Home

Nu am mai scris de ceva… despre nimic. Nici macar despre Sokka. Dar cum azi e o borna in viata ei, e momentul potrivit sa il marchez si eu.

Cum era de asteptat, a evoluat in toate. Dar, cum pana nu traiesti pe pielea ta nu intelegi… A si crescut in lungime, dar cel mai vizibila este evolutia… nu stiu cum sa-i spun… a gradului de constientizare?! Inclin sa cred ca incepe sa priceapa cum e cu viata ei, interactiunea cu oamenii, dialogul – nu, nu vorbeste articulat, dar are multe de spus 🙂 . A inceput sa isi invete rutinele, sa ne ajute in toate activitatile pe care le facem in legatura cu ea – ne aduce scutecul cand trebuie sa o schimbam, ridica manutele sa ii scoatem bluza/ rochita cand tre’ sa faca baie (ii place apa, si la piscina; cu cine o semana?!), cere de mancare (asta e chiar o veste buna), da cu  matura :). Sau… Imi aduce pantofii cand plec la serviciu… Da de mancare ursului si celorlalti prieteni de plus; sau ii leagana in sezlong si e foarte imperativa cand unul dintre ei nu sta unde il pune ea… Imita foarte bine cateva animale: calul, catelul, pisica, paunul, porcul, vaca; mai putin omul.

E plina de zgarieturi, vanatai si alte zgaibe…! Cum noi am tot incercat sa ii insuflam o oarecare independenta si curaj, ei bine, a prins din mers acest mesaj; lucru care atrage insa si cazaturi. Dar le “absoarbe” bine, nu e foarte vaicareata.

Ceea ce nu inseamna ca nu are episoade de rasfat maxim… momente in care incepi sa princepi ce inseamna sa “iti pierzi cumpatul”. Are insa foarte rar iesiri aiurea. Multi “pitici” ii vin din pricina gingiilor rautacioase, sau cand a acumulat ceva oboseala; sau cand vrea una din ce le 4(!) suzete… Da, stiam ca o sa ajungem aici. Am hotarat sa o dezobisnuim gradual, sa le pastreze cat ii trebuie; deocamdata am reusit cu succes sa o obisnuim cu ele doar la somn. Nu vreti sa stiti cum s-au derulat cele cateva zile in care nu am vrut sa ii dam “amagica” in timpul zilei… Dar a trecut!

Se adapteaza usor cu oamenii. Ma rog, ii ia de acum vreo juma’ de ceas pana cand, daca simte “rezonanta”, devine sociabila si, uneori acaparatoare. In general cere exclusivitate (se surpriza!)… E cam greu sa te uiti la TV, pe laptop, sa citesti ceva, sau sa faci un sudoku, sau mancare, sau baie… orice!… fara ca dom’soara sa nu ceara interactiune centrata pe ea.

E in continuare un copil vesel si asta ne da si noua un tonus bun. Danseaza de cate ori are ocazia. Si destul de bine; v-am mai spus asta… Cand realizeaza ca o urmaresti, se opreste si se fastaceste; dar nu e bine nici cand nu te uiti la dansul ei… Cred ca uneori si canta… in felul ei.

Sunt atatea de pus pe “hartie”… dar, de exemplu, acum s-a trezit. Laptele de dimineata…

Advertisements

3 thoughts on “Sokka; 1 an jumate

  1. foarte frumos. senzationala poza (pooja?). pentru Sokka va fi aur curat blogul asta cand va creste 🙂

  2. Pooja, of course..

    Legat de “blogul aur”, well… nu stiu daca ai vazut vreun episod din “Two men and a half”. E o faza intr-un episod cand tatal baiatului (fratele personajului lui Charlie Sheen) ii arata pustiului, de acum intrat in adolescenta, un album cu tot soiul de amintiri care fac “picanta” viata parintelui in perioada cand copilul e mic si aproape de tine; ca a noastra acum. Si la un moment dat gaseste o poezie, cam puerila, dar, ma rog, cu emotie “la purtator”. Tatal o citeste… si incantat se uita spre pusti care cu o fata de poker ii spune: “So gay…”.

    Asa ca nu imi fac inca iluzii… 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s