Home

Pentru că ultima zi la mare vremea a fost mai degrabă ploiosă, am hotărât să vizităm Istria/ Histria. Tot era în zonă și se înscria în nouă mea/ noastră miză de a vedea ”la pas” cât mai multe lucruri și locuri din țara asta. În plus, eram curios să văd cum se face conservarea monumentelor istorice de asemenea calibru.

Spun asta, pentru că – iar asta nu știam – Istria este primul oraș datat din România. Cel puțin asta susțin istoriografii care au explorat zona. Pentru cine nu mai ține minte, în zona asta sunt mărturii ale perioadelor paleolitic și neolitic, ceea ce – cred că am mai menționat pe acest blog – sprijină serios ipoteza ca pe acest teritoriu a avut loc procesul de antropogeneză. Orașul în sine, mai exact cetatea, îi are ca fondatori pe greci; ulterior au venit și romanii care au extins succesiv cetatea pe o suprafață destul de mare. ”Filmul” cetății se cam rupe prin secolul al VII-lea…

Pentru cei interesați, se ajunge relativ ușor. La ieșirea din Năvodari se face dreaptă spre rafinăria cu aromă de Patriciu și se merge undeva între 25 și 32 de km. Știu, sună bizar… dar e greu să deduci câți kilometrii sunt dacă citești bornele și indicatoarele de pe marginea drumului. Cetatea în sine nu e pe drumul principal; mai trebui parcurși 7 kilometri într-un decor pe care Pooja l-a comparat cu zonele litorale din Scoția. Și cum mai și ploua mărunt…

Am fost plăcut surprins de faptul că există încă oameni care susțin astfel de vestigii. Păstrători. E reconfortant să vezi că nu se năruie chiar tot ce reprezintă cultură. Sau poate că dimpotrivă, cultura e ultimul ”avanpost”, ultima cetate în calea ignoranței și demolării spiritului acestui neam?! Găsiți mai multe, inclusiv trei filmulete, pe acest site: http://www.cjc.ro/proiect_histria/Histria/ISTORIE/HISTRIA/histria.html

Și o mărturie ”la zi”…

Ne-a priit vizita, cu atât mai mult cu cât la întoarcere am făcut un popas la Corbu. Acolo e o cherhana de nota 10, autentică sub toate aspectele. Se cuvenea ca după o porție de cultură și istorie să savuram un storceag, un borș de pește, niste guvizi și barbuni prăjiți… Garantez că mâncarea e bună, câtă vreme a mâncat și Sokxy. Cu poftă! La Corbu, pentru spiritul vamaiot (pe care eu nu îl impărtășesc întru totul, dar asta e mai puțin important), e o plajă ideală; localnicii îi zic ”golf”, foarte propice pentru cei care apreciază statul la cort.

Ce am mai sesizat, tot cu titlu de apreciere: se face agricultură serios (mai vechea mea ”obsesie”…). Se vede după cât de unitar e lucrat pământul; lanuri întinse de grâu, floarea soarelui, porumb. Și asta am observat cam peste tot pe unde am trecut prin Dobrogea.

Merită trecut pe aici.

One thought on “România (re)văzută/ Histria

  1. cand mai mergi la mare fa un ocol pe la Adamclisi. o sa iti placa si cetatea, si culturile de rapita din jur.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s