Home

… si nu pentru fotbal. Ma gandesc cum ar putea suna asta in stabilirea strategiei unei organizatii. Trebuie doar sa gasesc similitudinile corecte intre conceptele total diferite cu care opereaza o echipa de fotbal fata de o echipa de management.

Tehnica…

… si filozofia din spate:

Va tin la curent…

Advertisements

4 thoughts on “Tiki Taka, sursa de inspiratie

  1. micheteau ideea!
    am jucat ieri fotbal dupa foarte multa vreme, 2 la 2 la porti mici, pe tartan, pe o ploaie torentiala :). dar nu asta e relevant, ci – echipele erau teoretic destul de disproportionate, adica adversarii amandoi buni, un neamt cu fotbal “organizat” la activ la nivel de juniori, si un sarb. dincoace, eu cu un elvetian. dupa cateva minute de 0-0 pana sa “ne gasim” 🙂 s-a ajuns apoi destul de repede la vreo 5-0 pentru noi. patternul – la ei, unul conducea mingea mult, dribla in gol, apoi o pasa, maxim doua, sut la poarta (pe langa sau bara). la noi – tiki-taka, mai mult din instinct, in parte pentru ca sunt prea lent in a dribla :). coechipierul meu stia cu mingea, ceea ce a ajutat, dar ideea e – ajungeam din cel putin 4-5 pase la poarta, ne-au iesit si faze cu mai multe pase, si am observat cu surprindere ca… merge, frate. si pase simple, nu cine stie ce complicatenii. merge cat timp te tine benzina… care la mine s-a dus destul de repede :); cum am incetat sa alerg, au inceput sa care si ceilalti la goluri.
    nu stiu daca-s patternuri generalizabile, da’ am asa un filing 🙂

  2. sa inteleg ca ti se pare realizabil… trebuie sa gasesc niste similitudini pentru “posesie” si “pase”. care e “clientul” in jocul de fotbal? ce reprezinta “mingea” in management? si tot asa…

  3. orice se poate :), mai ales la frameworkuri. intrebarea e daca iese un “force-fit” sau ceva natural.

    pase multe de exemplu poate insemna obiceiul consultantilor de a mesteca o prezentare pana la nebunie, trecand-o prin toate nivelelele de competenta, pana iese “perfecta”, pentru a “marca” la client de la 1m, nu de la distanta. da’ asta e doar specific unei industrii, ar fi interesant de generalizat la management.

    golul e profitul, mingea e informatia, jucatorii sunt resursele umane, terenul cele materiale. tiki-taka le foloseste la maximum, jocul de tip englezesc kick-and-run pune presiune pe cateva resurse-cheie. ambele au avantaje si dezavantaje.

    interesant e si cine e CEO-ul? antrenorul? nu participa la joc (…adevarat pentru multi CEOi :D). portarul? nu prea poate sa dirijeze atacul. mijlocasul tip Xavi? hmm.. si atunci Iniesta ce e? cred ca nici prea specific nu e bine, tiki-taka nu e doar barcelona, sntem si noi in curtea scolii.

    pe de alta parte, poti privi jocul in general ca o competitie; atunci daca golul de exemplu e actul de cumparare… sau produsul. caz in care pasele sunt finisarea produsului ca sa ajunga “pe tava” la consumator, “fragezit” bine si cu multa migala… clientul/cumparatorul? spectatorii. vor goluri. dar… aici e cu nuante – spectatorii neutri vor goluri frumoase, dar “fanii” vor goluri si sa castige echipa lor, indiferent cum se marcheaza. e drept, golurile frumoase ii fac mai mandri… cum te face un laptop apple mai mandru decat unul de la hp sau acer. cat de elastice sunt golurile frumoase insa la pret? pentru un suporter millwall, poa’ sa dea arsenal goluri filigranate cu carul, ei tot cu ai lor kick-and-run vor tine, cu patima.

    doar cateva idei, mai e de tocat materie cenusie 🙂

  4. “Tiki Taka Management” mi se pare un concept excelent! N-am vrut sa scriu in versuri, se stie ca prefer proza, dar asa mi-a iesit. Suna bine, e actual, dar are si multa substanta. Cred ca de aici poate iesi ceva foarte interesant si atractiv, e o idee care n-ar trebui abandonata!

    Managementul ca strategie de valorificare a resurselor umane (fotbalistii) si materiale (mingea, spatiul de joc) prin optimizarea cooperarii(pasele) si, respectiv, alocarii acestora (pozitionarea pe teren)… Go(a)lul este realizat in mod firesc, predictibil, aproape inevitabil, la capatul unui proces coerent, care urmeaza un tipar prestabilit si totusi contine o componenta majora de creativitate bine strunita. Echipa adversa ar fi concurentza, careia tiki taka nu ii mai lasa spatiu de manevra si ii ascunde obiectul muncii.

    Ar putea fi definit acest concept prin opozitie cu “Mourinho management”, care e eficace pe baza altor parghii si reguli, dar si cu autohtonele “focu’ la ei” sau “ai, n-ai mingea, tragi la poarta”, care nu sunt deloc eficace, dar sunt mai reprezentative pentru ce se intampla in multe organizatii de pe la noi. In aceste scenarii primitive, valoarea individuala este utilizata suboptimal (cand nu e izgonita cu pietre) ca urmare a dispretului pentru ideea insasi de strategie manageriala sau de organizare rationala a unei activitati colective.

    Imi amintesc ca Boloni, intrebat ce a invatat de la antrenorii pe care i-a avut ca jucator, a spus ca a schimbat vreo duzina de antrenori pana a intalnit unul care nu doar sa-i spuna CE TREBUIE sa faca, ci sa-i si EXPLICE CUM sa faca. De prisos, probabil, sa adaug ca acel unul era Mircea Lucescu. Dar nu poti astepta la infinit sa ai norocul sa se mai intalneasca un Luce cu un Lotzi ca sa mai obtii vreo performanta…

    Toata lumea zice ca ar fi tare bine daca s-ar naste un nou Hagi. Eu zic ca ar fi bine, dar deloc suficient. Trebuie sa apara si cineva care sa asambleze un minimum de Tiki Taka in jurul acelui Hagi II! S-a vazut cat a putut face Messi fara Tiki Taka la Mondiale…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s