Home

A trecut ceva vreme de la ultimul post despre Sokxy. Ideea e ca a inceput tranzitia ei de la bebelus la omulet. Si, in consecinta, fascinatia noastra pentru transformarile prin care trece.

In primul rand, e din ce in ce mai curioasa din punct de vedere culinar. Tot ce mancam noi, vrea si ea. Indiferent ca este miel la cuptor sau salata verde… Pentru noi este o veste buna avand in vedere “istoria” ei la masa; in egala masura este confortabil gandindu-ma la faptul ca de acum excursiile si concediile noastre nu vor mai fi conditionate de tot soiul de preparate potrivite pentru bebelini.

A descoperit placerea mersului afara. Parcul, aerul liber, o incanta la maxim. Mai nou se agata de clanta de la usa de la intrare si se supara tare daca noi iesim pe usa si ea nu… Din nou, e o veste buna! Intre noi, fie vorba, e meritul Poojei pentru ca i-a cultivat obiceiul chiar si pe vremuri sau la temperaturi la care multi oameni ar fi spus: “stam in casa”.

Parcul e al ei… Jucariile altora sunt si ale ei. Asa ca nu mai trebuie sa caram jucarii cu noi… Iarasi, o veste buna 🙂 . E extrem de comunicativa, indiferent ca sunt copii, batrani, catei, pasari… Le vorbeste la toti, le zambeste, chicoteste. And guess what: primeste feedback 🙂 .

Mintea ii e din ce in ce mai agera. Banuiesc ca e perioada in care bebeii incep sa proceseze si sa rationeze, dincolo de instinctul pur de pana acum. As zice de asemenea ca e mai degraba un copil care rar ne speculeaza slabiciunile. Cel putin deocamdata. Cere cu vehementa ceea ce isi doreste – are inca o fascinatie pentru cabluri si chestii cu butoane – si reactioneaza cu glas tare daca nu primeste, insa revine repede la normal. Asta daca nu ii e somn sau foame: atunci nu mai revine!

Aparent nu este dependenta de noi. Se acomodeaza relativ usor cu oamenii noi din jurul ei. Insa probabil de abia acum incepe sa dezvolte apartenenta, afectiune, preferinta.

Animalele par sa ii placa. Nu o sperie. Cu exceptia calului… am dus-o la o matusa care are ditamai bidiviul… si s-a cam speriat. Dar in rest, cateii, pisicile… par sa faca parte din lumea ei.

Alte experiente… A fost prima oara la frizer; a venit la mine la birou, l-a intalnit pe seful meu; a avut prima ei mini-vacanta fara noi si a stat la bunici, la tara; i-au mai dat niste dinti (cred ca sunt pre-molari); a mai executat doua raceli tip “rosu in gat”, pe ultima ne-a dat-o si noua…

E bine!

p.s. Intre timp a evoluat si indemanarea Poojei la poze artistice… 😉 .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s