Home

Saptamanile trecute s-a lansat pe un portal de dezbateri publice intrebarea: ar trebui sa fie capitalismul scos tap ispasitor pentru criza actuala? In subsidiar, sunt corporatiile responsabile pentru vicierea capitalismului? Mi-am dat si eu cu parerea…

Probabil capitalismul ramane sistemul economic cel mai apropiat conditiei umane; spun asta pentru ca oamenii se nasc cu ambitii diferite, cu vocatii diferite si cu dotari fizice si intelectuale diferite. Zeitgeitism-ul m-ar contrazice… Cu toate astea, cred, in egala masura, ca formatul lui din ultimele decenii a deviat intr-un mod irational. Sigur, se poate dezbate intens masura in care sistemul politic populist actual a antrenat stresul social, a antagonizat publicul larg si a dezechilibrat un sistem altfel „sublim”…

Nu, nu cred ca sistemul capitalist trebuie gasit ispasitor; cred insa ca si-a pierdut vocatia initiala si capacitatea de a genera bunastare sociala si de a directiona resursele in mod relevant si echitabil. Deci as spune ca este complice.

Capitalismul corporatist, caci se spune ca el e adevaratul vinovat, a esuat din punct de vedere al guvernantei si leadership-ului social; culmea… Explicatia? „Agentii” capitalismului au devenit irationali. Au devenit „sclavii” termenului scurt: cicluri de viata scurte ale produselor, „mania” judecatilor de valoare functie de rezultatele trimestriale. Cand spun „pierederea vocatiei” la asta ma refer: renuntarea la orizonturi de timp mai lungi pentru a construi o afacere care sa dainuie.

Termenul scurt s-a reflectat si in lungimea mandatelor directorilor generali; si in perioada de detinere a actiunilor la nivelul investitorilor. In anii 1970-1980 un mandat era de la 7 la 10 ani, iar perioada de pastrare a actiunilor era in medie de peste 5 ani. Capitalismul, in frunte cu cei care ar fi trebuit sa ii prezerve vocatia – cei care furnizeaza capitaluri: fondurile de pensii, companiile de asigurari, fondurile mutuale – a devenit locul de joaca al „hyper-trader“-ilor si al opiniilor “independente” ale analistilor (eterogenitatea lor este atat de mare si precizia atat de redusa…).

Si, pentru ca situatia sa fie „completa”, atat performanta celor care gestioneaza aceste organizatii, cat si a managerilor companiilor a fost (si este inca!) judecata „la trimestru”. Directorul/ CEO-ul/ presedintele nu mai este un „mandatat” al constructiei unei afaceri, ci un reprezentant al investitorilor; institutionali sau de masa. Si am ajuns la problema: prin toate cursurile de finante prin care am trecut, regula jocului era (si cred ca inca este academic vorbind) „maximizarea valorii actionarilor”. Ok! Pana la un punct, e just.

Ceea ce cred ca trebuie sa adauge exponentii si agentii capitalismului (daca exista unul autentic, non-corporatist, ii invit sa cugete!) ca ingredient pentru restabilirea increderii publicului, este acel model de leadership si guvernanta in care valoare unei actiuni este doar o treime din aprecierea aplicabila unui director/ CEO/ presedinte… Celelalte doua treimi din “coronita” ar trebui sa fie, la o prima vedere: ritmul inovarii (indiferent ca vorbim de produse, procese, sau tehnici de vanzare/ distributie) si ameliorarea eficientei economice (in principiu reducerea variabilitatii) pe o perioada echivalenta cu un mandat.

Cu alte cuvinte, caracterul non-volatil si across the cycle al valorii unei actiuni ar trebui sa primeze in judecata unui management sanatos. Pentru ca nu valoarea actiunii este semnul sustenabilitatii, si capacitatea respectivei intreprinderi de a genera employment. Atunci cred ca va fi restabilit echilibrul capitalist.

Solutii exista. Principiile trebuie acceptate.

Advertisements

One thought on “Viciile capitalismului

  1. pe mine ma seaca abordarea gandirii de business pe terment scurt. m-am format altfel in ultimii ani. m-am format exact cum vorbeam, ca un constructor de lucruri durabile. pot sa inteleg disperarea executivilor pusi fata in fata cu o lume si cu reguli care se schimba cu adevarat peste noapte. e greu sa carmesti corabia mare in astfel de conditii, cu vantul ce bate in fiecare secunda in alta directie. Insa totusi…..asa cum ai surprins mai sus…maximizarea valorii oferite actionarilor…fara leadership…care prin esenta tine de factorul uman…..inclin sa cred ca nu este Calea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s