Home

Initial imi propusesem sa nu ratez nici o luna fara sa scriu ceva despre evolutia lu’ Sokxy. M-am gandit ca in felul asta o sa amintesc mai tarziu prin ce faze am trecut impreuna…si, sincer, m-am gandit ca poate si alti parinti vor (re)gasi acele momente/ faze/ etape ale vietii unui bebeu si le vor savura in consecinta. Sau pur si simplu isi vor confirma niste sentimente.

In ceea ce priveste povestea noastra… Sokxy a realizat cateva lucruri in ultimele doua luni. Primul lucru, a mancat prima oara din mana ei. Ce-i drept, un biscuite cu aroma de fragute pe care mai degraba il foloseste ca sa-si aline mancarimea de la gingii. Da, e perioada aia in care dintii dau sa iasa; si nu ies; si sacaie copilul. Fascinant pentru noi a fost cum si-a descoperit indemanarea de a tine ceva cu manutza ei, de a duce la gura si de a se hrani. Se intampla la Constanta, pe faleza, chiar langa cazino (in paranteza… cazuta zona, rusine domnu’ Mazare!).

Al doilea lucru important din ultima perioada este ca se ridica (cu din ce in ce mai multa abilitate) pe picioarele ei, bineinteles sprijinindu-se deocamdata de ce poate: canapele, scaune, tobele mele 🙂 . E incantata de treaba asta! Bine, acum deja da semne ca s-a cam plictisit sa se ridice si atat. Pooja pariaza ca pana la Craciun va merge… well, pe cat de tare ma bucura, ca na! evolueaza, pe atat de tare ma “inspaimanta”.

Si asta pentru ca e perioada in care copiii descopera placerea de a descoperi. Sau de a explora. Orice e interesant, ce-i drept pentru primele 3o de secunde, de la o sticla de apa, la o scama sau la una din jucariile imprastiate pe covor. Si, in consecinta, e argint viu. Personal m-am gandit ca fiind fetita o sa fie mai linistita… aiurea! Iedul tot ied, tre’ sa zburde, no matter what! Sa zburde… doar ca noi tre’ sa fim de’acuma cu ochii in ‘shpe, caci deja a dat cu fruntea de un colt de mobila si s-a fript la manutza incercand sa afle ce este acela un calorifer electric…

Si rade mai oameni buni… rade non-stop; ma rog pana o loveste foamea, somnul sau plictiseala.

Nu mai stiu daca am scris despre experienta ei cu nisipul de la mare… oricum, a fost foarte fericita ca exista asa ceva pe lume. Bineinteles ca l-a gustat… spre disperarea mea, mai mult.

Si marea i-a placut, in special bolboroseala valurilor sparte…

Ne auzim la noua luni.

Advertisements

6 thoughts on “Sokka pe picioarele ei

  1. frumos. şi pozele lui pooja rulează.
    bănuiesc că aţi acoperit prizele cu leocoplast, curat pe jos şi – let her explore 🙂

  2. acoperiti prizele cu leucoplast, am auzit asta mai demult de la niste parinti si mi s-a parut o idee foarte buna. obiectele grele puse sus sa nu ajunga sa si le traga in cap, si copilu poa sa zburde linistit prin toata zona delimitata (o camera, de exemplu), fara sa va mai faceti griji pentru aspectele astea de securitate (pana invata sa dea jos leucoplastu, that is). curat este, kid will enjoy 🙂

  3. deocamdata suntem cu ochii pe ea. am luat tzarc pentru “contingency”…

    si mai e o keste a propos de microbi si accidente: don’t go looking for snakes, you might find them!

    altfel, copilul se poate rani cu propriile’i jucarii: Sokka are o carticica cantatoare, din plastic tare; si-a pus un deget intre “file” si s-a asezat cu cealalta mana si cu restul de greutate peste carte… so, incalcite sunt caile bebeline…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s