Home

In weekend-ul care tocmai a trecut am fost intr-un team-building. Iar una dintre activitati a fost karaoke… va spun la final ce am cantat. A fost o coincidenta pentru ca saptamana trecuta ma gandeam, in trafic, ascultant Black Sabbath, cum ne alegem muzica? Cum se nasc preferintele? Este o problema de anturaj, sau de educatie, sau pur si simplu ne indreptam spre un anumit gen pentru ca e in “sangele” nostru acel ritm si nu am putea rezona decat cu acele acorduri, armonii si sunete?

Retrospectiv vorbind, eu am “optat” pentru rock/ heavy metal in liceu… Tot atunci unii colegi optau pentru Depeche Mode (depesharii 🙂 va mai amintiti conflictele de idei?), altii pentru pop si hip-hop, iar altii pentru manele… in acelasi liceu, in aceeasi clasa, in aceeasi generatie, in acelasi oras, in acelasi anturaj.

Acasa am crescut cu ABBA, Boney M, Michael Jackson si Ricchi e Poveri. Muzica faina, nimic de zis. Dar nu rock! Iar ai mei parinti, in completarea educatiei mele muzicale, m-au dat la vioara in clasa 1. Nu a durat decat un an… Si cand mergeam la scoala de muzica ma atragea pianul. Ca sa vezi “ghinion”…

Ca sa spun ca in liceu am optat pentru rock pentru ca dadea bine… e o probabilitate. Dar eu si azi ascult cu placere Metallica, precursorii si urmasii lor. (Re)Descopar anumite formatii si armonii pe care atunci nu le ascultam cu atentie (Black Sabbath e un exemplu) si realizez, cum spuneam intr-un post anterior, ca muzica s-a cam scris.

Astazi cochetez cu bateria/ tobe. Probabil instrumentul cel mai apropiat de alura mea zodiacal-martziana 😉 .

Si va intreb: cum ne alegem muzica?

Ce am cantat la karaoke? Bob Seger, bineinteles 🙂 :

Va dau versiunea cu versuri, sa o cantati si voi; e o piesa tare faina… aici si originalul:

Advertisements

2 thoughts on “Cum ne alegem muzica?

  1. Ai ales o temă pentru teza de doctorat.:)
    Am citit mai demult un articol în care se făcea legătura între preferinţele muzicale şi inteligenţă. Articolul propunea inclusiv o listă cu genurile muzicale şi nivelul IQ-ului. Sper să găsesc articolul şi să îl share.
    Eu cred însă că e un amestec de expunere, context, stadiu al evoluţiei personale.

  2. de mult ma tin sa comentez aici, dar n-am avut timp cat am vrut ca sa si gandesc inainte sa scriu :).

    cred ca toate joaca un rol – urechea muzicala/ritmurile cu care rezonam, anturajul,
    cultura muzicala la care am fost expusi, momentele/fazele din viata. cum anume se formeaza preferintele si care rol e mai important n-as sti sa spun. imi aduc aminte cum H. zicea ca a trecut relativ brusc de la alde paradise lost la 2 unlimited (!)
    .

    mi-ai trezit amintiri :). acasa nu ascultam muzica la casetofon, doar ce vedeam la televizor. angela similea, corina chiriac, margareta paslaru, mirabela dauer. cornel constantiniu mi se parea cel mai insipid.

    o vreme am crezut ca preferintele muzicale actuale au fost “forjate” la scoala de muzica (tot vioara. si tot de pian eram atras :). am “dus” insa vioara 7 ani, fara placere, pentru ca nu indrazneam sa contrazic parintii – ca sa descopar ca e un instrument minunat abia dupa ce “m-am lasat” si nu mai “trebuia” sa exersez). in principiu imi plac doar piesele cu melodie clara si armonii “standard” – terta, sexta, hai o cvarta/cvinta pentru culoare. orice melodie din orice gen care se incadreaza in pattern atinge o coarda. ce nu, mai greu. au fost si cazuri de “acquired taste”, artisti care la inceput nu m-au impresionat cu melodiile, dar am inceput sa-i apreciez, dupa ce mi-au fost deschisi ochii catre versuri – sting, u2.

    dintre clasici, cei “usurei” – mozart, beethon, haydn, ceaikovski, italienii – la wagner se cam rupe filmu’. disonantele nu-mi plac, pana de curand le-am desconsiderat complet. din muzica “moderna”, tot usurei – queen, guns, rock “normal”. acum nu mai stiu sigur daca e din cauza de scoala de muzica, mai degraba nu, cred ca pur si simplu asa “rezonez”.

    la scoala aveam 2 curente, ori dance/rap/tekkno, ori rock/heavy metal. am fost atras mai mult de rock, si cred ca nu numai din cauza de anturaj (pantera, slayer & co n-am reusit sa le inghit, albumul “comercial” al metallicii a fost cam granita) pentru ca melodiile mi se pareau mai bune, un pic mai complexe, si versurile interesante – la dance erau prea simple, iar versurile, atat cat intelegeam, stupide. nu-i vorba, ca nu intelegeam mare lucru nici la rock, foarte greu inteleg ce zic aia in engleza (mai stii cat ne-am chinuit sa descrifram “sound of silence”? 🙂

    deci care era intrebarea? 😀 a, cum ne alegem muzica…

    nu stiu :).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s