Home

“Problema” Schengen pare decupata din teoria protectionismului. Autoritatile romane reclama „discriminarea” politica intr-un context tehnic. In egala masura, Schengen are doar impact limitat asupra libertatii noastre de circulatie in Europa. Si, atunci, de unde vine problema? Tarile aflate de facto la carma Europei simt necesitatea repozitionarii si, din mers, restabilesc regulile jocului, chibzuind dupa reguli economice si de afaceri. Simt necesitatea optimizarii utilizarii unor resurse; rationalizarea acelor resurse puse sa „lucreze”. Schengen este un semnal ca si alte reguli pot fi schimbate din mers.

Accesul la fondurile europene nerambursabile… spre exemplu. Acei bani: 1. nu trebuie blocati; 2. trebuie sa se intoarca la destinatarii-sursa. Povestea acestor resurse – puse sa “lucreze” – este imbracata elegant: dezvoltarea regionala, extinderea spatiului comunitar in avantajul noilor membri; integrarea sociala a comunitatilor locale (grosso modo); pentru extinderea afacerilor europene. Practic, noi suntem o piata de desfacere, o economie emergenta, in care oportunitatile sunt, teoretic mai mari, prin prisma ritmului superior de crestere a randamentelor… Suntem sau am fost (si sa speram ca vom mai fi!) interesanti. Dar nimic nu e nerambursabil (moka)!

Coruptia este considerata un  obstacol crucial pentru ca dezvoltarea unei afaceri pe premise constant invariabile nu este o optiune. Nu poti accepta ca banii sa „stea”. Autoritatile nu nu ar fi trebuit sa fie surprinse. Las la o parte prestatia diplomatica si capabilitatile de anticipare; nu sunt specialist. Insa si local s-au schimbat regulile din mers. Asta se intampla pe fond de recesiune: se manifesta raritatea intr-un mod agresiv! In cazul asta… ce-ar fi sa gandim rational pana la capat?

Ceea ce cred ca ar trebui sa ne intre in cap este ca a fi membru intr-un club nu presupune a priori drepturi egale si perpetue in mod implicit. Conduita unui club este cuprinzatoare si constanta: nu poti sa porti sacou de catifea, sa vorbesti elegant, sa savurezi un coniac fin si sa scuipi coji de seminte pe jos pe mocheta rosu-cardinal! Exemplul este extrem; dar coruptia si lipsita de eficacitate in justitie sunt echivalente, in plac politic/ diplomatic, cu acest gest.

Ceea ce voi spune acum, nu as vrea sa sune mioritic: in Romania se poate trai (cel putin deocamdata) decent; munci decent; castiga decent. Am fost, suntem si vom fi o o tara de rascruce. Am fost, suntem si vom fi o piata de desfacere. Am fost, suntem si vom fi o platforma de tranzit. Ar trebui sa ne obisnuim cu aceasta stare de fapt. Si, daca ne duce mintea, sa transformam asta in avantaj. Competitiv.

Daca decenta ne stimuleaza frustrare… asta e problema noastra. Decenta este pentru lumea civilizata un status quo ambitios prezervat. Decenta este opusul exceselor si complementul moderatiei. Decenta este „dusmanul” risipei; este masura „lungimii plapumei”.

Umilinta? Doar rezultatul culpabilizarii hazardului si a celor din jur.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s