sper sa mai auzim vorbe faine din reportaje de la fata locului:))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s