Home

Am observat asta mai demult. Nu stiu daca este o hiba doar a romanilor, dar mi mi se pare ca avem aceasta trasatura sau inertie mai dezvoltata ca altii. In limbaj corporatist, ea s-ar putea numi “rezistenta la schimbare”. Dar cred ca este mai mult de atat; pare un blocaj cultural al carui radacina nu deduc de unde vine.

Cel mai facil de observat este in fotbal. Cand se schimba un antrenor, fie ca pleaca de buna-voie, fie ca e dat afara, si ajungem la numirea unuia nou, ne invartim intr-o bucla… La nationala avem de x ani aceleasi nume. Multe dintre aceste nume au mai fost la nationala. Si fie au esuat, fie n-a mers. Adica ai avea suficiente argumente incat sa te gandesti, fara tagada, la alte nume. Tocmai pentru ca e sanatos/ natural sa inveti din greselile trecutului. Mai mult, sa creezi oportunitatea unui suflu cu adevarat nou.

La fel e in viata politica (un alt aspect cu vizibilitate mediatica). In cele ma multe cazuri, indiferent de partid, cand vine vorba de anumite ministere sau domenii, invariabil, nomilizarile si de cele mai multe ori “inscaunarile” se invart in jurul unor nume care au mai trecut pe acolo; si care, ca si in fotbal, au “dat chifle” (sau tunuri… dupa caz); si care, in aceeasi regula a buclei, redevin eligibili.

Sigur, e posibil ca atat in fotbal cat si in politica – tot ne pricepem toti la amandoua foarte bine – logica sa fie aceea a “cercului de incredere” care isi prezerva status quo-ul (ca orice sistem bazat pe influenta si interes). Dar nu e doar asta… Ca exemplu, ia ganditi-va repede, ca cetateni ce va aflati, cand vine vorba de numirea unui prim-ministru, ce va spun primele sinapse? Da, ala e bun, ca e tehnocrat, ca e integru, ca e obiectiv. Sa intelegem ca e singurul cu aceste caracteristici? Nu stim altul, sau nu putem, mental, sa cautam altul?

De ce nu impartasim viziunea “Regele a murit! Traiasca regele!” (in cazul fotbalului chiar are rezonanta…)? De unde ne vin aceste blocaje? Sa fie INCA reminiscente ale regimului-celui-fara-de-alegeri? Sa fie aceasta inchistare in fata prospetimii – bune sau mai putin bune – o limitare care vine din educatie (atat cea de-acasa, cat si cea de la scoala)? Sa fie, cum spuneam mai sus, conservarea puterii si a fortei de influenta? Sa vina dintr-o obedienta ancestrala fata de senioritatea persoanelor in discutie, senioritate dovedita cu ceva vreme in urma, care nu mai este insa actuala? Sa fim atat de aprig tributari trecutului si obisnuintei? Ce mecanica este in spatele interactiunii dintre oamenii care nominalizeaza si cei nominalizati? In multe cazuri ea nu are logica…

Exemplu: Hagi – nu ca as considera ca e potrivit pentru nationala sau pentru antrenorat in general – prieten foarte bun cu Gica Popescu, aflat in conflict deschis cu Mircea Sandu, primeste oferta de la Federatie si o accepta fara tagada… cum adica? Hagi nu vede situatia de eroare totala in care se afla fotbalul romanesc? El, care a criticat de atatea ori lipsa de viziune din fotbalul romanesc?

Asta e un exemplu care mie imi da fiori cand il extrapolez si la alte nivele ale sociatatii romanesti. Pentru ca se presupune – si aici poate am eu un punct orb – ca vorbim despre un om care intelege fenomenul. Si atunci… ce cauta acolo? Nu e in masura sa provoace sistemul tributar esecului si lipsei de performanta? Sau chiar sa determine schimbarea lui? Daca nu, legitimitatea acelei senioritati, castigata peste timp, este in offside flagrant…

Si atunci, noi cei fara senioritate, ce alegem? Caci noua chiar ne pasa… si de fotbal…

Advertisements

2 thoughts on “Despre primenire la romani

  1. mecanica, la scara mica ar fi nu numai rezistenta ci si lipsa ganditului outside za box, pe care am mostenit-o prin educatie ..si lipsa de incredere, de pozitivism, oricat ma feresc eu de cuvantul asta; nu am fost invatati cu orizonturi largi, avem teama de inaltimi, therefore 🙂 si evident ca “nu” vom reusi;

  2. Mă gândeam ieri prin prisma unor experienţe recente căci nici popor de luptători nici de exploratori nu suntem, ci de agricultori cu mentalitate ortodoxă “ce o vrea ăl de Sus, care se îngrijeşte de noi” (expresie auzită acum 3 zile într-un context cvasi-oficial). Prin urmare se explică inerţia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s