Home

Voi v-ati gandit la asta? Nu in sensul unui downshifting autentic, ci in simplificarea unor crampeie de viata… In limitarea gradului ei de “sofisticare”… In reducerea unor asteptari de bunastare tip mid-to-high class… Recunosc, eu m-am gandit!

Probabil, vremurile mai putin asezate ne indeamna sa apreciem mai mult ceea ce avem deja si sa ne gandim la un viitor mai degraba linistit, cu aroma de gradina si cu rasetul copilului (copiilor) prezent in cat mai multe momente ale zilei. Nu ascund ca imaginea asta imi da tarcoale destul de des in ultima vreme. In egala masura, realizez ca e perspectiva unei transformari a modelului de viata cu cel putin 90 de grade… si ca e greu sa pariezi pe “o viata mai simpla” in lipsa unor lucruri “date” pe care le traim astazi, in cultura urbana, sociala, sofisticata de azi.

Nu am un plan… nu vreau sa ma intelegeti gresit! Nu o sa va treziti peste vreo juma’ de an cu un post: “M-am facut fermier!”; sau ceva similar. Doar am ganduri d’astea… Si asta pentru ca uneori am senzatia ca eu si cei ca mine nu generam in regimul de viata pe care il traim azi  – in lumea urbana, corporatista, cosmopolita  – prea multe roade. Generam idei, ok. Uneori inspirate. Cu efecte pozitive pentru multi in jur. Dar totul pare uneori volatil, atat de putin palpabil si – aici pare sa intervina zgandareala – incapabil sa se perpetueze la nesfarsit. Viata urbana are, fara tagada, multe valente si atuuri; culturale, sociale… Are insa si un pret. Pe care il stim cu totii si pe care ne straduim sa il platim; zi de zi.

Ceea ce ma preocupa – a propos de volatilitate – este ca acest tip de viata nu ne permite sa fim mai mult timp noi insine. Traim din motivatia colectiva a relevantei noastre ca indivizi in acest stil de viata; si ne traim mai putin propriile vise, venite uneori chiar din copilarie.

Cred ca lupta interioara pe aceasta tema (nu sunt singurul, am auzit-o de la mai multi si mi-a fost si confirmata ca tendinta) vine in cazul meu din intrebarile pe care mi le pun in relatie cu viitorul copilei… Ce perspectiva ar fi buna pentru ea, astfel incat sa poata sa opteze in mod natural pentru o viata potrivita pentru ea si nu neaparat fericita pentru mine?

Advertisements

4 thoughts on “Cum ar fi o viata mai simpla?

  1. eu ma gandesc; de fapt ma gandesc ca daca alunec spre mine insami, atunci natural si mediul si alegerile se schimba spre..centru 🙂

  2. la ce crampeie de viata te referi (exemple) cu simplificatul?

    un coleg de-al meu si-a dat demisia si s-a dus peste vara sa pazeasca vaci pe munte. au fost doi colegi sa-l viziteze si unul mi-a zis un lucru interesant, chiar alaltaieri, m-am gandit la ideile de aici: “acolo sus pe munte deciziile sunt cu consecinta imediata, nu ai ‘cele cateva mutari de sah inainte’ pe care le presupun de cele mai multe ori deciziile din viata noastra ‘urbana’ (‘daca fac asta se intampla aia si ailalta si atunci trebuie sa fac asa si pe dincolo, cu consecintele astea’ etc.). acolo daca-i e foame vacii ii dai sa manance, rezolvat, daca e frig faci focul, rezolvat, daca ti-e foame mananci ceva, rezolvat. si tot asa.”

    probabil asta iti da linistea – concentrarea pe un singur lucru, satisfactia rezolvarii. corespunde altui citat din alt prieten – “omul isi doreste mereu simplificarea propriului univers”.

    viata mai simpla? revin la prima intrebare, n-am inteles exact la ce te referi – doar ca NU te referi la ceva de genul pazit vaci de lupta, precum colegul meu :).

    snt multe povestit… poate apucam in weekend ;).

  3. … e vorba de a avea o viata, implicit job, care te solicita mai putin din punct de vedere timp si complexitate. “scenariul” asuma implicit si venituri mai mici… no pain, no gain… sunt zile in care imi ard calcaiele sa fiu acasa si sa ma joc cu Sokka sau sa sporovaiesc cu Pooja… si nu pot. pentru ca “dracusorul” de pe umar imi spune: “trebuie sa asiguri un trai decent pentru Sokka si Pooja”… nu se invart toate “crampeiele” neaparat in jurul job-ului, chiar daca asa ar parea. tin de alegeri….

    most likely exercitiul presupune gasirea unui echilibru. pentru ca in final, la rece, cata vreme imi place ce fac si nu ma plictisesc – cum “patesc” acum – intoarcerea in partea soft a vietii – acasa – nu face decat sa completeze desenul: imi iau energie din ambele locuri.

    asta nu inseamna ca nu imi aloc momente “dreamy” de genul (nu cu vaca…): “cum ar fi sa plantez busuioc, sa culeg alune si sa fac mancaruri cu dichis in bucataria mea de vara, de la tzara, cu alura provance-al/ toscana, cu adieri de vara blande, sa ma opresc din mestecat in tigaie sa mai beau o rachie rece, sa bag la cuptor bucatele, sa merg sa mai scriu ceva la cartea mea/ sau pe blog. iar seara, cand vaca mugeste pe deal si greierii incep sa caraie prin ierburi, sa imi pun o muzica de pe vremuri si sa dansez cu fetele mele in iarba cu talpile goale…

    e mai clar acu’? 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s