Home

M-am nimenit – realmente asta e cuvantul – aseara pe TVR 1 uitandu-ma la o emisiune, care o are ca moderatoare pe Rodica Culcer, in care se dezbatea povestea revizuirii Constitutiei. Aveam treaba, vroiam sa imi fac o salata, asa ca i-am lasat se dezbata, tragand cu urechea din cand in cand…

Erau patru invitati: avocatul Valeriu Stoica, filozoful  Andrei Cornea, o doamna politolog si un domn eseit (al caror nume nu l-am retinut; mai din generatia mea). Emisiunea incerca, printre altele, sa dea o dimensiune propunerii de alegeri din primul tur. Ceea ce mi-a atras atentia si mi-a provocat sinapsele a fost ideea unei polarizari politice (doctrinare) mai clare dreapta-stanga, polarizare care s-ar putea naste din aceasta optiune pentru alegeri din primul scrutin.

Nu am o opinie legata de oportunitatea modificarii actualului sistem… Am insa o opinie legata de relevanta doctrinara bipolara dreapta-stanga. Cred ca, in forma actuala, ambele curente mustesc de ipocrizie: stanga e reprezentata de o gramada de intreprinzatori sadea (ca sa nu zic altfel…), in timp ce dreapta “populeste” natia si o mangaie alene pe crestet de cate ori are ocazia, sub impulsul unui “liberalism cu fata umana”. In emisinea de aseara se facea apel la societatile mature in care democratia consfinteste aceasta bipolaritate, cu rang de “best practice”.

Eu nu cred in alternanta drepta-stanga; cred in potrivirea politicii economice cu accente mai sociale, respectiv mai stimulative, functie de gradul de evolutie economica la un moment dat si de nevoia sprijinirii comunitatii de business locale. Nu ma va putea convinge nimeni ca in era globalizarii si qvasi-libertatii de circulatie trebuie schimbat curentul  cu o recurenta de 4-8 ani. Puterea se schimba de cele mai multe ori pentru ca da dovada in actul guvernarii de prea multa coruptie si incopetenta; iar o parte a alegatorilor uita de la un scrutin la altul… si aleg raul mai putin rau de azi.

Daca ma intrebati in ce soi de “regim” as vrea sa traiesc, o sa va dau o definitie la care reflectez de ceva vreme. As vrea sa traiesc intr-o societate cu accente liberale in care inclinatia sociala este stimulata. Nu, nu sunt un fan USL (care mi se pare o cicatrice pe obrazul bunului-simt). Cred ca eu ca persoana trebuie sa fiu stimulat sa creez si incurajat sa am un comportament civic autentic. In speta, sa pot eu sa optez pentru ce destinatii sociale ma indrept, nu sa arunc contributiile in groapa fara fund a administratiei centrale care e un custode prost si/ sau hot, ci sa le directionez, autonom, catre obiectivele care au sens pentru mine. Stiu ca se poate si azi 2%, dar eu vorbesc si de sanatate, si de pensii, si de educatie, etc.

Incercari sunt. Spre exemplu, daca iti pui panouri solare, partial efortul ecologic este deductibil. De ce nu am face la fel pentru tot ceea ce generic numim “contributii la buget”? Daca dau bani pentru constructia unei scoli sau spital, sa am anumite facilitati educationale sau de sanatate. Daca nu vreau sa dau nimic comunitatii, atunci platesc din sursele pe care mi le-am pastrat. De ce spun asta? Pentru ca oricum sistemul actual de educatie si sanatate nu acomodeaza cantitativ nevoile noastre. Nu mai spun calitativ… Sa nu imi spuneti ca avem nevoie de bani si pentru politie, armata, infrastructura… Stiu! Dar v-as intreba daca sunteti confortabili cu “produsul final”. Deci, ceva e putret, cata vreme nivelul contributiilor este unul ridicat si utlizarea resurselor ca atare e sub-mediocra. Si stim si ce e putred…

Si atunci, daca eu, azi, imi fac asigurare privata de sanatate, platesc gradinita particulara (nu stiu cum va fi la scoala…) de ce sa mai dau bani aiurea la “stat”?! Doar pentru ca teoretic pot sa raman somer si atunci nu mai am nici un drept? Rapunsul este ca, da, pentru episoade de acest gen e oportun un sistem comun de colectare si alocare, in egala masura el nu trebuie sa fie auto-suficient. Nu trebuie sa incurajeze somerul sa ramana somer… Nu trebuie sa incurajeze poporul sa faca opt copii din alocatiile carora sa traiasca…

Faptul ca azi, intr-o epoca zice-se democratica si de culoare “populara” eu si compania pentru care lucrez dam o gramada de bani unui administrator mediocru, e un mare pacat. Si asta nu mai are treaba nici cu dreapta, nici cu stanga; are de-a face cu colectarea unor resurse si utilizarea lor mai degraba discretionara si prin “orientarea” lor bugetara dictata de cumetrie, gasca, smenuri, santaj. Cam ceea ce caracterizeaza lumea politica. Alternanta rosu-galben-portocaliu este sterila si irelevanta. Dovada maximelor ineficiente economice si sociale pe care le traim.

Ei, in baza acestor convingeri – care nu sunt doar ale mele; as indrazni sa spun ca ele sunt reprezentative pentru o masa majoritara de contribuabiuli – in care increderea nu in drepta sau in stanga, ci in edificiu in sine, e varza, discutia de aseara mi s-a parut caraghioasa; jalnica. Oamenii, cat ar fi ei de cititi, cat ar fi ei de cultivati, raman blocati in niste rutine mentale realmente bizare. Sau poate doar au o tema si sunt, la final, niste pioni pe o tabla prafuita de sah.

Am cam gandit cu voce tare… probabil pe alocuri nu am fost tocmai coerent. Dar asta e ideea: nu doctrina trebuie sa polarizeze, ci trebuie sa conteze nevoia sociala autentica si stimulat din greu gradul de maturitate al comunitatii.

P.S. vroiam sa scriu si despre nevoia societatilor egalitare sugerata/ proposa in ultimul Zeitgeist. Dar ar fi iesit un articol prea pestrit. Data viitoare…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s