Home

Maine Sokxy (Piti mai nou… ce mi-e si cu parintii astia, schimba porecla in fiecare luna) face 10 luni. Aproape ca nu ne vine sa credem…cat s-a lungit, cat a evoluat, cat s-a schimbat. Ma uitam la niste poze din lunile de inceput si nu imi venea a crede ca e acelasi omuletz, care creste langa noi.

Incearca sa se exprime verbal. Se vede ca ne-ar zice ceva… mai ales cand o necajim cu una, cu alta. Sunetele sunt total dezarticulate, dar tonul poti sa il deduci imediat. Daca ii fac vreo ghidusie si ii place, imi cere sa o repet. Dupa vreo trei repetitii, se plictiseste. Tre’ sa inventez altceva…

In perioada asta cel mai fun pentru ea este un soi de “de-a v-atz ascunselea”. Sau face ea poante cu noi: daca are un lucru in mana, il intinde catre mine sau Pooja, iar cand noi incercam sa il prindem isi trage mana inapoi si chicoteste, strangand acel lucru la piept. Si mai are o pasiune: laptop-urile noastre. Desi are si ea unul al ei… mai interesante sunt, bineinteles, ale noastre.

Danseaza. Se agatza cu manutzele de marginea mobilierului sau orice altceva si danseaza. Uneori cu o precizie fantastica pe ritmul cantecului. Are o mare curiozitate si admiratie pentru prestatia mea la baterie… (sunt si talentat, ce-i drept 🙂 ). Ii place in special pedala de la toba mare.

 

In plus, mai nou, da din cap, ca un rocker… oare de unde o fi invatzat?! E intereseant pentru noi cat de repede invatza niste lucruri, cum face asocieri de gesturi, rutine, momente ale zilei. E la fel de interesant cu cata fermitate se opune cand ceva nu ii convine. La mancare e cel mai evident…

E furata de peisaj. E varsta la care nu isi permite sa rateze nimic: sunete, miscari, persoane. Ii place in masina, spre exemplu, cum se schimba imaginile pe geam. Isi face bezele cu soferi sau alti pasageri din trafic… Interactioneaza bine cu oamenii, si, asa cum ne-a obisnuit, rade cu zgomot. Cateodata aparent fara nici un motiv: se uita la o revista, vede niste imagini, si izbucneste in ras. Molipsitor. Tre’ sa fi parinte ca sa intelegi lucrul asta.

A avut si vreo doua tentative reusite de stat in doua picioare, pret de vreo 5-1o secunde. Dar mai avem de lucru…

UPDATE: pana pe la 4-5 luni cand a inceput sa interactioneze mai activ cu noi si sa fie mai prezenta ca personalitate, imi doream/ visam/ imi inchipuiam ca Sokxy ar trebui sa fie deosebita, aparte, eventual geniu 🙂 ?! Da, nu ma intrebati, probabil e nazuinta sau gandul “vinovat” al multor parinti. Poate ca mi-am dorit sa aiba o vocatie si o soarta in care sa fie atat de pasionata si absorbita de ceva, incat restul lumii si micimile ei sa conteze mai putin.

De la o vreme insa acel gand s-a estompat. M-ar bucura mai mult ca Sokxy sa fie curajoasa, independenta, sa experimenteze, sa isi dezvolte o personalitate pluri-valenta, si, in consecinta sa aiba un caracter puternic. Poate unde acum o cunosc mai bine si vad ce o motiveaza, ce o intereseaza, cum evolueaza.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s