Home

E pentru prima oara cand ajung la mare in septembrie tarziu. Mai veneam in cantonamente pe vremuri, dar de obicei la inceput, pana in 15 septembrie…

Dar acum circumstantele sunt altele. Impreuna cu Pooja am hotarat ca Sokxy (Piticul formerly known as Sokka 😉 ) are nevoie de o cura de aerosol. Parca asa ii zice…

Da, e toamna, litoralul e gol, statiunea pare parasita (suntem ca in I Am Legend…), strazile sunt pustii, plajele neinsufletite… si totusi nu pare sa lipseasca ceva. Nu, nu e dezolant asa cum v-ati inchipui sau cum v-a “invatzat” viata ca ar trebui sa fie un concediu la mare. Depinde cum te uiti la “circumstante”.

Plaja e doar a noastra… Singurul restaurant care a ramas deschis tarziu, dupa ce hoardele de turisti au plecat, gateste doar pentru noi… Nisipul nu arde. Soarele e bland. Briza pisca doar putin. Marea ne primeste la fel ca vara. Doar pana la genunchi. Maine poate pana la gat… cine stie?

Da, pe undeva ne simtim stingeriti de atata liniste si intimitate. Pe de alta parte… aceleasi circumstante fac sederea o binecuvantare. Un pic de nostalgie, ca doar e toamna; dar atat. In rest… liniste si pe dinauntru.

Ca sa va dam o “masura” de cum ne simtim, ascultati piesa asta. Am ascultat-o si noi azi, printre valuri si pescarusi rataciti, in timp ce savuram un platou proaspat de hamsie, guvizi si chefal; cu mamaliguta 😉 :

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s