Home

Revin la „să redescoperim România”… După aventura oltenească, ne-am continuat traseul către Banat. În Timişoara nu poposisem mai mult de două ceasuri (şi cu mulţi ani în urmă!), iar la Arad nu mai fusesem din 1982 când stabileam primul meu record național (anul ăsta nu avem cum să-l uit…).

Prima oprire am făcut-o la Caransebeş. Ca şi în alte cazuri, am găsit un oraş prizonier al timpului. Prea puţin modernizat, cu o forfotă moderată la miezul zilei, când am ajuns noi… Cu toate astea, viaţa părea să îşi urmeze cursul. Ce menţionez cu mare poftă, şi în ziua de azi, este cofetăria Select (dacă reţin corect) unde au o gramadă de minunăţii de prajituri, pandişpanuri, plăcinte, colaci şi alte chestii locale; româneşti sau ungureşti sau nemţeşti, nici nu mai contează! Credeţi-mă pe cuvânt, sunt mai bune decât cele de la StarBucks; vă spune gura mea 🙂 .

Următoarea oprire a fost la Recaş (după o tentativă nereuşită de a găsi ceva la Buziaş). Ne-a plăcut la Recaş. Se face treabă bună. Am luat 6 vinuri, dintre cele alese (unul l-am testat deja) şi ne-am continuat drumul spre Timişoara.

Timişoara… e un oraş în care cred că aş putea trăi. Generos la capitolele arhitectură, lărgimea străzilor şi verdeaţă, destul de cosmopolit, plin de cultură, curat, viaţă în centru oraşului, destule cârciumi… plăcut şi aşezat. Din start îţi cam poţi da seama de influenţa occidentală, venită atât pe ruta istoriei, cât şi din proximitate. Am mâncat sârbeşte, am băut sârbeşte (un rachiu de gutui foarte tare şi aromat), am dormit pe rupte (am şi avut cea mai bună cazare de pe tot traseul). Pooja şi-a făcut pozele ei pe arhitectura atipică pentru ochiul nostru de răgăţeni:

This slideshow requires JavaScript.

După Timişoara, vine, normal, Aradul. Te duce drumul, ca să zic aşa… Ne-am fi oprit la Săvârşin, dar nu ne-a prea ajutat marcajul stradal. Tot în drum spre Arad ne-a sărit în ochi o uriaşă biserică (probabil romano-catolică) la Vinga.

Aradul nu are acelaşi parfum de vest cum am „mirosit” la Timişoara. Başca, dincolo de strada principală (care leagă Teatrul de Catedrala Ortodoxă), te izbeşte, nemiloasă, mizeria.  Străzile şi trotuarele puţin bombardate… Recunosc, în Arad nu am avut la fel de multă răbdare ca în Timişoara pentru că ne-am nimerit şi aici în miezul zilei, fix în perioada de caniculă… Dar se vede şi aici că arădenii nu au fost în drumul orientalilor. Ca să nu plecăm nici de aici cu mâna goală, am pus lângă vinul de Recaş vreo două bucăţi de salam unguresc picant şi nişte cârnăciori uscaţi, afumaţi şi aromaţi cu mirosuri din partea locului.

Nu ne-am dus mai departe spre Crişana (va fi în alt film), ci am urmat drumul spre Ardeal, prin sudul lui, spre Deva, către Hunedoara. Obiectivele erau clare: cetatea Deva şi castelul Huniazilor (pe al doilea îl mai vazusem tot la începutul anilor ’80). Amândouă sunt îngrijite. Mi-au plăcut.

Fac o scurtă paranteză. Sunt de acord că multe merg prost şi foarte prost în ţara asta. Am avut şi noi ocazia să constatăm pe viu pe acest itinerariu. Dar nu tot! Pentru mine a fost o surpriză plăcută să văd că nu e o totală delăsare şi că, undeva, în venele acestui neam, există încă interes şi respect pentru trecut. Imaginea asta mi-a dat un grad de optimism, moderat, e drept; dar mi l-a dat.

Revenind la traseu; social vorbind, Hunedoara mi s-a părut mai în urma Devei. În Deva bate un aer proaspăt. Nu ştiu, poate bate dinspre sala de antrenament a lotului naţional de gimnastică?! E mai îngrijită, mai aerisită… Nu rupe gura târgului, dar are o anume prospeţime. Cel puţin aşa se vede de la înalţimea cetăţii.

Următoarea oprire: Sarmisegetuza. Nu Regia lui Decebal, ci Ulpia lui Traian. Nu m-a cuprins vreun fior naţionalist; spun asta pentru că, până la urmă, macar simbolic, se poate spune că aici s-a născut poporul român; după unii… Doar că eu tocmai ce citisem versiunea lui Djuvara. Oricum, e interesant. Dar repet: nu te dă pe spate. Forul e punctul forte (după mine!) care îţi dă măsura prezenţei romane. Cu toate că, pe traseu, sunt inserate gospodării actuale… O simbioză care sfidează istoria. Probabil sub culturile de castraveţi şi roşii, sau sub micile livezi, stau încă lucruri care vorbesc despre acele vremuri de descălecare.

Am lasat Ulpia în urmă, şi cu oarece strângere de inimă că nu am bifat şi Regia (ni s-a spus că drumul e greu, lung şi în mare cam forestier), ne-am îndreptat spre Petroşani. Pe care nu l-am aprofundat, pentru că am sucit-o repede spre Est, către Voineasa. Ne-am târât pe un drum bombardat, dar printr-un peisaj superb, timp de vreo două ceasuri, cu două popasuri: la cabana Mija, pe Jieţ, sa testăm gustul păstrăvului de Parâng şi la coada Lacului Vidra. Repet: peisajul de zile mari!

De la Vidra, drumul e mai omenesc. Nu ne-am oprit în Voineasa, dar ne-am oprit la Cozia. Ştiu, sună într-un fel, dar nu o văzusem deşi am mers de zeci de ori pe Valea Oltului! Dacă e să fac comparaţie, mi-a plăcut mai mult Tismana. Dar, ca şi în alte cazuri, pot să spun: are BOR bani! În egală măsură, după această excursie prelungită, am înţeles (mai degrabă dedus) faptul că biserica a avut un rol important – benefic! – în viaţa acestui popor. Dar tre’ să mai aprofundez….

Astfel s-a încheiat acest tur de Românie…

(De fapt, s-a încheiat cu un gratar pe dealurile din jurul leacului Budeasa 😉 )

Advertisements

2 thoughts on “România (re)văzută/ prin Banat și sudul Ardealului

  1. cu tot cu Oltenie, 5 zile. de ”adastat” am ”adastat” unde ne-a venit 🙂 : la Tg Jiu, la Drobeta, la Timisoara si la Hunedoara. ulterior am realizat ca puteam sa gasim cazari mai bune. dar noi am plecat realmente cu harta in buzunar si motorina in rezervor… nu am avut un plan clar, doar punctele in care trebuia sa ajungem. si nici alea pe toate. a fost fain…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s