Home

Sokxy a intrat in faza in care realizeaza ca poate face anumite lucruri de una singura. Si, din dorinta de a experimenta cat mai multe, se alege si cu lovituri, zgarieturi, cazaturi. Iar noi va trebui sa ne obisnuim incet cu doua lucruri: nu o putem proteja la infinit; independenta copilului este iminenta.

Asta ca sa incep cu partea de concluzii…

Independenta si-o manifesta in special in parc. Prinde viteza si nu se mai opreste decat la obiectivul stabilit sau… pe jos. Nu accepta sa o tinem de manuta (decat atunci cand nu mai poate sau cand obstacolul e prea mare pentru “independenta” ei). Aseara i-am “fortat” eu putin autonomia cand, pentru prima oara, i-am lasat biberonul sa se descurce. Sigur, ea se mai prostea cu “bibe” gol sau cu o cana mica (vestita cana cu tzutzuroi) de apa. Dar aseara a fost prima oara cand a luat bibe intre manutze si a tras cu incredere laptele. Initial a ras, ca si cum era o joaca; dupa care a luat-o in serios si si-a terminat singura cina.

Aceleasi semne de autonomie le are si la masa “solida”. Vrea si ea lingura ei cand ii dam de mancare. Bineinteles ca e un mare “deranj”… dar nu ea face curat dupa masa… Oricum, de multe ori ii iese si folosirea furculitei (ii place omleta facuta de tati 😉 ). Ideea e ca incearca sa fie autonoma. Ceea ce, cel putin pe mine, ma bucura, mai ales pentru varsta asta.

Miroase singura florile. A invatat-o Pooja si acum se duce singura la ele; sau cere sa i le aduci mai aproape ca sa vada ea care e treaba.

Mai sunt episoade haioase (ea e inca stangace…) cand se incarca cu ursi si alti mutzunachi si ii arangeaza dupa o logica doar de ea stiuta. Bineinteles, ne imita gestul de vorbit la mobil (avand in vedere noutatile poate ar fi bine sa nu o incurajam prea tare). Cel mai frapant a fost pentru noi (Pooja a asistat la “premiera”, ulterior mi s-a intamplat si mie de cateva ori) cand ne-a anuntat, cu oarece preocupare si grimasa imperativa, ca telefonul suna in alta camera; si atunci cand poate sa il ia (e pe pat sau intr-un loc accesibil) ni-l aduce in fuga; iar cand raspundem, are o satisfactie…

Autonomia ei nu e insa una de izolare. Da, prefera sa isi simta indemanarea si puterea (atat cat e), dar vrea sa stie ca e cineva acolo. Nu se ascunde intr-o camera sa isi faca de lucru; sta cu noi si daca nu ii dam atentie, ne implica; chiar si numai pentru a se asigura ca esti atent la ce face, ca o bagi in seama si ca eventual apreciezi. E deja sensibila la incurajare si laude… si nu are decat 1 an si patru luni…

Si o poza, ca sa deduceti cam cat e de “asertiva”… 😉

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s